Prea săraci pentru meseriașul român, prea bogați pentru reciclare

Câteva experiențe personale din ultima vreme din care am tras concluzia că avem salarii prea mici ca să ne permitem să plătim la negru niște meseriași ca să ne facă/repare una alta prin casă.

Prima interacțiune cu domnul T. a fost prin decembrie-ianuarie, în iarnă, când l-a sunat domnul inginer ca să-l întrebe dacă vrea/poate să ne facă și nouă mobila de bucătărie la moșie. Domnul inginer o proiectase în programul lui în care face avioane, la fel ca și pe aia de la București, doar că asta de la moșie e mai complexă și necesită ceva mai multă muncă decât aia de la garsonieră, care oricum a fost destul de solicitantă la vremea ei, fiind prima. În plus, nici noi nu mai suntem așa tineri ca acum șapte ani, a trecut construcția unei case peste noi, ca un buldozer 🙂

Proiectul bucătăriei dorite

Aparent domnul T. suferise o operație și avea nevoie de repaos câteva luni, dar dacă nu ne grăbeam avea să ne rezolve cândva prin martie. Între timp domnul inginer a mai avut două tentative de delegare a competenței de a amenaja bucătăria:

  • a postat proiectul pe un forum al meseriașilor în mobilă și a cerut o ofertă – cineva să-i facă toate piesele de mobilier (debitate, găurite) gata de asamblat ca la IKEA. La asta a primit mai degrabă replici la mișto sau de genul „ia uite un Dorel care se pricepe la toate și la programe de proiectare”;
  • a scris unei firme care se laudă că face bucătării moderne, a trimis proiectul și a cerut o ofertă, având grijă să scrie din start că vrem să fie din PAL, ce culoare, dimensiuni și locație. Primul email a venit după câteva zile, în care o duduie l-a întrebat laconic: din ce material vrem să fie mobila? (scria în emailul inițial, dar nu strică niciodată să repeți informația), iar după alte câteva zile aceeași duduie a întrebat unde ar trebui montată bucătăria (și asta scria în emailul inițial, dar… ) Al treilea email nu a mai venit niciodată.

Perfect nu se poate, dar o să le fac ca pentru mine

Așa că am decis să nu ne grăbim cu domnul T. Fusese recomandat de un fost coleg al domnului inginer, la fel de pretențios ca el, și asta era suficient de promițător. A venit să vadă locul și să ia măsurile personal, cândva în a doua jumătate a lui martie. A avut discuții lămuritoare cu domnul inginer și a avut grijă să puncteze că cei 60 de km dus întors de la București ar fi cam deranjanți, deși noi nu negociasem nimic și nici nu comentasem când ne-a zis că prestația lui va fi 0,6% din costul materialelor pentru mobilă (estimăm noi că ar fi fost undeva pe la 3.000 de lei pentru două zile de muncă). Bani negri, că el e pensionar și nu are firme și nici nu vrea să plătească impozite la stat. Atât a cerut, atât i-am fi dat, mergând pe ideea că și-a făcut omul socoteala pentru cele două zile de muncă, cât zisese că-i ia montarea bucătăriei.

A rămas că ne trimite un necesar pe care avea să-l calculeze el, că nu știa să lucreze pe computer, ca domnul inginer, așa că la vreo săptămână ne-a trimis pe whatsapp două desene cu pixul pe hârtie, pe marginea cărora erau niște cifre. Domnul inginer s-a apucat să le verifice și i-au ieșit greșite pe alocuri, așa că i-am transmis să le mai calculeze o dată, că poate scăpase niscai mm. N-a mai răspuns după asta, iar după altă săptămână, când l-am întrebat dacă mai facem au ba bucătăria aia, mi-a dat cu seen și a tăcut agresiv. Încă un scalp de meseriaș român pus la cingătoare de domnul inginer, căci se vede treaba că asta îl deranjase și pe domnul T., tupeul de a-i fi pusă la îndoială măiestria, căci el doar ne asigurase că va face lucrurile nu perfect (că asta nu e posibil), ci ca pentru el, deci cel mai bine posibil. Omul zicea că făcea asta de 20 de ani, dar se vede că nu auzise de zicala cu cizmarul care nu are încălțări și croitorul rupt în fund, căci când auzi că „l-am făcut ca pentru mine” cam acolo te duce gândul.

