Poza e doar pentru agățat, că la club avem și bărbați 😉
Am ajuns la capătul unui alt an de club de carte. Al 11-lea. Am citit opt cărți și ne pregătim s-o dăm gata pe a noua. N-am mai scris despre toate, așa cum făceam pe vremuri. Din lipsă de timp și de sens, câteodată. Am decis să scriu mai degrabă despre cărțile pe care le-aș recomanda. De exemplu din lista de anul ăsta văd că am scris doar de patru cărți din nouă. De fapt ar mai fi fost și o a cincea – „Epoca întunecării” – despre care m-am apucat să scriu, căci merita, dar m-am lungit așa de mult că n-am mai terminat și am lăsat-o baltă. E acum unul din cele… multe drafturi abandonate în arhiva blogului. Poate le-oi relua vreodată pe unele dintre ele. Oricum, cartea aia e de citit, deci nu vă lăsați descurajați de faptul că n-a scris Dollo despre ea 🙂 Puneți mâna pe ea!
Personal închei anul cu o grămadă de cărți în așteptare, căci pe lângă club mi-am mai cumpărat și eu altele care mi-au făcut cu ochiul sau am primit diverse cărți cadou. Despre cele citite în afara clubului, și care m-au dat pe spate, am mai scris (asta și asta). Am preferat să nu scriu nimic despre una pe care am căutat-o insistent la Bookfest și care m-a dezamăgit până la enervare. Iaca, zic aici despre ea, căci am înțeles că și alții au fost dezamăgiți, dar nu zic, din politețe. Ba mai mult, autorul a anunțat o parte a doua 🙂 Deci, fiți vigilenți!
„Țigan țăndări”, scrisă de Valeriu Nicolae și vândută în beneficiul proiectului pe care-l dezvoltă el nu știu unde – Grădinița bună. De altfel ăsta e singurul motiv pentru care nu mi-a părut rău că am cumpărat cartea, că banii s-au dus pentru o cauză bună. Dar nu de asta o cumpărasem, ci de curiozitate, să citesc povestea omului VN, crezând că e scrisă la fel de bine cum își scrie și postările pe Facebook. N-a fost. În primul rând cartea duce o lipsă acută de editare. Ori nu a avut editor, ori editorul nu a avut curajul să-i spună autorului că ar mai trebui umblat pe ici pe colo, prin părțile esențiale, la scriitură. În final a ieșit o varză, mă, rog, metaforic spus – o grămadă de țăndări, din care nu se înțelege mare lucru. Singurele părți OK sunt poveștile despre familia extinsă și experiențele personale de depășire a condiției de țigan. În rest are o obsesie pentru cuvântul „cumva” – mă calcă pe nervi tot mai mult folosire acestui cuvânt, iar în ultima vreme îl văd peste tot – și tot felul de exprimări care vor să sugereze chestii elaborate, subtile, metaforice. Nu le-am înțeles, de prozaică ce sunt. Mi s-a părut ciudat că tocmai un om de comunicare experimentat, cum se pretinde Valeriu Nicolae, a scris o carte așa de prost editată.
Acestea fiind zise, dacă tot am făcut și o faptă bună, hai să pregătim clubul de carte din 2023. Primim propuneri de cărți de citit pentru la anul. Regula bună, stabilită în ani, este ca fiecare persoană să propună maximum două cărți. Pentru a nu strânge liste kilometrice de cărți pe care să ne fie greu să le alegem/votăm. Propuneți cărți pe care le-ați citit și le recomandați sau pe care nu le-ați citit, dar ați auzit de ele (ca mine de Țigani țăndări) și credeți sincer că sunt bune și vă doriți să le citiți. Căci de ce să vă limitați la a propune cărți, când puteți veni și la club ca să le discutăm împreună. Uite, de exemplu aseară am stat mai bine de trei ore bârfind-o pe doamna T., pe Emilia, pe Fred și pe Ladima, din Patul lui Procust. Și ce bine ne-am simțit!
Așadar, aștept câte două cărți de căciulă, propuneri aici în comentarii, și vedem noi după aia pe care le alegem. Termen limită pentru propuneri – 20 noiembrie.
