Cum votează canadienii și câți bani primesc partidele lor de la buget

După un schimb de emailuri despre de ce nu se poate vota în România cu un act de identitate expirat, cititorul meu nervos din Canada mi-a scris o ditamai polologhia ca să vedeți cum face Canada tot posibilul să-și cheme cetățenii la urne. Nu reușește nici ea 100%, dar se descurcă mai bine ca noi

Am avut în ultima vreme un dialog un pic sâcâitor cu cititorul meu principal din Canada, colaborator al blogului de multă vreme. Omul e supărat că nu poate vota în România decât dacă îndeplinește niște condiții pe care le consideră abuzive, comparativ cu cele din statul canadian, în care locuiește din 2005.  Mai exact e supărat că nu poate vota cu pașaportul expirat (doar pașaportul a expirat, eu tot același sunt, zice) și că pentru reînnoirea pașaportului trebuie să-i furnizeze statului român date despre domiciliul său și cetățenia canadiană, deși aceste informații, spune el, nu ar privi statul român, ci strict relația sa cu statul care-l găzduiește acum. A studiat legislația românească, despre care zice că pervertește și anulează bunele intenții scrise în Constituție, adică practic îi restrânge dreptul la vot doar pentru că are pașaportul expirat, și s-a plâns de asta și la Avocatul Poporului, care, surpriză!, nu i-a dat dreptate.

E drept că trăitul în România e de natură să-ți anihileze multe din răzvrătirile astea antibirocratice, de care dau dovadă cei plecați și dedulciți la viața simplă a civilizației. În același timp viața pe meleagurile noastre ne învață că unele dintre reguli au și niște motive în spate, dincolo de clasica neîncredere cronică care ne guvernează. Nu pot să zic că am fost de acord cu cititorul meu aici, mai ales că de când stau la țară și văd cum e viața din România profundă, am impresia că aceste neajunsuri, văzute din diaspora, sunt la ani lumină distanță de lucrurile presante ce ar trebui rezolvate în viețile noastre zilnice.

Dar în spiritul dialogului educativ, care stă la temelia acestui blog pe care mă mai exprim și eu din când în când ;), am zis că nu strică să aflăm despre sistemul de vot canadian, cum se organizează alegerile, cum se legitimează oamenii acolo (cu facturi sau cu simple jurăminte), căci poate le vede și cineva de pe la noi și-i servește drept inspirațiune, dacă o fi vreodată să se îmbunătățească și sistemul nostru. Din textul ce urmează am ajuns chiar să aflu o informație pe care am comparat-o cu realitatea românească despre care se vorbește mai des în ultima vreme: finanțarea de la buget a partidelor.

În Canada, un partid care participă la alegeri și întrunește pragul electoral primește anual o finanțare de la buget echivalentă cu 1,75 dolari/votul primit. Asta e doar o parte din finanțare, și se pare că ar fi mai mică de jumătate, restul banilor vin din diverse surse private. M-am apucat să calculez și eu, din informațiile existente pe site-ul AEP, cât ar veni rata per vot din milioanele de euro pe care le primesc partidele noastre. Și am constatat, altă surpriză!, că ai noștri sunt plătiți mai bine decât canadienii. Pesemne or și merita 😉

Am calculat în felul următor: în 2021, AEP spune că a vărsat în conturile tuturor partidelor parlamentare din România 232.766.294,91 lei, adică vreo 46,5 milioane de euro. Împărțind această sumă la numărul total de alegători înscriși în registrul electoral, adică 18.862.859, rezultă că partidele primesc 2,4 euro/votant. Atenție, nu pentru votul primit la alegeri, ci pentru blana ursului din pădure, adică câți votanți avem teoretic. Căci din aceștia s-au prezentat la vot efectiv numai 33.3% la ultimele parlamentare din 2020 de exemplu. Așadar dacă împărțim suma totală primită la numărul de voturi exprimate ne iese chiar 7,4 euro/vot. În fine, dacă adăugăm totuși toate voturile primite, la parlamentare și la locale (unde prezența a fost de 45%), revenim la un preț per vot de 2 euro. Am făcut pentru simplificare un calcul doar la voturile și sumele primite de PSD, că el e în capul listei. Dar oricum ai calcula tot mult iese.

