Cum a fost primul an în casa din lemn (X)

Plusuri și minusuri într-o casă din lemn, după primul an: consum de energie, încălzire, ventilare, costuri și priveliști, plus un apendice construit cu forțe proprii - tiny house-ul din fundul curții :)
Pisica pe acoperișul casei

Pisica pe acoperișul casei

Zilele astea se împlinește anul de când ne-am mutat în casa din lemn construită anul trecut la moșie.  A fost mai mult soare și prea puține ploi, căci a fost un an secetos. Nici zăpadă nu am avut din cauza asta, așa că nu putem spune că am testat casa la cele mai rele condiții meteo, dar ne-am descurcat cu ce am avut.

Am schimbat rulota cu casa de lemn la mijlocul lui noiembrie 2021, după ce s-a uscat șapa turnată peste încălzirea în pardoseală. Casa era finalizată doar pe afară, iar în interior avea pereții placați cu rigips și instalațiile funcționale. Primele montate au fost WC-ul și chiuveta de la baie (ca să ne putem muta în casă), apoi toată iarna am meșterit împreună cu domnul inginer la restul: pus gresia și faianța în baie, montat cabina de duș, cada, chituit rigips-ul de pe pereți, smirgheluit, vopsit cu lavabilă, pus parchet și amenajat cât de cât o bucătărie temporară, până când va veni și vremea mobilei de bucătărie.

A fost o iarnă grea la interior, căci niciunul dintre noi nu mai făcuse astfel de munci. OK, eu mai zugrăvisem cu mulți ani în urmă garsoniera de la București, dar îmi jurasem să n-o mai fac altă dată. Dar, vorba aia, never say never. Poate de aia m-a și marcat cel mai mult datul cu glet la îmbinările plăcilor de rigips și smirgheluitul astfel încât să nu se vadă prin vopsea îmbinările alea. Cel mai greu de finisat au fost tavanele, pentru că trebuia să ții mașina aia de smirgheluit în sus. Aparatul – greu, mâinile obișnuite cu munca de birou – slabe, tavanele – înalte, căci în punctul cel mai înalt al casei, la living, avem mult peste 3 metri înălțime. E drept că putea să fie și mai rău – dacă nu renunțam la primul proiect și făceam casa aia, am fi avut un living înalt de 6 metri, deci tot răul spre bine.

Pe domnul inginer, însă, cel mai tare l-a marcat pusul gresiei. Și acum îl trec fiori când mai vede nefericiți care cumpără gresie din magazinele de bricolaj, pentru că știe ce-i așteaptă. A fost o operațiune dificilă pentru debutanți ca noi, pentru că a trebuit să ne gândim și să măsurăm mult ca să brodim plăcile de gresie și faianță cu cabina de duș, să pice bine și să se vadă frumos și de la ușă. Și au ieșit așa cum trebuie și nici n-a picat vreuna de pe pereți. Încă.

După toate astea, parchetul parcă a mers mai ușor, deși a durat ceva până l-am ales și pe ăla. Încă mai avem de montat plintele, dar ne-am luat cu altele între timp și încă le avem aliniate în dormitor, pe lângă un perete. Am cumpărat apoi o canapea de la Ikea și o saltea pentru patul din dormitor, căci restul de mobile de strictă necesitate le aveam. Mai trebuie să facem un dressing în dormitor, bucătăria și diverse rafturi prin living. Plus amenajarea terasei cu un deck, dorința cu care s-a dus pe lumea cealaltă arhitecta care ne-a ajutat cu casa.

Vederea din living spre curte

Vederea din living spre curte

Viața în casă a început așadar destul de abrupt și nu pot spune că a fost ca în filmele în care cuplul primește cheile și trăiesc fericiți după aia. Totuși printre plăci de gresie, găleți cu vopsea, adezivi și praf de glet am savurat și noi priveliștea frumoasă oferită de cele două geamuri mari ale livingului și viața la țară în general, pentru care am făcut de altfel toată investiția asta.