Asta a fost cu bucătăria, ultima dintr-un șir de experiențe relativ recente cu meseriași români în care vrei să arunci cu bani și nu reușești să-i prinzi. Sau cum îi place domnului inginer să spună, așa am înțeles și noi de ce România nu e capabilă să absoarbă fondurile alea europene. Că nu e suficient să ai bani, trebuie să te și ocupi ca să-i cheltuiești și se dovedește că e greu și pentru o familie darmite pentru o țară.

Cât câștigă un instalator pe lună

În iarna asta am reușit să golim garsoniera de la București ca s-o închiriem și pentru un confort sporit am decis să instalăm și un mic boiler în baie, căci de câte ori mai fusesem pe acolo aproape niciodată nu fusese apă caldă. Administratorul m-a descurajat, spunând că el e sigur că „își revine el Nicușor, nu ne lasă!” dar am zis că mai bine să ne bazăm pe Kilowatt decât pe Nicușor și am căutat un instalator care să instaleze boilerul. Pe lângă asta s-a dovedit, ca întotdeauna, că e nevoie să schimbăm și unul dintre apometre și țevăraia aferentă care duce la apometre și boiler și înapoi la baterie. Căci țevile vechi erau din pexal, care când au fost puse erau promise ca nemuritoare, iar între timp au apărut astea din PPR, care sunt noul pexal cel puțin până la apariția altor nemuritoare. În total, o operațiune care ne-a costat vreo 1.500 de lei materialele, plus 1.000 de lei (200 de euro) dați instalatorului. Bani negri, fără chitanță, pentru cam șase ore de muncă.

Instalatorul a fost recomandat de cineva de pe Facebook, a fost parolist, a venit când a zis, a făcut o listă de materiale, noi ne-am dus să le cumpărăm, apoi a venit cu un ajutor care îi băga aparatele în priză și i le dădea la mână, chirurgical, și pentru asta a cerut și primit mia de lei. Se putea și mai bine, în sensul că dacă ar fi gândit un pic amplasarea țevilor nu ar fi trebuit acum să mă culc pe burtă în baie ca să citesc apometrele și nici n-ar fi trebuit să regândesc ușa de vizitare de sub chiuvetă, însă per total omul și-a făcut treaba și mi-a rezolvat o problemă. Totuși costul acelui serviciu a fost disproporționat de mare și spun asta în condițiile în care eu cu domnul inginer (de aviație) abia câștigăm împreună jumătate din cât pare că face instalatorul ăla într-o lună (judecând după cât a primit de la noi și cât a durat ca să ne programeze). Și omul nu plătește impozit, asigurări și alte procente care-ți înjumătățește ție, salariat, venitul lunar.

Și nu era primul instalator care ceruse o pălărie de bani. Când am turnat fundația la moșie am chemat tot un instalator recomandat din București, pe care plănuiam să-l angajăm să ne facă instalațiile. Am renunțat să-l chemăm și a doua oară, după ce ne-a cerut 100 de euro doar ca să vină până la moșie și să opineze dacă o fi bine sau nu să punem o țeavă în fundație, pentru canalizarea casei. Efectiv nu a pus mâna pe nimic, doar a privit și și-a dat cu părerea. Restul a făcut domnul inginer.