Bineînțeles că și la noi partidele pot primi și alte finanțări pe lângă cele de la buget, dar din comunicările AEP reiese că primesc așa de mulți bani de la buget că abia reușesc să-i cheltuie.

Citiți și voi ce povestește trimisul special al lui Dollo la Montreal și vedeți ce părere vă faceți. Comentariile sunt întotdeauna binevenite.

Sistemul de vot canadian

de Cristel

Spre deosebire de România, Canada este un stat federal cu vreo 10 provincii și 3 teritorii. Un pic mai multă înformatie generală găsiți aici. Făcând parte din Commonwealth, șeful statului Canada era Regina Elisabeta a II-a a Marii Britanii, acum Regele Charles. Regele este reprezentat aici prin Guvernatorul General, numit la propunerea primului ministru al Canadei pe o perioadă de 4 ani.

Camera comunelor din parlamentul canadian

Camera comunelor din parlamentul canadian

Alegerile au loc pe trei paliere, fiecare independent de celelalte: alegeri federale, provinciale și municipale. Fiecare palier își dezvoltă propriile structuri politice ce sunt independente între ele. Adică Partidul Liberal Canadian este diferit de cel din Quebec sau Ontario, deși există afinități între ele și uneori se trece de la nivel federal spre cel provincial și învers, dar mereu cu obligativitatea de a demisiona, în caz că ești ales sau numit, sau chiar în caz că vrei să candidezi.

Bănuiesc că aproape toți știu – Canada este mare cât o Europă și populată cu numai vreo 33 de milioane de oameni. Are o poziție geografică înteresantă, fiindcă vecinul de la Nord este peste Pol și se cheamă Rusia, iar la sud, SUA, cu care este profund legată economic.

O țară fără președinți de consilii județene

Revenind la organizare, la nivel de provincii organizarea este pe orase și sate și cam atât. Adică fără judete si, mai ales, fără orașe și municipii. Bine, la nivel de provincie vă pot spune ca Quebec are vreo 16 regiuni turistice, din care două sunt orășele-insulă, Montreal și Laval, dar asta este numai turistic. Nu există nici un fel de administratie a zonei turistice sau președinte de consiliu al regiunii turistice sau prefect al regiunii turistice.

Țara, provincia, orașul sunt împărțite în circumscripții electorale. Ele sunt diferite ca întindere, dar la baza stă numărul de locuitori, dar și nevoia de reprezentativitate. Adică de veți lua harta electorală a Canadei sau a unei provincii veți vedea că zonele dens populate vor avea mai multe circumscripții, iar zonele mai puțin populate, mai puține. Totuși pentru a avea reprezentativitate există circumscripții cu număr mult mai mic de electori decât norma.

Ca exemplu oarecum celebru sunt insulele Madeleines care au numai vreo 12.000 de locuitori și un reprezentant în parlamentul provinciei sau la nivel federal însulele plus regiunea Gaspesie au un deputat desi au numai vreo 76.000 de locuitori.

Sistemul electoral la toate nivelurile este de tip uninominal într-un singur tur.

Există trei tipuri de alegeri, fiecare îndependente de celelalte și fiecare cu formațiuni politice proprii, ce nu au legătură între ele:

  • Alegerile locale – unde există partide politice sau formațiuni politice locale.
  • Alegerile provincial – unde sunt partide politice provinciale.
  • Alegerile federale – unde sunt partide politice federale.

Nu se trece de la un nivel la altul decât dacă întâi demisionezi din funcția unde ai fost ales și din partidul din care faci parte și apoi te înscrii în alt partid sau îți faci formațiunea proprie și candidezi.â

Și fără alianțe la guvernare

Alegerile uninominale într-un tur au avantaje și dezavantaje. Fiecare partid (federal sau provincial), când este în opoziție, promite o reformă a sistemului electoral (federal sau provincial), dar ajuns la putere este primul lucru pe care-l uită. Acest sistem permite ca, având o majoritate de voturi de 43-45%, să faci un guvern majoritar foarte, foarte solid. Vor fi circumscriptii câștigate cu o largă majoritate, dar și unele câștigate cu o diferență minimă, sau unele pierdute la diferențe minime într-o competiție în 3.