Ca să începem cu relele, aș zice că un top trei minusuri ale casei, observate în acest an ar fi așa:

  1. Ventilarea – sau mai bine zis lipsa ei. Pentru că proiectul a fost schimbat din mers, nu am mai avut timp să prevedem și un sistem de ventilare adecvat, bazându-ne deocamdată doar pe geamuri și uși pentru aerisire. Casa este foarte bine izolată (25 cm de vată minerală în pereți și 30cm pe acoperiș), are folii peste folii la interior și exterior, iar geamurile și ușile sunt cu sticlă tripan ceea ce face ca incinta să fie destul de etanșă. Singurele care se deschid sunt geamurile de la dormitor, baie și cămară, plus cele două uși de acces – la bucătărie și living. Cam din primăvară până acum am stat cu geamurile de la baie și de la cămară rabatate tot timpul, iar toată vara am stat și cu cele două uși deschise pe timpul zilei. Asta a cam anulat răcoarea din casă (asigurată de izolație), pentru că a băgat pe uși toată căldura de afară. Trebuie să gândim un sistem de ventilare, chiar cu recuperare de căldură care să nu ne silească să găurim prea mult pereții exteriori, pentru că am afecta membrana acum intactă a casei. Dacă aveți idei nu ezitați să mi le dați.
  2. Bucătăria open-space din living – nu e o idee bună dacă ai de gând să gătești și nu ai nici ventilare corespunzătoare la casă. Nu sunt eu mare bucătăreasă, dar tot gătesc măcar o dată pe zi. Mirosul de mâncare rămâne destul de mult în casă, cu toată aerisirea descrisă mai sus (uși, geamuri). Când vom face mobila de bucătărie ne gândim și la o hotă, dar și pentru aia ar trebui găurit peretele exterior al casei – lucru nedorit. Pe de altă parte, în configurația casei noastre, dacă am fi închis bucătăria cu un perete am fi obținut un living ciudat, îngust și cu un tavan înalt, ca o peșteră. Casa are acoperiș într-o apă, care pleacă din dormitor la 2.40m și ajunge în living la 3.60m.
  3. Încălzirea în pardoseală – asta trebuie pusă și la plusuri și la minusuri, căci este perfectă pentru casa noastră, că încălzește podeaua și casa de jos în sus, dar are o inerție mai mare decât caloriferele obișnuite, îi ia câteva ore ca să încălzească câteva tone de șapă. De exemplu azi, 11 noiembrie, de Black Friday, a fost prima zi în care am dat drumul la încălzire în casă și în șase ore abia a crescut temperatura cu un grad în casă. Probabil la noapte va ajunge la cele 21 de grade setate. Mă rog, centrala e pusă pe 2kwh. Caloriferele s-ar încălzi mai ușor, dar ar încălzi mai degrabă aerul, care în living ar urca spre tavanul înalt. Pentru că avem o centrală electrică (în sat nu sunt gaze și nici nu am vrut să facem sobă într-o casă din lemn), avem deocamdată un consum măricel de curent iarna. Ne gândim la o pompă de căldură și la niște panouri solare, dar am tot sperat că se va mișca statul mai repede cu subvențiile alea, ca să nu trebuiască să plătim noi chiar tot.

În tabel e consumul nostru de curent pe ultimul an, începând din noiembrie 2021, când am folosit centrala la maxim ca să uscăm șapa. Decembrie și ianuarie au fost luni de consum normal, de iarnă, cu temperaturi în casă de 22-23 de grade.

luna consum kw factura RON
noiembrie 2021 1114 777
decembrie 2021 1158 784
ianuarie 2022 1109 781
februarie 2022 823 580
martie 2022 811 570
aprilie 2022 506 388
mai 2022 221 168
iunie 2022 230 175
iulie 2022 189
august 2022 187
septembrie 2022 143
octombrie 2022 204
total  6695 4223

Golul din coloana de facturi se datorează Hidroelectrica. Ultima factură primită, pe iunie, a venit luna trecută, în octombrie. Dar ăsta e cel mai mic neajuns, la un preț de 0,250 de lei/kw la care se adaugă taxele. Probabil prețul ăsta va rămâne valabil și iarna asta, căci avem contract cu Hidroelectrica până în aprilie 2023, apoi se va mări cu siguranță, după cum arată ordonanța votată azi de Guvern, care naționalizează practic producția de energie și aproape dublează din pix prețul kilowatt-ului la Hidroelectrica.