Care e treaba cu clubul de carte, pentru cei care nu au fost, dar ar vrea să participe:
- cum alegem cărțile – propune oricine, aici pe blog, oricâte titluri și autori, votăm doar noi ăștia care venim la club, iar cărțile care întrunesc cel mai mare număr de voturi sunt alea ce vor fi citite;
- cine are drept de vot – cei care au participat la club de cel puțin două ori, în ultimul an, și-și manifestă intenția de a mai veni;
- cine poate veni la club – oricine care a citit cartea din luna respectivă;
- când și unde se țin cluburile – de regulă la o lună, timp suficient pentru citirea unei cărți. De când suntem în pandemie îl ținem online, pe googlemeet, deci e și mai ușor de participat pentru cei care nu trăiesc în România sau la București. Click pe link și intrați la club;
- ce se întâmplă dacă am zis că vin și nu am ajuns – nimic, clubul nu e armată, e pe bază de afinități, cu cartea și cu oamenii din club.
- întotdeauna cartea din luna curentă e afișată pe coloana din dreapta a blogului – cu un click pe poza cărții găsiți postarea cu toate cărțile din tura respectivă
Pfff, m-ai salvat. Îmi părea rău că n-am găsit nicio reducere pt cartea lui Valeriu Nicolae și mă pregăteam s-o comand la preț întreg.
Nu mai știu de câte ori am venit tura asta, mai am voie la propuneri? 🙂
Propunerile sunt oricum la liber, dar la vechimea ta ai voie și la vot, stai liniștită 🙂
Lev Tolstoi – Învierea
Donna Tartt – Istoria secretă
Recomand cu drag Open -Andre Agassi si Acolo unde canta racii- Delia Owens.
M-am simtit cu musca pe caciula citind despre “cumva”: si eu il folosesc cateodata obsesiv, desi ma irita si ma enervez pe mine cand imi dau seama ca abuzez de el.
Pt club propun:
Fernando Aramburu – Patria – nu am citit-o, dar am tot vazut laude la adresa ei(sper sa nu fie vreun pom laudat)
Trevor Noah – Nascut in afara legii – am citit-o si nu e vreo capodopera, dar e amuzanta, am aflat cateva lucruri pe care nu le stiam si probabil ar iesi o discutie interesanta la club.
Maja Lunde, Istoria Albinelor
Anna Burns, Laptarul
Deocamdată Diane Setterfield- A fost odată un râu.
Trebuie să mă gândesc bine pt a doua propunere.
Marguerite Yourcenar – Memoriile lui Hadrian
Ruxandra Burcescu – Instabil
vin și cu a doua propunere, cât p-aci să ratez termenul limită: Melanie Benjamin- Viscolul copiilor.
nu e vreo capodoperă literară, dar are un stil alert, câteva chestii interesante despre istoria SUA și chiar o problemă încă de actualitate.
Alfred Döblin – Berlin Alexanderplatz
Heinrich Böll – Partida de biliard de la ora nouă și jumătate
Elena Ferrante – Prietena mea geniala (primul volum din tetralogia napoletana. Toate patru sunt foarte bune, dar trebuie inceput cu prima).
Elena Ferrante – Fiica ascunsa
O carte scurta, usor de citit.
Ioana Parvulescu – Inocentii
Perioada propunerilor de cărți s-a încheiat ieri și era vorba doar de două cărți/persoană 🙂 Apoi, două dintre cele trei propuse de tine s-au citit deja la club: Tetralogia napolitană am citit-o în 2017 – uite aici recenzia: https://www.dollo.ro/2017/08/elena-ferrante-tetralogia-napolitana/, iar Inocenții Ioanei Pârvulescu se citește as we speak, adică ne vom vedea online ca s-o discutăm chiar acum, pe 30 noiembrie – de altfel când ești pe blog și te uiți pe coloana din dreapta vezi coperta cărții care se citește în luna respectivă. Deci dacă ai citit-o și vrei să participi la club, ești bine venit. Cealaltă carte a Elenei Ferrante va fi și ea luată în calcul probabil la un vot viitor 🙂