R.P. apropie 60 de ani și a luat decizia de a nu emigra cu mult timp în urmă, când dragostea și obligația derivată din ea, pentru părinți, au reținut-o în țară. Simțul ăsta al datoriei față de părinți e al naibii de puternic la unii, îl simt și eu la mine, are o putere mai mare decât securistul ăla care refuza să-ți elibereze pașaportul pe vremuri. E în tine și nu poți face nimic ca să schimbi asta, pentru că pur și simplu așa ești croit.
Dar să revenim, anii au trecut, la fel și viața, părinții s-au dus și R.P. spune că acum îi e greu să spună dacă se simte fericită cu alegerea. Poate că nici nu e cazul să intrăm în sertarul ăla. Viața e formată și din o mulțime de alte lucruri care o fac să merite: un răsărit luminos, o carte bună, un film, o întâlnire cu prietenii, călătoriile în care descoperi locuri și oameni interesanți, un drum la Petroșani la apartamentul părinților … și cățeii. Căci, așa cum mi-a transmis R.P., noi avem câini, dumneavoastră aveți pisici, dar ne întâlnim, cumva…
O, nici nu știi în câte locuri ne întâlnim din răspunsurile astea. Fotografiile sunt din arhiva familiei.
Dollo – Cum e viața dvs? Ce vă mulțumește, ce vă nemulțumește? Este așa cum v-o doriți?
R.P. – Am o viață bună. Suntem cumpătați așa că nu ne lipsește nimic. Ce mă nemulțumește? Corupția sistemică, hoția, nesimțirea, tupeul, mârlănia cu care mă întâlnesc la tot pasul pe stradă și în Parlament, lipsa de cultură, necunoașterea limbii române – flagrantă și vizibilă în presă și media. Ce mă mulțumește? Faptul că ne-am schimbat ENORM în bine în ultimii 30 de ani. Pentru că ne-am schimbat. Oamenii sunt mai dispuși să-și spună și susțină părerile. Sunt mai deschiși la nou, mai toleranți. Întâlnesc oameni decenți, educați, amabili, dornici să facă ceva ca să schimbe lumea în bine. Nu sunt majoritari, dar sunt. Și nu, nu mă contrazic 🙂 Aș fi vrut să realizez mai multe, aș fi putut dacă nu mi-aș fi trăit cei mai buni ani (primii 30) în timpul lui Ceaușescu. Pe vremea când nici vorbă de studii în străinătate, nici vorbă de cărți sau documentație sau informații la zi din orice domeniu. Teleenciclopedia era o minune care dura 45min parcă, o dată pe săptămână. Am o senzație de ratare: aș fi putut mai mult.
Dollo – V-ați gândit vreodată la emigrare? Cum, în ce context, e un gând care revine sistematic sau pe care l-ați dat la spate definitiv?
R.P. – Ne-am gândit. Am renunțat.
Dollo – De ce ați ales totuși să rămâneți aici?
R.P. – Părinții erau foarte în vârstă și nu acceptau ideea. Nu aveam o soluție pentru ei așa că am decis să rămânem. Din acest punct de vedere, sunt fericită că am rămas.
Dollo – V-a părut vreodată rău că ați decis să rămâneți?
R.P. – Egoist, gândindu-mă doar la mine: da. Dacă mă gândesc la părinți, nu.
Dollo – Cât din decizia de a rămâne în România este teamă, comoditate, mulțumire, obligație, dragoste sau altceva? Puteți explica fiecare sentiment ales?
R.P. – Dragoste, obligație (din dragoste). Nimic altceva.
Dollo – Care este schimbarea fundamentală pe care ar trebui s-o facă România ca să devină o țară în care să-ți dorești să trăiești și nu doar o țară în care ești nevoit să trăiești?
R.P. – Să eradicăm corupția ca pe o boală. Să ne obișnuim, fiecare, să nu mai „dăm” și să nu mai „luăm”. Să citim, să ne educăm. Cred cu tărie că educația este răspunsul. La orice vârstă.