Consumul de vară cumulează doar curentul pentru pompa de apă din puț, udatul grădinii, piscina și aparatura casnică. În septembrie a fost mai mic căci am fost plecați în concediu. Așadar cu încălzirea avem un consum de 7-800 de kwh lunar, în cele trei luni de iarnă, apoi scade înspre primăvară la jumate. Dat fiind că asta este singura factură plătită pentru întreținerea moșiei (în afară de Internet) aș zice că e un cost lunar mai mic decât întreținerea de la bloc. Și aici avem căldură și apă caldă după cum vrem noi, nu după cum dă primăria.

Casa în toamnă

Casa în toamnă

 

Așadar, top trei plusuri ale casei la curte ar fi:

  1. Costurile de întreținere mai mici decât la bloc – dat fiind că plătim doar curentul și Internetul. Asta datorită faptului că lucrăm de acasă. Dacă ar trebui să facem naveta zilnic la muncă s-ar schimba treaba. Benzina costă mai mult și cu un plin fac doar vreo patru-cinci drumuri București-retur, deci n-ar fi rentabil. Desigur, aș putea să merg cu microbuzul sau trenul, ar fi mai ieftin, dar nu ar fi la dispoziția mea oricând. Microbuze sunt din oră în oră, trenuri – mai rar.
  2. Configurația casei este una optimă pentru noi – și suntem mulțumiți că am nimerit-o. Dimensiuni ideale pentru dormitor, living, am făcut economie la hol și l-am inclus în baie, care a ieșit mare și aerisită. Nu avem o cameră de oaspeți, dar pentru cazuri de cazat mame în vizită e suficient de bună canapeaua din living. Nici curățenia nu ia prea mult, în fond e un apartament cu două camere. Singura problemă e cu geamurile foarte înalte care trebuie curățate mai des, că e păcat de priveliște să le lași să se prăfuiască.
  3. Nu ești constrâns să respecți regulile de conviețuire într-un bloc. De exemplu am pus gresie până noaptea târziu la orele mici, fără teama că ne bate cineva în țeavă că folosim bormașina ca să amestecăm adezivul în găleată. Faptul că trăim în curtea proprie (pentru mine ăsta e cel mai mare plus), că pot să grădinăresc și să am animale prin preajmă. Din păcate nu le pot lua în casă, cum eram obișnuită cu Toshiba la București, dar când îmi vine chef de smotoceală las munca de birou, ies afară și înhaț ce blănos îmi iese în cale. Și ies destui, căci și-au format reflexul de a da fuga la ușă când o aud că se deschide, indiferent cât de departe ar fi prin curte.

Plusuri ar fi mai multe. Până la urmă ne-a ieșit casa asta la costuri mai mici decât o casă de zidărie, într-un termen ideal – în câteva luni practic – și e perfectă pentru nevoile noastre, ne oferă o priveliște frumoasă și dinăuntru și din afară și a devenit deja căminul nostru pe care mie una îmi e greu să-l părăsesc, deși, așa cum zice domnul inginer, am făcut casa potrivită în locul nepotrivit – căci țara începe să devină un loc din care mai degrabă ar trebui să pleci.

Casa în noapte

Casa în noapte

Și nu e vorba numai despre corupție sau clasa politică, despre faptul că nu se întrevede nicio schimbare majoră în timpul care ne-a mai rămas nouă din viață, ci și despre lucrurile pe care le fac oamenii în jurul nostru. Viața la țară nu e așa de bucolică cum e descrisă prin cărți și în textele micro-influencerilor, ci miroase a plastic sau cauciuc ars, căci oamenii nu știu/vor să colecteze gunoiul selectiv și preferă să-l ardă. E drept că dacă te duci și le spui să n-o mai facă, n-o mai fac.