Curățenia în România versus Germania, 100 de euro față de 20-25

Anul trecut reușisem s-o conving pe mama să-i angajez o femeie care să-i facă curățenie de Paște. Am întrebat tot pe Facebook, mi-a fost recomandată o doamnă care, tot așa, ne-a cerut 450 de lei (aproape 100 de euro) ca să vină într-o sâmbătă să facă curat într-un apartament cu două camere. Adică spălat geamuri, aspirat, spălat bucătăria și baia, nu covoare, nu alte minuni. Mi s-a părut enorm, mai ales că tocmai ne întorsesem din Germania unde, la Hamburg, un prieten plătea 20-25 de euro pentru curățenia lunară într-un apartament cu două camere similar cu al mamei. Și el zicea că plătește bine, că de regulă se cere/oferă mai puțin.

Ne-am gândit că OK, la Hamburg o fi inflație de poloneze care își vând forța de muncă ieftin, totuși ceva nu se leagă: de ce te-ai duce să muncești pe un sfert din bani în Germania, când a-i putea să ceri de patru ori mai mult în România?

Am zis totuși că hai să o plătesc pe doamna respectivă, că tot e nevoie de curățenie, dar doamna s-a dovedit și neparolistă – în ziua stabilită a zis că nu mai poate să vină că i se îmbolnăvise copilul. În fine, se mai întâmplă. Ulterior tot mama s-a descurcat singură cu o femeie care i-a făcut curat pentru 100 de lei plus un prânz pe care l-au mânat împreună, în pauză.

Sigur că aici poate că vor fi unii care vor zice că dacă îi dai doar 20 de euro unei femei la curățenie o ții în sărăcie și o împiedici să aibă o viață decentă. OK, pot să rezonez cu acest discurs din momentul în care o să-mi permit și eu să plătesc. Dar câtă vreme noi, din meseriile noastre primim niște salarii legale (din care se plătesc toate taxele) la jumătate față de cât cere un meseriaș român la negru pe ziua de lucru, nu mai poate fi valabilă această socoteală.

Aș fi curioasă câți au folosit voucherele alea promise de Ministerul Muncii, pentru meseriași. 15 lei bucata, din care statul reținea 20%.

Cei trei R se opresc la Reparație

Rezistența de 2 lei

Acum vreo lună ni s-a stricat mașina de spălat la moșie. În zonă nu sunt, firește, ateliere de reparații și nici meșteri. Ca să cărăm mașina la București sau să aducem un meșter aici era exclus. Așa că domnul inginer s-a apucat să desfacă mașina și a constatat că i se arsese o rezistență la placa electronică. A zis că e mai simplu așa, să ducem placa la un atelier de reparații electronice din București, sperând că doar rezistența aia e de vină și nu și altceva. A găsit inițial pe olx un meseriaș care se lăuda că repară chestii, dar nu a primit niciun răspuns. Apoi a găsit un meseriaș în sectorul 3, care zicea că repară chestii electronice. La telefon s-a dovedit că nu se bagă decât la casetofoane (cine mai repară casetofoane azi?!) și ne-a recomandat să căutăm unul care se pricepe la mașini de spălat.

Până la urmă a comandat domnul inginer două rezistențe din alea pe Internet, cu 2,68 lei bucata (și asta pentru că au fost cumpărate la bucată, altfel ar fi 5 lei/10 bucăți). A luat două ca să fie sigur că nu strică vreuna în operațiunea de lipire, dar totul s-a încheiat cu bine. A reușit s-o lipească din prima și să monteze și plăcuța la loc, așa că de vreo săptămână spălăm întruna de nici nu știe rezistența aia ce-a lovit-o.

Nu la fel de norocos a fost un frigider care stă deocamdată nefolosit în camera tehnică, pentru că nu știm ce are – îngheață numai congelatorul, frigiderul nu răcește – și nici nu avem frigotehniști în zonă sau dispuși să se deplaseze până aici. Posibil să fie ceva de reparat la el care să nu merite, dar e posibil să fie ceva minor, ca în cazul mașinii de spălat. Cu toate astea ar fi mult mai comod să cumpărăm alt frigider pe care ni l-ar aduce orice vânzător la poartă și l-ar lua pe ăsta nefuncțional la schimb. Asta de fapt se întâmplă în cele mai multe din familii care nu au nici un domn inginer dispus să-și bage nasul în aparatura electrocasnică și au suficientă dare de mână să-și cumpere ceva nou când se strică ce au prin casă.