Dollo – Cât/ce ați fi dispus să cedați din confortul propriu pentru ca schimbarea asta să se producă?
R.P. – „Am cedat” de-a lungul anilor timp. Am riscat viață și sănătate. Am donat.
Dollo – V-ați da viața pentru această țară?
R.P. – Acum, nu. Cu tot respectul, vă citesc cu drag și plăcere: aceasta e o întrebare pentru tineri: doar ei mai pot fi atât de idealiști. De la o vârstă începi să înțelegi că viața e numai una. Nu ai o a doua șansă și nu ai dreptul s-o arunci cu ușurință. Mai bine trăiești și încerci să fii bun.
Dollo – În acest moment există cineva/ceva care vă dă (o cât de mică) speranță? Cine/ce anume?
R.P. – Oamenii ca cei pe care i-ați arătat în articolul dumneavoastră: cei care plantează copaci (am făcut-o și noi), cei care spală singurei trotuarul (done), cei care salvează animale, cei care educă frumos copiii…
Dollo – Prin absurd (sau nu), ar fi ceva care v-ar face totuși să emigrați?
R.P. – Dacă ar câștiga AUR (sau similar) alegerile. Dacă aș vedea că drumul nostru o ia din nou în jos către hoție, corupție, lașitate, egoism, nesimțire.
Acest interviu face parte din seria „Oameni care sfințesc alte locuri”. Dacă doriți să contribuiți cu propria poveste la acest tablou al plecaților, rămașilor și întorșilor în România, pe care îl conturăm aici, vă rog să alegeți categoria și să răspundeți la câteva întrebări:
Le voi publica pe toate pe măsură ce le primesc.
Dacă eu mă luam după parinti ma ratam profesional în Ro, ca mare șef la intreprindearea aia de stat (și de șezut). Concret, la valoare actializata cu inflatia, la o mie de folari pe lună leafă fi făcut în 23 de ani fix un sfert de milion.
In America am facut fix 5 milioane.
Auzi la el, ‘parintii nu erau de acord’.
În viata important e sa fii deștept 5 minute. Mă rog, de cîteva ori.
Văd că oamenii muncii din România au înțeles cu mare exactitate ce va aduce AUR : hoție, corupție, lașitate, egoism, nesimțire.
Inițial aș fi spus că RP a fost altruist o dată în viață. Acum am realizat că e doar un comunist cu frica acelui capitalism putred unde ești un sclav, care și-a folosit părinții drept scuză.
Ce va aduce AUR?
E extrem de simplu, daca citesti si intelegi „mesajul AUR” => bine ati venit in fascism (Italia) / hitlerism (Germania)…
Am folosit „hitlerism” pnetru „national-socialism” – conform cu ideologia NSDAP!
Sper, din suflet, sa nu apuce AUR la putere in Romania! Dar, este, in fond, treaba celor din Romania, la alegeri…
N-aș zice că e doar „treaba celor din Romania”. Toate drepturile și libertățile de care ne bucurăm deocamdată prin lume sunt datorită cetățeniei române și apartenenței României la UE.
Dacă nu cumva aveți o altă cetățenie, ce se va întâmpla în România va continua să vă afecteze mai mult sau mai puțin.
@Eu… gen,
NU mai locuiesc / traiesc in Romania de 23+ ani si am si o a doua cetatenie.
Revin in Romania DOAR pentru a „mai da cu subsemnatu'” pe cite o procura la notar – in legatura cu acte de mostenire. Mai am de semnat o ULTIMA procura, anu’ asta (2023) sau cel tirziu, anu’ viitor (2024).
Cetatenia romana o mai am DOAR pentru ca e mai simplu sa nu renunti la ea (cel putin asa era situatia inainte de 2010).
Nu cred ca ce se intimpla / va intimpla in Romania ma va mai afecta major vreodata, in viata mea fizica (la o virsta de 52+ ani).