Tot a diverse prostii arse miroase aerul și iarna, căci în sobe se bagă orice e gratis sau mai ieftin decât lemnul, asta înseamnă inclusiv resturi de mobilier tratat chimic care scoate fum toxic. Viața la țară înseamnă și furt de lemne cu căruța sau tractorul, din pădurile care înconjoară satul. Viața la țară înseamnă și canalizări improprii care contaminează stratul de apă din care inevitabil bem toți. În fine, mai înseamnă manele la maxim, dar nu sunt chiar atât de des și de deranjante, pui de pisică sau căței aruncați peste gard, dar și mici întâmplări de bunătate și omenie între vecini. Oamenii nu sunt răi, dar lipsa de educație combinată cu lipsa statului în general din viețile noastre face ca viața la țară să fie de fapt o luptă pentru supraviețuire fără reguli.

Ca să închei într-o notă pozitivă, totuși, să vă spun și de un alt mare plus al vieții aici: faptul că domnul inginer poate avea o magazie-atelier în curte, unde să meșterească la proiectele pe care le are în cap. Iar această magazie a fost construită tot în regie proprie, de el în cea mai mare parte, cu mici ajutoare de la mine, în momentele cruciale 🙂

Magazia din fundul curții

Magazia din fundul curții

Am purces să construim magazia asta de fapt din două motive: ca să avem unde să depozităm multele lucruri pe care le-am adunat în gospodărie și ca să folosim lemnul rămas de la construcția casei și turnarea fundației, care stătea împrăștiat în diverse grămezi prin curte. S-a dovedit că a trebuit să mai investim niște mii de euro ca să refolosim câțiva metri cubi de lemn gratis 🙂

Pentru că, așa cum îl știm deja, domnul inginer s-a pus și a proiectat inginerește magazia (care a ajuns să fie cât încă o cameră a casei, are 12mp), i-a dat și un design care să se asorteze cu casa, și uite așa am ajuns la produsul finit tiny house de grădină, îmbrăcat în tablă pe acoperiș și trei laturi, cu lambriu pe fațadă, cu folie de protecție și urmează să-i facem și o izolație la interior. Cândva. Ne-am gândit chiar că dacă iarna asta o fi vreo sincopă cu curentul ne mutăm în magazie, punem un godin și mai ardem în el restul de lemne care ne-a mai rămas, căci avem destule în curte, păstrate chipurile pentru grătar, dar ar trebui să facem grătare câteva vieți din ele.

Domnul inginer a bricolat toată vara la construcția asta, dar a avut ambiția să facă toate îmbinările lemnului pe sistem cep și scobitură (pentru care și-a construit niște unelte speciale), a făcut tot așa tocurile de la ușă și geam și ușa în sine. De bătut scânduri pe pereți și lambriu am mai bătut și eu, dar de acoperit cu tablă a făcut-o singur. În final suntem mândri de ce a ieșit și, de ce nu, suntem disponibili să mai facem și pentru alții, dacă există cerere 🙂

Un making of:

Ajutoare de nădejde - eu cu Șandor Pilonii pe care stă magazia Structura de rezistență Cineva trebuia să se și murdărească cu soluție de izolare Aproape gataLaturile ușii îmbinate cu cep și scobitură Construcție certificată de pisici Detalii

 

Ușa la final Spatele magaziei

Cam asta a fost primul an în casa noastră din lemn. Pentru alte curiozități vă stăm la dispoziție.

Citește și celelalte episoade:

Construcția unei case în România, când nu ai bani, dar ai pretenții (I)

Autorizația de construcție – când primăria e mai parolistă decât arhitectul (II)

Când gardul te dă de gol că ești nababul satului (III)

Meșterul român: manualul sunt eu! (IV)

Perla Harghitei din Călărași (V)

Recapitulare: acte, taxe și avize pentru construcția unei case în România (VI)

Ce parchet și cum se pune peste încălzirea în pardoseală (VII)

Cum a fost prima iarnă în noua casă (VIII)

Să vină să ne numere fosele (IX)

Etichete: , , , , , , ,

6 comentarii la “Cum a fost primul an în casa din lemn (X)” Subscribe

  1. dojo 12/11/2022 at 01:07 #

    Bun, eu ma declar geloasa. Arata SUPERB, mi se pare cat se poate de istet gandita si realizata la standarde absolut decente. Casa mea e tot din lemn (ca asa is majoritatea din America) si a ta ii da fum ca si structura, izolatie, ferestre etc.