Aici nu se fac alianțe de guvernare (sau n-am apucat eu). Câștigătorul face guvernul. Dacă este guvern minoritar, vor fi alegeri anticipate în circa 2-3 ani. Dacă este guvern majoritar, vor fi alegeri la termen fix peste 4 ani. (Legea a fost modificată recent, precizând acest lucru, fiindcă înainte și cele anticipate și cele când guvernul era majoritar erau provocate de guvern când îl aranja mai bine din punct de vedere electoral).

Singurele momente importante din viata guvernatorului sau a viceguvernatorului sunt acestea, de dizolvare a parlamentului și convocare a alegerilor și de numire a premierului. Bine, guvernatorul general mai are un rol: ca la fiecare deschidere a sesiunii parlamentare să prezinte „Discursul Tronului”.

Și politicienii lor uită promisiunile electorale

Parlamentele provinciale au o singură cameră. La nivel Federal sunt două: Camera comunelor, formată din deputați aleși, și Senatul, format din senatori numiți pe viață sau pâna la 75 de ani de către premier. Cu acesta din urmă iar e o discuție lungă, fiindcă toți promit să-l reformeze (fie să-l desființeze, fie să-l treacă la sistem de alegeri), dar mereu uită. Informații mai multe, aici. Veți afla că senatul are 105 membri, iar camera comunelor acum are 337. Veți afla de acolo repartiția pe provincii și teritorii în Camera comunelor, ca și numărul de deputati ai fiecarui partid parlamentar, dar și numele și adresa unui parlamentar, activitatea sa, banii primiți, cum îi cheltuie.

Premierul țării sau al provinciei au puterea de a proroga (închide pe termen nelimitat) lucrările parlamentului. În general o fac când sunt în minoritate și/sau când se declanșează vreun scandal. Prorogarea lucrărilor camerei face ca timpul să treacă și scandalul să fie uitat sau trecut în plan secundar. Tot premierul este cel care merge la guvernator sau viceguvernator cu propunerea de dizolvare a camerei și provocare a alegerilor. Acum o poate face când vrea în cazul guvernului minoritar, dar nu când are un guvern majoritar.

Alte reguli nescrise, dar devenite cutume. Seful partidului care câștigă este numit premier. Dacă un partid este la putere și pierde alegerile, seful partidului demisionează din funcția de șef de partid imediat ce pierde alegerile sau cel târziu a doua zi. Dacă opoziția pierde alegerile, desi se așteptau să câștige, șeful partidului demisionează și el. Oricum, și ca sef al opoziției nu poți pierde prea multe alegeri.

Finanțarea partidelor de la buget – 1,75 dolari/votul

Partidele federale și provinciale sunt finanțate de la buget, dar și prin activități de strângere de fonduri.

În Quebec, legea spune că pentru fiecare elector înscris în listele electorale se alocă 1,64 dolari pe an. Directorul general al alegerilor, să zicem omologul șefului AEP, stabilește suma la începutul fiecărui an și o imparte partidelor care au dreptul, în conformitate cu rezultatul alegerilor la ultimele alegeri. În anul alegerilor se alocă în același fel (după procentajul de la ultimele alegeri) o sumă suplimentară față de cea normală, de 1 dolar pentru fiecare elector din listă. Legea este destul de lungă, dar o găsiți aici.

Pentru partidele care participă la alegerile federale, un rezumat al finanțării găsiți aici. În esență, el spune că partidele federale primesc 1,75$ pe an pentru fiecare vot primit la alegerile precedente. Ca să fie finanțate trebuie să primeasca minim 2% voturi la nivel național sau minim 5% în circumscripțiile unde a prezentat candidati.

De asemenea, partidele se finanțează și prin donații. La nivel provincial a fost un mare scandal acum câțiva ani, pe motiv de finanțare frauduloasă. Companiile nu au dreptul să finanțeze partidele, dar găsiseră o metodă – așa numită împrumut de nume. Compania mea se folosea de numele meu ca să doneze bani unui partid. Fiindcă donațiile erau scutite în mare parte de impozit (75% retur de impozit) era un câștig pentru toți: companie, persoană, partid. Ca și pe la alții, companiile finanțau și partidul la putere și pe cel din opoziție, că mâine ajungea la putere. Limita inițială a fost de 3000 dolari pe an. S-a scăzut la 1000, acum a ajuns la 100 de dolari maximum pe an de persoană fizică.

