fierul din fundația noastră e turcesc
O poză de la cutremurul din Turcia. Un fost bloc, acum doar o grămadă de moloz prăvălită peste o dubiță albă, în stradă. În grămadă se disting resturi de canapele, de draperii, de mobilier, lucruri distruse, cine știe câte corpuri prinse înăuntru, moarte sau în așteptarea morții. Nimeni, nicio formă de viață în jur, în afara celui care a făcut fotografia. Cândva locul ăla mustea de viață. Viața aia melodioasă și plină de arome a Turciei.
Și noi facem în timpul ăsta planuri pentru mobila de bucătărie, pe care o tot proiectăm de un an de zile. Avem discuții interminabile și contradictorii despre dimensiunea blatului, culoarea fronturilor, cum să se deschidă ușile, de ce el nu vrea să o termine de proiectat mai repede și să trecem la cumpărat și montat odată, că stăm așa cu improvizația de mai bine de un an… Facem planuri pentru câteva rafturi prin casă, în care să mai înghesuim din prea multele lucruri cărate de la garsonieră, aici la moșie, lucruri inutile, de care nu am avut nevoie ani de zile, dar de care nu ne putem despărți formal și preferăm să le depozităm în cutii de la Ikea, în propria noastră grămadă inutilă de lucruri, la fel de tristă și fără viață, până la urmă, ca și grămada aia turcească.
Sesizăm futilitatea gesturilor noastre, dar nu ne putem lipsi de ele. Ce viață ar fi aia în care ai trăi spunându-ți tot timpul că nimic nu contează, că vine oricând cutremurul ăl mare și îți rade tot. Inclusiv draperiile astea grele pe care am dat o grămadă de bani ca să ne țină umbră la vară. S-ar duce dracu’ lumea și societatea de consum dacă nu am mai face planuri și achiziții, deși nimic din toate astea nu contează în final.
Ironie, astă seară, comentând pe fb la cineva care spunea că „a auzit de la un structurist că România nu importă fier beton din Turcia și Bulgaria”, am căutat și găsit poza cu eticheta fierului beton folosit în 2021 la fundația casei noastre. Era importat din Turcia.
Am vorbit despre unde ne băgăm, în casa noastră din lemn, dacă vine cutremurul, și s-a stabilit că cea mai sigură e camera tehnică. Unde ar trebui să avem și o cheie de la mașină în care să ne băgăm apoi și să facem cald, ca să nu murim de frig ca șobolanii. Deși avem stivă de lemne în curte, pe care probabil n-o s-o ardem niciodată, căci avem centrală electrică și abonament la Hidroelectrica. Plus un câine și zece pisici care ne-ar putea încălzi, la o adică, dacă s-ar înțelege între ele și ar putea să stea împreună în același coteț. Sau o să ne mănânce, căci nu vom mai avea ce să le dăm să bage la maț și pare că pe ele numai astea le interesează.
Pe net predomină fatalist constatarea, oricui la vederea pozelor din Turcia: și la noi o să fie la fel! Și totuși nu facem nimic. Luăm credite, mobilăm, facem planuri, ne amărâm că nu ne ies mai repede, agonisim grămezi de lucruri în care, la un moment dat, vor scurma niște voluntari cu câini, într-o misiune internațională de salvare. Salvarea cui?
Salut Dollo,
as fi mai optimist si as arunca lucrurile de care n am avut nevoie in ultimul – ultimi 2 ani.
Luandu ma dupa genele mamei tale cred ca vei avea o viata lunga !
Tu si d.inginer fa o fericita !
L
Știi cum se zice, nu ți-au trebuit ani de zile și le arunci exact cu câteva zile înainte de a avea nevoie de ele 🙂
Sa stiti ca acea casa de lemn e mult mai buna la cutremur. E mai elastica, lemnul putindu-se indoi, iar daca se rupe va crea in casa ”triunghiuri” de supravietuire.
Aveti o casa usoara si e un singur nivel. Sigur rezista unui cutremur mare…
”Clădirile din lemn sunt cele mai sigure clădiri în timpul unui cutremur. Motivul este simplu: lemnul este flexibil și se mișcă cu forța cutremurului. Dacă acea clădire din lemn se prăbușește, sunt create mari goluri de supraviețuire. De asemenea, clădirile din lemn au mai puțină greutate concentrată care se poate prăbuși. Clădirile din cărămizi se vor sparge în cărămizi individuale. Cărămizile vor cauza multe răni, dar mai puține trupuri zdrobite decât lespezile din beton.” Asta e de pe net.
Cred ca ar trebui regindite aglomerarile urbane in zonele seismice, cu dezvoltare pe orizontala, iar la vertical maxim 3-4 nivele. Poate si luarea in consideratie a altor materiale de constructie ca lemnul.
Cit despre adunatul de lucruri, cred ca fiecare am putea scrie zeci de pagini. S-au strins enorm de multe lucruri, cele mai multe inutile sau care au fost utile, dar acum nu mai sunt. Si totusi, atunci cind incepi sa treci prin ele si sa iei decizia de a le arunca ori ba nostalgia te cuprinde si incepi sa-ti amintesti care de pe unde a fost luat sau o amintire cu acel lucru.
cred ca peste 70% din fierul beton cu care se constuieste in romania este adus din turcia pentru ca este mult mai ieftin decat din alte parti