Cât de greu scapi de locul de parcare din fața blocului, în sectorul 3

Harta parcărilor din sectorul 3

Știu că poate părea o râzgâială povestea asta, și poate chiar este, dar mai e și o încercare de a arăta încă o dată că sistemul de parking de reședință din București este greșit gestionat. Oricine a mai călătorit și șofat prin Europa știe asta, dar chiar și așa, când ne întoarcem în țărișoară continuăm să fim orbiți de dorința de a avea „lucrul nostru”, adică bucata noastră de asfalt în fața blocului, deși asfaltului ăluia i-ar sta bine să fie la comun, că de aia se cheamă spațiu public.

Personal, am mai spus, sunt împotriva sistemului actual de parcări de reședință nominale, și am susținut asta și la una dintre dezbaterile tematice organizate de primărie acum câțiva ani. Cum suntem voci minoritare, noi ăștia care susținem socialismul parcărilor, lucrurile au rămas ca înainte. Abia anul ăsta pare că primăria a decis să introducă, timid, ceva ce aduce a experiment: locurile de parcare nenominale. Vom vedea cum merge, până atunci să vă spun tot povestea personală.

La mijlocul lui 2021 am beneficiat oarecum din întâmplare de alocarea unui loc de parcare de reședință în fața blocului. Zic din întâmplare pentru că depusesem și eu o solicitare mai degrabă la mișto, când s-a implementat sistemul informatic de gestionare a parcărilor în sectorul 3 (GIS), iar rezultatul a fost că mi s-a alocat exact primul loc de la ieșirea din scara blocului, adică ăla ocupat „prin tradiție” de revoluționarul blocului, care nu-l plătea dar îl considera al lui.

A fost o cerere la mișto și o alocare așijderea, dar până la urmă s-a dovedit că revoluționarul a acceptat să-și mute mașina pe un loc alăturat, care de asemenea pare să fie plătit tot de altcineva în fapt, nu de el. Pentru mine, însă, locul  alocat de primărie a venit un an prea târziu, căci din 2021 am stat deja mai mult pe la moșie, iar din decembrie ne-am mutat acolo cu totul așa că tot anul 2022 am plătit inutil un abonament de parcare în fața blocului pentru un loc pe care l-am folosit de maximum două-trei ori în tot anul. De cele mai multe ori când veneam prin zonă îl găseam ocupat de altcineva.

Iar dacă în 2021, pentru jumătatea de an în care mi-a fost alocat, am plătit doar vreo 74 de lei, pentru 2022 mi-a apărut pe fișa de impozit impresionanta sumă de 600 de lei, deloc neglijabilă în raport cu nevoile mele de parcare.

Mi-am făcut socoteala, așadar, și mi-am dat seama că plătesc locul inutil – căci nu pot spune că-l țin ocupat inutil, că ocupat e de alții. Fiind și la intrarea în scară pare a fi cel mai mare magnet pentru oricine vine prima dată în zonă, deși sunt pe partea cealaltă a străzii o mulțime de locuri libere aproape întotdeauna (neamenajate, dar utilizate doar ca locuri de parcare). Oricine vine la noi la bloc se simte inspirat și îndreptățit să parcheze pe acest loc prim, de parcă toți ar fi născuți cu rond de întors trăsura în fața castelului.

Ba, la un moment dat am observat că chestia asta stârnește și în mine, ca în atâția alți români, instinctul de stăpân de pământ degrabă ridicător de ștergătoare de mașină parcată „ilegal”. Eu nu am ridicat ștergătoarele, dar i-am lăsat un post it în oglindă unuia pe care l-am găsit parcat pe locul meu de mai multe ori, spunându-i că a parcat pe un loc plătit, fără să lase un număr de telefon în parbriz.

OK, și cu asta nu am rezolvat nimic, căci oricum ăla a rămas pe locul meu, eu am parcat aiurea și apoi am plecat, că oricum eram în trecere, ca să mai citesc un contor sau să mai car la moșie câte un obiect sau altul. După un an de zile încă nu ne-am învrednicit să golim garsoniera de la București, așa că o ținem ocupată inutil cu tot felul de boarfe strânse într-o juma de viață de om.

Prin noiembrie anul ăsta, așadar, am zis că gata, hai să fac o altă solicitare la primărie ca să scap de loc. Am intrat în GIS și am urmat pașii de acolo: m-am logat cu CNP-ul, am bifat că vreau să renunț la abonament, am atașat copia după CI și am așteptat. Primisem un email de răspuns automat că cererea mea va fi rezolvată în termenul legal de 30 de zile.