Și mai au asa numitele seri-spaghetti, de adunare de fonduri, unde biletul costă 150-200 de dolari, poate fi mai mult dacă apare șeful de partid. De asemenea, la astfel de seri sunt și acele mese VIP, unde costă și mai mult biletul și unde cei de acolo au privilegiul de a avea scurte discuții cu persoanele importante ale partidului sau cu miniștri.

Trebuie să înțelegeți că aici în general acești politicieni nu sunt intangibili și poți avea ocazia să te întâlnești cu ei chiar în magazin făcându-și cumpărăturile, și li te poti adresa.

De asemenea, te poti adresa deputatului sau chiar ministrului și sigur vei primi un răspuns. Evident răspunsul nu va fi semnat de deputat sau ministru, ci de cineva din echipa lui, dar va fi cineva cu nume și prenume și functie, nicidecum cum am primit eu de la autoritățile române, semnate de Biroul… sau Comitetul…, fără nume și prenume de persoană.

Votezi în zi lucrătoare, ca să nu-ți strici week-end-ul

Drept de vot au toți cetățenii canadieni care au 18 ani împliniți în ziua alegerilor. Un emigrant, pentru a deveni cetățean, trebuie să locuiască minim 3 ani – 1095 de zile din 4 sau 5 ani. Cât timp ești rezident nu ai drept de vot. Sunt și două excepții. La alegerile generale cetățeanul care e plecat de mai mult de 5 ani din Canada pierde dreptul de vot. (Nu întră în categoria asta personalul diplomatic sau alții trimiși de stat.) Acest drept este recăpătat automat în momentul restabilirii în Canada. La alegerile locale, ca să ai drept de vot trebuie să locuiești în acea urbe de minim 6 luni.

Vot prin corespondență

Atât alegerile provinciale cât și cele federale au loc în zile lucrătoare, angajatorii fiind obligați prin lege ca, le cerere, să acorde angajaților până la 4 ore plătite ca să meargă să voteze.

Alegerile locale sunt convocate duminica.

Sistemul electoral permite ca să poți vota:

  • prin anticipatie, în general un week-end cam cu 1-2 săptămâni înainte de ziua votului (între ora 12 și 20),
  • prin corespondență
  • sau în ziua votului (între orele 10:00 și 20:00).

A fost un rând de alegeri federale când s-a votat prin anticipație 2 week-enduri.

Trebuie să fac ceva dacă vreau să votez prin corespondență. Aici trebuie să dau telefon sau să merg pe site și să mă înscriu că vreau să votez prin corespondență. Ei îmi trimit ce e de trimis și e treaba mea să fac să ajungă votul până la ora H. Evident, trebuie să merg la vot.

Cam cu o lună înainte de alegeri primesc acasă ceea ce se cheamă cardul de alegător, un carton mare, cam o vedere și jumatate de odinioară, pe care scrie că la adresa asta sunt înregistrați X și Y. Dacă mai e și altă persoană, atunci să sun la… sau să merg la….

Iar pe card scrie că pot vota prin anticipație în zilele de… și la adresa…, în ziua de vot, care e…, la adresa… și între orele… sau prin corespondență, iar pentru asta trebuie să…

Adică de la bun început am toate trei opțiunile, fără nici o altă complicație, fără să mă milogesc, să mă rog sau altceva.

Secții de vot în școli sau biserici

Când ajungi la sectia de votare, ești întrebat care e numărul biroului și ești îndrumat acolo. Secțiile de votare sunt amenajate în general în sălile de sport ale scolilor, în subsolurile bisericilor sau în alte locuri relativ mari.

Secție de votare în Canada

În sala unde e secția de votare sunt mai multe birouri de votare. Fiecare birou are doi membri îndependenți, unul fiind seful biroului și celălalt secretarul. Fiecare cu rolul lui. Șeful e cel care se ocupă cu voturile (manipularea lor), secretarul e cu legitimarea, tăierea de pe listă și ținerea evidenței voturilor la sfârșit, scrierea procesului–verbal și alte hârțogării.

Fiecare birou are o masă cu cei doi, urna și buletinele de vot și o cabină de vot cam în spatele lor.

