O femeie de 55 de ani își ia viața în 20 de kg și pleacă la 2.800 de km distanță, singură, să muncească într-o fabrică, la bandă, la temperaturi de 5-6 grade
F.C. – avem o viață OK și nu ne dorim să o luăm de la capăt
Schimbarea trebuie să vină de la noi. „Cineva să facă” suntem de fapt noi. Începând cu aruncatul gunoiului în locul special amenajat până la spart geamurile guvernului când o ia razna.
C. – Zi de zi este un confort să nu trăiești între oameni agresivi, frustrați, needucați
Nu cred că în România e iadul pe pământ, dar chiar cred că e mult mai greu să trăiești daca ai aspirații, dacă nu vrei să trăiești în bulă, dacă îți pasă de ce e pe lângă tine, de oameni, de animale …
Am stins un incendiu azi
Dar continuă să ardă prea multe focuri în țara în care pare că e mai ieftin să arzi deșeurile deși plătești și pentru colectarea lor selectivă. Plus o dilemă despre 112.
Iuliana: eu nu caut binele pe tavă, ci vreau să fac ceva pentru el
Nu cred că sunt masochistă, cred că sunt pe deplin conștientă de cine sunt și ce pot, și cred că aici este locul meu. Într-o țară în care nu totul merge bine, ba uneori ești efectiv exasperat.
Naționalitatea este un artificiu creat de alții și am învățat că trăitul pentru alții e o cale sigură către nefericire
Povestea lui V. plecat din Câmpulung ca să înțeleagă lumea „cu ochi sceptic”, un scepticism dobândit la orele de religie din liceu 🙂
Ne deranjează că busola românilor este deseori bazată pe misticism, nu rațiune
De ce totuși NU plecăm din România, deși ne deranjează atât de multe pe aici – despre teamă în varianta lui Sergiu, un român care financiar o duce bine.
Stelian Cristea – Colectiv nu e nimic bun, salvările sunt individuale
Sigur sunt un emigrant. Mă trădează accentul, dar și comportamentul, căci mai trag încă de pietrele de moară pe care le-am adus cu mine. Dar sunt într-o țară unde practic toți sunt emigranți. Foarte mulți ne admiră și ne respectă pentru puterea de a ne pune viața în două valize, ca să începem în altă parte. Sigur există discriminare…