    FELICITARI pentru ea, sa aveti parte amandoua de multi zeci de ani fericiti la mosie. Ca om care locuieste de 1 an in padure, nu m-as mai intoarce in oras decat in vizita 🙂

    • Dollo 12/11/2022 at 09:15 #

      Hei, Dojo, îți pierdusem blogul din vedere, acum văd că deja au trecut trei ani de când sunteți acolo. Casa voastră e mai montano-americană, noi ne-am inspirat din arhitectura europeană-germană pentru a noastră. Oricum, bravo și vouă pentru curaj ul de a emigra! Eu nu-l am deocamdată. Iar unul din motive e chiar ăsta pe care-l zici, că nu m-amș mai duce în oraș decât în vizită, iar de emigrat la țară nu știu unde ar fi 🙂

  2. iCiolac 12/11/2022 at 08:17 #

    Superb! Bravo pentru realizare!

  3. Cristina 12/11/2022 at 11:34 #

    Buna, urmăresc cu mare drag, de mult timp, postările, de la începuturile cand erau de găsit și pe un site de stiri. În pandemie ne-am cumpărat și noi un teren mic în zona subcarpatica, lângă o pădure frumoasa, unde intenționăm sa ne mutam. Sunt enorm de multe de făcut neavând nimic în afara de o magazie, iar vara asta am stat cu cortul și am devenit curiozitatea satului 😃. Mini-serialul vostru ne ajuta sa înțelegem mai bine ce ne asteapta, lucru de care suntem puțin îngroziți și îl tot amânăm 😁 Multa sănătate și viata ușoară la mosie!

    • Dollo 12/11/2022 at 23:35 #

      Mulțumim și spor și vouă! După vara asta noi ne-am dat seama că în loc de casă mai bine ne făceam singuri „magazia” și să stăm în ea, că ieșeam mai ieftin și în final tot o casă din lemn e și aia. Deci magazia e de bază întotdeauna la țară 🙂 Dacă aveți nevoie de know how suntem aici.

  4. Cristina 12/11/2022 at 12:36 #

    Cel mai mare plus constă în experiența avută, faptul că v-ați fi pus mințile la contribuție pentru a realiza pas cu pas ce v-ați dorit și chiar v-a ieșit. A fost, cred eu, cea mai faină aventură de până acum, mai presus de orice călătorie în jurul lumii. Fie ca viitoarele aventuri să vă găsească la fel de împliniți, oriunde vă veți afla.

Lasă un comentariu

Oldies but goldies

De ce ea? (2)

tarau-curte

Cazul Daniela Tarău: viața în arestul Capitalei, pentru un om care se știe nevinovat, ancheta lui Cristian Panait și procesul absurd, în care niciun judecător nu catadicsea să citească dosarul.

Și ce ne-a dat nouă UE? Mai mult ne-a luat!

dabuleni

Cum se vede Uniunea Europeană de la margine, de pe malul românesc și mai prost al Dunării – de la Cazane până la Dăbuleni.

Ziua 7: Facerea de bine e ca recensământul fără CNP

Cuvantul recenzorului de la blocul meu

Azi am recenzat prin telefon o persoană care se afla la coadă la moaștele sfântului x. CNP-ul încă era facultativ.

Cum le iertăm greşiţilor noştri

Roland Jahn, intre dosarele Stasi

Şeful arhivelor Stasi din Berlin a aflat, când şi-a văzut dosarul, că avocatul care-l apăra era informatorul securităţii. Acum le predă lecţii de organizare şi de iertare trimişilor din ţările arabe care s-au trezit că au eliberat arhivele şi nu ştiu cum să le mânuiască

Strâns uniți în jurul SRI, întru salvarea planetară a Internetului

dumbrava-cosmoiu

Cum se derulează o ședință în Parlamentul României, în care SRI încearcă și reușește să impună o lege abuzivă, iar deputații se fac că se opun.

Când religia contrazice nevoile societății – eșecul german

biserica catolica

Biserica are monopol pe protecția socială în anumite zone din Germania, așa cum vrea și România să facă. Nemții își dau seama, după 50 de ani, că au greșit.