Lista electorală a fiecărui birou conține maximum 500 de persoane.

Cum securizează buletinele de vot

Există o preocupare serioasă în a securiza buletinele de vot. Ele vin în pachete de 50, numerotate și legate asemănător vechilor bilete de teatru sau cinema. Când le rupi de acolo rămâne pe cotor numărul buletinului de vot. Buletinul are și el numărul pe el.

Acestea sunt primele două elemente de siguranță. Al treilea este faptul că pe spatele buletinului de vot, șeful biroului de votare își pune inițialele. În felul acesta fiecare urnă este personalizată oarecum, pentru că într-o urnă toate buletinele trebuie să aibă pe spate aceleași litere sau deloc, dacă se întâmplă să uite să-și pună înițialele.

Jur pe factură că-s eu și vreau să votez

Actele de identificare sunt, în mod normal, cele două des utilizate aci: carnetul de șofer sau cardul de sănătate, dar și cardul de cetățean sau pașaportul, îndiferent dacă sunt valide sau expirate. Un act expirat nu-ți anulează dreptul la vot.

O paranteză haioasă privind comparația între cardul de rezidență și cel de cetățean. Când l-am primit pe cel din urmă am fost profund dezamăgiti. Este o hârtie cu poză plastifiată. Cardul de rezidență, cel de sănătate și cel de șofer sunt plastice cu elemente de securitate.

Dacă vii la alegeri și nu ai acte, dar evident ești pe lista electorală, dar ești însotit de cineva care are acte, există o procedură cu juramânt semnat de cel care te însoțeste, cum că tu ești tu și poti vota, evident, cu menționare în „Jurnalul alegerilor”. Dacă dintr-un motiv sau altul nu ai acte, dar vii cu factura de telefon fix sau cu cea de electricitate, care e pe numele tau și ești pe listele electorale, este o alta procedură cu jurământ scris, cum că tu ești tu și poți vota.

Lista actelor cu care te poți prezenta la alegerile federale este aici, iar pentru provinicia Quebec, aici.

Personalul sectiilor de votare este îndependent și nu sunt reprezentanți ai partidelor. Competitorii electorali pot trimite observatori care au dreptul să stea pe un scaun la un birou electoral și nu să se plimbe de la un birou la altul, chit că acestea sunt în aceeași sală. Nu pot avea telefonul deschis, sub sancțiunea eliminării din sală. La procesul de numărare a voturilor pot face contestație, se scrie în jurnalul de vot, dar șeful biroului electoral e cel care decide și gata.

Adică legea electorală este făcută în așa fel încât să nu impiedice exercitarea acestui drept fundamental, spre deosebire de sistemul de legi electorale din România care încalcă articolul 36 din Constituție, pe care vi-l redau mai jos:

ARTICOLUL 36
(1) Cetăţenii au drept de vot de la vârsta de 18 ani, împliniţi până în ziua alegerilor înclusiv.

(2) Nu au drept de vot debilii sau alienaţii mintal, puşi sub înterdicţie, şi nici persoanele condamnate, prin hotărâre judecătorească definitivă, la pierderea drepturilor electorale.

Legile electorale române prevăd că poți vota numai cu Buletinul de identitate sau Cartea de identitate sau Pașaportul, VALIDE. Dacă nu-s valide, nu poți vota, deși, vedeți mai sus cine nu poate vota, conform Constituției. Am citit și răscitit fiecare lege electorală. Ele n-au fost inițial așa, dar au fost modificate în sensul restrângerii dreptului de vot.

De ce sunt buletinele de vot închise la culoare

Iar legea este destul de clară în materie de numărare a voturilor.

Votul se face înnegrind o bulă sau un mic pătrat în dreapta, cu creionul sau un x sau acel V ca o bifa în acea căsuță sau bulă. Buletinele de vot sunt închise la culoare, pentru a descuraja scrierea mesajelor. Votul nu este valid dacă a fost folosit altceva decât creionul înmânat. Votul poate fi anulat dacă în loc de a se înnegri sau marca în căsuță se încercuiește numele unui candidat, dacă dimensiunea încercuirii este prea mare și ajunge în zona unui alt candidat. Dar poate fi acceptat dacă se vede clar în favoarea cărui candidat s-a votat.