Ai zice că cererile astea ar trebui rezolvate mai rapid, totuși, la câtă foame de locuri de parcare e în oraș, dar n-a fost așa. La începutul lunii decembrie, când eram la Lisabona și mă bucuram de sistemul lor de parcare la liber pentru oricine, primesc un email de la o doamnă de la primărie, care mă anunță că cererea mea nu se aprobă, întrucât nu am respectat regulamentul în vigoare, adică nu am făcut cererea în GIS, și nu le-am trimis buletinul.

Ba exact asta făcusem, după cum am zis. Mi-a trecut prin cap, până m-am prins că pesemne trebuie să fie vreo eroare de soft, că o să rămân legată până la moarte de locul ăla blestemat de parcare, o să-l plătesc an de an și o să mă frustrez ori de câte ori mai vin pe la București și găsesc pe altul că se înfruptă cu nesimțire din bunul meu, munculița mea, taxele mele.

Când am ajuns acasă am reluat operațiunea de anulare a abonamentului. Am intrat iar în GIS, am bifat ce trebuia, am atașat și CI-ul și am constatat că am primit pe email, din nou, același tip de mesaj, că cererea mea va fi rezolvată în termenul legal de 30 de zile.

OK, m-am gândit, dar asta va însemna că va fi rezolvată abia în ianuarie, când deja vor fi trimise fișele de impozit pe 2023 și iar mă pun ăștia să plătesc 600 de lei pe ceva ce nu am nevoie. Și dacă și în ianuarie primesc iar un email de la doamna aia și-mi zice că cererea mea nu se aprobă?

I-am scris doamnei direct, spunându-i că am repetat operațiunea și că am primit același email de confirmare, și am întrebat cum aș putea eu să aflu înainte de ianuarie 2023 dacă mi se aprobă sau ba, că e totuși o anulare, nu o atribuire, n-ar trebui să dureze 60 de zile, nu?

A doua zi a venit și răspunsul de la doamna interpelată, care m-a anunțat sec că, gata, locul nu mai e al meu. Deci nu a durat decât vreo 40 de zile ca să scap de locul de parcare nominal. Acum locul meu apare cu culoarea negru în GIS, semn că pe el poate parca oricine are autorizație de parcare nenominală în zonă.

Asta cu locurile nenominale e o nouă găselniță în regulamentul de la sectorul 3, care până la urmă ar trebui să fie regula universală: și anume să plătim toți cei care avem domiciliul în sectorul 3, și mașini înregistrate pe numele nostru la adresă, și să putem parca oriunde în sector, pe baza acestei taxe. Momentan, regulamentul spune că ținta de locuri nenominale din totalul parcărilor ar fi de 30%, dar deocamdată ele nu există fizic peste tot, ci vor fi amenajate de acum încolo, din bateriile noi de parcare. Așa se dace că după ce am renunțat la el, locul meu a devenit singurul nenominal din întreaga parcare din fața blocului nostru. Rămâne de văzut cine va fi dispus acum să plătească 600 de lei ca să-l ocupe când are noroc să nu fie ocupat. Căci taxa pentru nenominale e aceeași ca și pentru locurile nominale.

Tind să cred că e puțin probabil că cineva va dori să achite același tarif de parcare aferent zonei, dar să nu aibă „pe numele lui” un loc nominal, în condițiile în care știe că îl poate găsi ocupat și nu poate face nimic ca să-l elibereze, cum se întâmplă în cazul celor nominale. Adică poți să suni la poliție doar dacă cel pe care îl găsești parcat pe locul nenominal nu are în parbriz număr de telefon sau QR code emis de primărie, care să-i dea dreptul să parcheze acolo. Și dacă îl găsești ocupat de cineva care are dreptul ce faci, te duci și parchezi unde găsești un loc liber sau pe trotuar, unde parchează toată lumea, dar gratis, nu?

Atunci de ce să mai plătești 600 de lei anual pe un loc care nu ți se garantează? Cel puțin câtă vreme va exista parcarea gratuită pe toate străzile sau trotuarele, regulamentele astea de parcare ale primăriilor vor fi niște legi care se vor aplica doar unora, ca multe altele pe la noi. Cu siguranță ar trebui regândite taxele, măcar în faza asta.

Am experimentat așadar, pentru un an jumate, ce înseamnă să deții un loc plătit și cum te afectează asta psihic, făcându-te să te crezi stăpânul acelei bucăți de asfalt public până la urmă. Susțin în continuare că parcarea de reședință nu ar trebui să fie alocată nominal, ci organizată pe sistemul primul venit-primul parcat. În nicio cartă europeană sau mondială a drepturilor civile nu există dreptul de a parca în fața blocului.

Etichete: anulare autorizație de parcare, anulare parcare resedinta, loc parcare nenominal, parcare de reședință, parcare reședință, primăria sector 3, primul venit primul parcat