Discuțiile despre unificarea paștilor catolic și ortodox au avut un efect surprinzător în mintea mamei. La 80+ a început să se întrebe cât e propagandă religioasă, cât de unică, sfântă și doar aia care contează e lumina noastră, de vreme ce se mai aprinde și pentru alții, dar la o dată anterioară. M-a întrebat asta având grijă să îl pună înainte pe „Să mă ierte Dumnezeu, dar…”.
Bine, oricum mama nu a fost prea dusă la biserică toată viața ei. Copil sărac, de văduvă de război cu trei copii și niciun venit, le-a pupat mâna comuniștilor care au făcut posibil ca ea, fată de țăran, să meargă la școală și apoi să ajungă în București, cu servici și apartament plătit în rate. Altfel ar fi fost încă o femeie analfabetă, la sapă, abuzată de un soț violent și crescându-și singură copiii. V-am povestit aici despre arborele nostru genealogic.
Unii ar spune deci că a fost spălată pe creier de propaganda comunistă atee, dar în realitate credința i-a rămas în suflet și în casă, căci mamaie și bunicuța nu fuseseră atinse de ateism, deci nici mama nu avea cum să fie. Doar că fiind femeie singură, tânără și cu un copil, s-a văzut prea des victima avansurilor și apropourilor cu tentă sexuală ale popilor de la biserica din cartier, așa că a preferat să nu se mai ducă (da, asta se întâmpla și în comunism, nu a inventat Visarion Alexa spovedania sub patrafir). A revenit în sânul bisericii abia târziu, încoace, când a început să facă pomeni și nu mai reprezenta o tentație pentru „părintele”. A revenit însă cu ochi critic la adresa celorlalte țațe clevetitoare, care merg la biserică doar ca să aibă unde bârfi. Pe scurt, mama nu a agreat biserica și pe oamenii ei, deși crede în Dumnezeu și respectă ritualurile, deci mirarea de acum cu lumina sfântă e doar încă o bomboană pe coliva bisericii noastre strămoșești.
Mirarea mea a fost de altă natură. Pentru că am renunțat la TV de aproape zece ani, n-am mai fost la curent cu ce se propagă pe acolo așa că am avut parte de două șocuri culturale diferite când am ajuns să mă uit din nou la TV, din întâmplare (când petrec sărbătorile cu mama musai în meniu intră și televizorul). Unul a fost în noaptea de Revelion, când de pe toate posturile, de la cele comerciale la TVR-ul național, s-a revărsat un festival de manelism și pițiponceală, întrerupt doar de reclamele la jocuri de noroc. La TV, România mi-a apărut pentru prima dată drept ceea ce este: o țară de manele cu femei și mașini tunate, toate de vânzare. Știu, o să ziceți că nu e toată așa, sunt de acord, dar noi ceilalți unde suntem în tabloul ăsta?
A doua mirare a fost acum, de Paște, când pe orice post ai fi dat apărea fie un popă/călugăr cu barbă predicând sau gătind, fie un reporter convertit ad-hoc în propovăduitor al celor sfinte, transmițând mesajul pios din te miri ce ipostază: reporterul nenorocirilor, violurilor, crimelor și altor știri de ora 5, transmitea pătruns de religiozitate de la aeroport, unde era așteptată să sosească lumina sfântă, cum altfel dacă nu chiar de la Ierusalim. Pe toate posturile, clișee despre românii care petrec pe cinste în diverse locuri încărcate de spiritualitate, mese îmbelșugate, patos și limbi late. Festivalul de manelism și pițiponceală fusese vopsit de Paște în festival de creștinopatism și pițiponceală. Căci once pițipoancă, forever pițipoancă.
Nu pot decât să-mi imaginez ce se întâmplă pe ecrane în restul timpului, și ce efect are asta asupra celor care se uită la TV și implicit asupra viitorului nostru colectiv.
M-am întrebat din nou unde suntem noi ceilalți în tabloul ăsta, și dacă mai avem ce să așteptăm aici. Comenta cineva pe Fb despre cum va trebui să „suportăm” acest festival de manelism/populism/creștinopatie până în campania din 2024, de parcă după alegeri o să ne revenim ca prin minune și vom redeveni țara aia europeană civilizată și modernă care n-am fost niciodată. Mai există încă oameni care se amăgesc că astea sunt doar pusee sezoniere sau de campanie.
Singura parte bună a acestor zile a fost circulația rutieră. Am îmbătrânit.
Noi ceilalți nu mai avem TV. Mă rog, „cablu”, că aparatul în sine există pentru HBO și Disney+. Și nu e numai la noi povestea asta, peste tot e un „race to the bottom”.
Valabil și pentru presă, acum dacă ai nevoie de ceva anume trebuie să sapi singur după sursă. De exemplu, site-ul Mediafax (lucrând în presă, știi ce era Mediafaxul în anii ’90), azi are mai multe reclame decât cuvinte scrise de cine știe ce compilator poreclit AI (că refuz să cred că textele de acolo sunt produse de un om alfabetizat).
Nu știu ce să zic cu omul alfabetizat, Capital ai citit în ultimi ani?
Nu mi-am inchipuit ca o publicatie economica se poate tabloidiza, Capital mi-a dovedit ca m-am inselat amarnic. „Nici nu o sa-ti vina sa crezi ce se va intampla cu pensiile !!!”
A, da, ei au fost primii 🙂 Sunt vreo 4 ani de când n-am mai intrat la ei și cred că ultima a fost din greșeală.
Dar încă mă mai întreb ce a fost înainte – oul sau găina? Adică a fost întâi tablidizarea și apoi a început părăsirea mediilor sau a fost întâi părăsirea mediilor și apoi tabloidizarea.