Când se întoarce de la cabină, alegătorul rupe acea margine cu număr de pe bulletin și o dă sefului biroului de vot, iar acesta cere să vadă pe spatele buletinului înițialele sale. Buletinul se pliază în așa fel încât acestea se văd ușor.

Dacă se găsesc voturi fără inițialele șefului biroului de votare se menționează în procesul verbal și pentru ele este procedură separată de numărare, la sfârșit. Dacă numărul voturilor valide și nule, împreună cu cele fără inițiale, sunt egale cu numărul celor ce au votat, atunci acestea se pot număra în contul competitorilor pentru care au fost acele voturi, șeful biroului punându-și inițialele. Dacă numărul este mai mare, aceste voturi se anuleaza.

Numărătoarea

Alegerile federale și provinciale sunt simple la numărare, fiindca în urnă este un singur tip de vot. Mai complicate sunt alegerile municipale, că sunt doua tipuri de voturi, iar la Montreal sunt patru (primar general și de arondisment/district, consilier general și de district).

Unde locuiesc eu, deși orașul are vreo 40.000 de locuitori are 8 consilieri locali și un primar.

La Montreal e mai complicat căci în consiliu intră cei 46 de consilieri aleși și cei 18 primari de district, plus primarul, deci vreo 65. Cam jumatate din cât are parlamentul provinciei (125).

Dacă vă mai spun că pe marea însula ce este Montreal există și încă o sumedenie de orășele îndependente chiar că vă amețesc de tot.

Cum e să fii în comisia electorală

Anul acesta au avut loc alegeri provinciale în provincia Quebec din Canada. După experiența la trei alegeri locale, anul ăsta am decis să mă înscriu și pentru comisia electorală de la alegerile provinciale, zicând că dacă-s angajat o să-mi iau o zi liberă (din concediu) de la servici.

Înscrierea se face pe site-ul directorului general al alegerilor. Se mai poate și trimițând la partide un scurt CV cu experiența ta în materie de alegeri, căci și ele pot trimite propuneri. Dar este treaba directorului de circumscripție al alegerilor să aleaga personalul. În contextul lipsei generale de mână de lucru și aici sunt probleme.

După înscriere am tot așteptat. M-au sunat, am zis că-s înteresat pentru votul prin anticipație (erau două zile, duminică și luni), au zis da, dar până la urmă, altă dată când au telefonat, au zis că n-au decât rezervă pentru șef de birou. Am zis OK, tot erau două zile câte patru ore. Până la urmă, pentru că cineva n-a venit, am lucrat două zile a câte 12 ore, plus înca vreo patru ore la numărat, în ziua votului.

Înlocuitor înseamnă că ești rezervă, vii în cele două zile ale votului prin anticipație la sediul circumscripției electorale și aștepți 4 ore. Dacă toți au venit, după 4 ore te întorci acasă. Eu am așteptat vreo 15 minute și au venit după mine, ca să mă grăbesc să ajung la un birou de vot.

Ziua de vot începe cu o oră înainte de deschidere, când te ocupi cu diverse chestiuni organizatorice: deschizi urna unde găsești toate materialele și o reînchizi, o sigilezi și tu, secretarul și șeful de sală (dacă vrea), vă puneți înițialele. Apoi verifici buletinele de vot numărând fiecare carnet, pregătești listele electorale, verifici cabina de vot (care e un carton cu trei laturi pus pe o masă lângă tine) și poți să-i dai drumul. Chiar daca era vot prin anticipație am avut destulă treabă. Mai ales că aveam listele de la șase sectii de votare. Prezența la vot în cele doua zile a fost de cam 16%.

Pe perioada zilei, ca să am o evidență a celor care au votat, țineam evidența capetelor acelea ale buletinelor de vot cu numărul pe ele, în serii de 25, apoi făcute pachet de 50 sau 100, în funcție de cât de mare este carnetul.

La finalul primei zile am făcut o primă verificare (câți votaseră, câte buletine de vot au rămas), buletinele de vot neutilizate le-am sigilat în plic, am deschis urna, am luat voturile așa cum erau și le-am băgat într-un plic pe care l-am sigilat și totul am pus în urnă și am resigilat.

A doua zi am redesigilat urna, am scos materialele, am lăsat plicul cu voturile din ajun, am resigilat urna și am continuat ziua de vot. Seara, aceeași verificare, noile voturi în alt plic sigilat și totul în urnă și sigilat. Am dat șefului de sală lista electorală în care bifasem pe cei ce au votat.

Apoi peste o săptamână (adică în ziua de vot) am fost la sediul circumscripției electorale și am numărat voturile. Așa se explică de ce imediat ce se anunță închiderea urnelor apar și rezultate: sunt voturile prin anticipație ce sunt numărate.

A cam fost de treabă, căci ne-a luat vreo trei ore bune, mai ales că toți am preferat să numărăm de două ori pentru a fi siguri.

Și aici, la numărătoare, o întreagă procedură, cu foaie de compilat, pus buletinele pe cele șapte categorii (candidați +cele nule), puse apoi în plicuri separate (un plic pentru fiecare candidat, plus unul cu voturi nule), scris pe plic, sigilat plicul, pus în unul și mai mare și totul repus în urnă și resigilat, în caz de renumerotare judiciară. (Se face fie la cererea unui candidat, fie la cererea judecătorului, dacă diferența de număr de voturi este mică: 100-200 de voturi).

Plata și răsplata

Pentru desfășurarea activității am primit manuale extrem de bune și descriptive, cu multe fotografii sau desene ca exemple, dar și celelalte materiale: foi de compilat pentru numărat, pixuri, creioane pentru votanți, etichete de diverse mărimi pentru sigilat urna și plicurile de tot soiul pe care le avem. Și, bineînțeles, cursul de formare, la sfârșitul căruia am semnat o declarație-juramânt, că vom face treaba onest, cinstit, în spiritul democrației. Chiar dacă ai făcut asta de mai multe ori, e o activitate ce se face la patru ani sau, dacă sunt guverne minoritare, mai des, adică ai toate șansele să mai uiți.

Am observat câteva lucruri la votul prin anticipație: majoritatea celor ce au votat sunt de la 60 de ani în sus. Dar am văzut destule familii ce au venit in corpore să voteze (părinți și copii cu drept de vot). Lucrurile sunt calme și nici o secundă n-am avut impresia că cineva vrea să fure. Candidații importanți au făcut un tur sau două să ne strângă mâna (nu la ușă) și să ne mulțumească pentru ceea ce facem. Mereu însoțiți de șeful de sală și mereu în momentele de pauză.

Între noi a fost o atmosferă colegială, mânați de dorința de a ne ajuta, ca totul să iasa bine. Dupa cele două zile și ceva, luni seara, când am terminat, ne-am urat să ne revedem la următoarele alegeri.

Plata pentru aceste prestații diferă de la un tip de alegeri la altul. La alegerile municipale plata e fixă: șef de birou – 225$/zi , plus 50$ urna numărată, plus 50$ cele 3 ore de instruire. La cele provinciale: șef de birou – 19.26$/h, plus ceva pentru orele de instruire. La cele federale n-am fost, dar de la o prietenă care a fost, șef de birou, aflu că e vreo 18,5$/h). Secretarii au ceva mai puțin.

Toată această polologhie am scris-o pentru a ilustra faptul că aici se face tot posibilul ca să-ți exerciți acest drept de vot. Desigur, în pofida acestor facilități, prezența la vot în Canada urmează același trend descendent ca peste tot în lumea civilizată. La ultimele alegeri provinciale a fost un pic peste 65%. La federal cam tot pe acolo. Din ce îmi amintesc, când am ajuns aici (în 2005) prezența era de aproape 70%. La ultimele alegeri municipale, în plină pandemie, a fost un dezastru, cam 30%. (în a doua zi de anticipate am stat o zi întreagă pentru 37 sau 39 voturi). La cele din 2017, aici unde locuiesc a fost de aproape 50% (47-48%). 