M-am abonat la revista Capital imediat după ce a apărut, probabil 1995. Nu sunt economist dar mai găseam unele articole ce mă lămureau întrucâtva și socoteam că merită să fiu abonat la ea. dar după un timp am fost mirat de mulțimea paginilor de reclame – revista avea succes, era citită și firmele și-au postat reclamele contra cost în ea. Am început să inventariez spațiul dedicat articolelor de specialitate și cel dedicat reclamelor. Când am constatat că reclamele depășeau 50% din spațiul editorial am renunțat la abonamente. Din păcate toată mass-media e plină de reclame și din constatările mele personale are o influență nocivă asupra auditoriului. Și eu am renunțat de circa 10 ani să vizionez TV dar soția mea a avut grijă să mă țină la curent cu ȘTIRILE, până am pus piciorul în prag.
Noi ceilalți, suntem și noi p-aici, dar zburăm sub radar, keep the low profile, nu petrecem în „locuri încărcate de spiritualitate”, nu apărem la TV și uneori nici măcar nu ne uităm la TV.
Să fim noi sănătoși, că ne-om descurca.
așa am zis și eu, multă vreme, dar cred că pe termen lung cei care se vor descurca vor fi doar cei cărora li se adresează mesajul TV
Doua observații: 1. nu sunt numai ,, pițipoance” sunt și pitiponci la greu. Ăștia nu își tuneaza buzele ci isi tuneaza hainele mușchii, mașinuțelesi bănișorii ! ; 2. Confunzi din nou la maxim ,,crestinopatia” cu ortodoxia autocefală românească dacopată la maxim?! Adică ce treabă are ortodoxia valahă cu creștinismul spaniol, suedez, islandez, …?!
sunt sigură că s-a înțeles ideea, în pofida confuziilor maxime
Parerea mea:
– cine vrea sa participe la manifestarile cre(s)tine e liber s-o faca, exact asa cum isi doreste
– televiziunile / radiourile sa transmita si ziarele sa scrie ce vor despre si de la manifestarile cre(s)tine
– cine nu doreste sa participe la / sa vizioneze sau sa asculte reportaje sau sa citeasca articole de la sau despre / manifestarile cre(s)tine => este liber sa schimbe canalu’ sau sa inchida televizorul / radioul sau sa arunce ziarul la hirtie reciclabila
P.S. Puteti inlocui, „manifestarile cre(s)tine” cam cu… multe!
Nu cred ca e nevoie de mai multe explicatii / comentarii.
Teoretic așa e, practic această propagandă ne va afecta pe toți în timp, pentru că deși nu pare, presa are un rol educativ, iar oamenii „educați” astfel votează.
Din pacate propaganda, idelogiile, doctrinele, dogmele, religiile, etc. au existat si exista in continuare.
Se schimba si evolueaza, pentru a merge cu „timpurile” si a prinde la public.
Presa / televiziunea ar trebui sa aiba un rol educativ – in sensul pozitiv -, dar…
Din pacate exista atitea ziare / reviste / emisiuni / televiziuni – nu numai in Romania – care sint EXACT CONTRARIUL.
Fiecare e liber sa citeasca / urmareasca / creada / etc. ce vrea el / ea.
Important insa:
– polarizeaza, gaseste acoliti, follower-i, etc.
– spala-i pe creier si cistiga-i pentru „cauza ta” (nu conteaza care este si cit de josnica e!)
– tu sa cistigi totul: bani, laude, atentie, putere…
– restu’ nu conteaza!
Teoria conspiratiei e numai la un pas distanta!
Daca i-ai cistigat pentru cauza ta (cel mai simplu, vezi religia si ce iti povesteste popa la biserica), putem merge un pas mai departe…
Principalu’ e, tine-le mintea – aia „lipsa” sau atita cit este – ocupata cu orice crezi tu ca trebuie pentru a-i transforma in lemmings!
Lemmings-i astia sint cei care dau tonu’ in toate – politica, religie, etc. -.
De ce? Simplu…Sint multi si, deci, se pot impune…
P.S. „Lemming” = o persoana care
– se lasa „teleghidata” fara a opune nici cea mai mica rezistenta
– este convinsa ca actiunile „dictate de mai sus” trebuie efectuate rapid, fara intirziere, fara a le pune la indoiala, etc.
– este multumita / fericita sa execute actiunile de mai sus si crede ca ducerea lor la indeplinire este importanta pentru un „bine general” (nu neapara definit!)
– etc.
Observatie: Pentru un „lemming” nu conteaza nivelul de pregatire profesionala / academica!
Pacat, dar asta e lumea in care traim 🙁
Eu am avut musai de circulat pe o portiune de DN2/E85 vineri. A fost cumplit! 4 ore in loc de maxim 2, din cauza a doua portiuni ingustate la o banda. Desigur nu au lipsit cei care depaseau prin dreapta (pe celebra jumatate de banda) sau fortau prin stanga ca sa iasa de pe contrasens. Politie doar prin sensurile giratorii.
La TV mai urmaresc doar uneori, cand imi amintesc, stirile de noapte cu Marius Pancu. Emisiuni de divertisment reusite, amuzante – doar la reluarile de pe TVR 2 din Revelioanele anilor ’70
Stiri online – am ramas doar al calupurile Cronica care dau surse si ma pot duce la stirea originala- de mult prea multe ori tradusa incorect si trunchiata.
Concluzie n-am. Imi vine doar sa plec oriunde vad cu ochii, dar mai e mama de ingrijit ( aproape 90) si cele 10 pisici care i-au fost aruncate in curte de oameni milosi si buni, desigur.