Etichete: , , , , , ,

4 comentarii la “Cum votează canadienii și câți bani primesc partidele lor de la buget” Subscribe

  1. liviu 25/10/2022 at 19:49 #

    Ar fi interesant de aflat ce castiguri au alesii in Canada, pensii speciale, alte drepturi…

    • Dollo 26/10/2022 at 09:58 #

      Da, poate ne spune autorul textului 🙂

  2. Stelian 26/10/2022 at 19:25 #

    Pentru deputatii provinciei Quebec gasiti aici informatii.
    Multe, detaliate
    http://www.assnat.qc.ca/en/abc-assemblee/fonction-depute/indemnites-allocations.html

    Iar aici pentru Parlamentul federal.
    http://www.assnat.qc.ca/en/abc-assemblee/fonction-depute/indemnites-allocations.html

    Aici se discuta de sume anuale, indemnizatia de baza, la care se adauga cite ceva, mai mult sau mai putin, daca are diverse functii. Si au si ei niste sume pentru birourile lor din circumscriptie, ca si biroul de la parlament.
    Oricum, se pare ca premierul Canadei este al doilea sef de stat/guvern ca salarizare dupa cel al USA dupa niste articole mai de demult.
    Au pensii, nu stiu cit de speciale, dar au. Am vizitat o data parlamentul provinciei si am intrat in restaurant, ca vizitator, ca era inchis, nefiind sesiune.
    Stiu dupa nume fosti deputati intorsi la meseria initiala sau ca realizatori radio, altii intorsi la avocatura sau la medicina.
    Nu-s cu garzi de corp multe nici macar ministrii sau premierii, chiar daca acum ceva ani a fost un atentat.
    Un amic mi-a zis ca s-a intilnit cu fostul premier Charest pe vremea cind era premier in nu stiu ce magazin din zona, iesit la cumparaturi, dar el isi tinea sacosa si impingea cosul. (deci cred ca stia pretul painii).

    Si totusi nu le simti ca fiind uriase in raport cu restul salariilor. Cert este ca nu mai ocupa si alte functii in CA sau AGA, nici titulari de cursuri sau cu cabinete de avocatura.
    In tot ce stiu au fost 2 sau 3 medici-deputati care mai faceau din cind in cind ceva garzi, dar asta pentru a-si mentine permisul de practica (ziceau ei).

  3. Stelian 26/10/2022 at 21:27 #

    Si sa nu uit, ceea ce e cel mai important lucru. Au imunitate numai in sala de sedinta si comisie. Pe holuri, la tv sau radio, fara imunitate. Nu mai discutam de viteza, control de portbagaj sau alte ape sfintite.

Lasă un comentariu

Oldies but goldies

De ce a fost mai bine în iarna lui 54

București în iarna din 1954

Pe vremea aia oamenii știau să-și facă provizii pentru iarnă, să se scoată singuri din rahatul alb și reușeau să îndeplinească și planul în uzină. Acum avem televiziuni de știri al căror unic rol educativ e ăla de a perpetua mentalitatea asistată a cetățeanului care în curând va aștepta să fie șters și la cur de către autoritățile incompetente.

Mergând pe sârmă

domnul i

Împrumutam bicicleta și mergeam noaptea în parc la Icoanei. Îmi era rușine altfel, pe zi, să nu râdă lumea de mine, că sunt ditamai bărbatul și cad de pe bicicletă. Că am căzut de câteva ori, dar de aia am și ales Grădina Icoanei, că are aleile de nisip și pământ, nu mă răneam prea tare când cădeam. În trei nopți am învățat.

Cum s-a „optat” pentru ora de religie

scoala

Curtea Constituțională îți dă, dar nu-ți bagă și-n traistă. Motive pentru care peste 90% dintre părinți au făcut cereri ca să-și înscrie copiii la ora de religie.

Diferența dintre șpagă și cadou, versiunea polițistului de la rutieră

malecon

O lecție de anticorupție de la doi români indignați, pentru doi polițiști cubanezi înfometați. Plus ultimele experiențe din Cuba, hai, luați de citiți, ca să plec și eu acasă 😉

Secretul Rozaliei din Criţ: “Ne-a ferit Dumnezeu de emigrare aicea, că avem mult de lucru”

Minunata ciorba ardeleneasca a adunat Europa la aceasi masa

Cu timpul oamenii au constatat că activităţi pe care noi le considerăm plictisitoare, pentru că le facem zi de zi, pot fi vândute foarte bine străinilor, care nu le-au văzut niciodată

Povești de la capătul lumii

vapor expeditie antarctica

Fin del mundo – sau curul lumii cum îi mai zic argentinienii – e la fel de scump ca Londra. Dar au pinguini, lei de mare și balene în fața casei.