Cu câțiva ani în urmă, tot domnul inginer a reușit să-și repare telefonul mobil, schimbându-i mufa de încărcare din fundul telefonului. L-a costat vreo 16 lei mufa, și vreo oră de meșterit. Nu la fel de norocoasă am fost eu, căci telefonul meu spre deosebire de al lui e încapsulat și nu merge desfăcut. Așa că de vreo două luni umblu cu un cablu blocat în el, ca să-l pot încărca, și mă tot uit după unul nou, ca să-l schimb, deși nu are decât șapte ani de funcționare 🙂

Și cam aici se împotmolește politica eco, de sustenabilitate într-o țară UE, în care e cam scump sau imposibil să repari ceva decât să cumperi ceva nou și să arunci la gunoi un bun care ar mai putea fi folosit ani buni. La finalul lunii martie, Comisia Europeană a adoptat o nouă propunere de normă europeană, care vrea să promoveze repararea bunurilor. Se naște un nou drept european, tovarăși: dreptul la reparare. În esență e bine, doar că realitatea ne va arăta că în România nu se poate. O să mai fie încă o cărțulie atașată fiecărui obiect cumpărat, în care va scrie în toate limbile că producătorii sunt obligați să ne asigure și respecte dreptul la reparații în perioada de garanție dar și după.

Voi unde vă reparați electrocasnicele, cine vă face curățenie, cine v-a făcut mobila?

Etichete: , , , , , ,

15 comentarii la “Prea săraci pentru meseriașul român, prea bogați pentru reciclare” Subscribe

  1. Cri 03/04/2023 at 14:39 #

    Și noi am învățat să favem totul singuri. Trăiască tutorialele și youtubul.
    Soțul, tot inginer, a pus gresie, a montat sanitarele, a realizat mobila de bucătărie din lemn, repară tot prin casă, și câte și mai câte. Ne-am învățat așa după experiențe eșuate cu meseriași care făceau muncă de batjocură pe banii și materialele noastre, sau pentru că nu puteam acoperi costurile cu manopera din salariul de inginer.

  2. Maria 03/04/2023 at 14:59 #

    Pentru mobila recomand tot ceva meseriasi unguri, intrebati-i pe cei care v-au ridicat casa daca nu va pot recomanda pe cineva.
    Stiu ca ii gasiti doar in Harghita si Covasna, dar puteti avea iarasi o surpriza placuta, in ciuda distantei.
    In rest, mai bine lipsa. Sa iti comanzi mobila (mai ales de bucatarie) poate fi o aventura extrem de paguboasa.
    Cu meseriasii si femeile la curatenie…mai ales in zona aceea in care stati, nu pot sa spun ca va invidiez.

  3. Ghiorghe Nicolae 03/04/2023 at 15:44 #

    Cu mobila, odată ce aveți proiectul, mergeți la Mambricolaj și tăiați palul! Dau și găuri pentru balamale! Eu așa am făcut! Inginer electrician! Aparate electrocasnice nu mai repar, sunt făcute, unele, de unică folosință! Cam păguboasă mentalitate, dar viața mi-a arătat că așa trebuie să procedez! Tanti la curățenie nu iau, încă, dar mai încolo nu se știe! Ca fapt divers știu că înainte vreme în București pe la Unirii, dimineața se adunau femei rome, chivuțe, pentru ași oferi serviciile de curățenie! Erau recunoscute după peria cu mîner lung pentru păienjeni! Acum dai cu tunul, cum ați pățit și nu găsești pe cineva pentru curățenie bine făcută!

  4. Radu 03/04/2023 at 20:14 #

    Ma bag si eu, din Germania, land-ul Baden-Württemberg, in discutie.

    Din ce stiu eu, informatii de acu’ 13-19 ani… Serviciu de „facut curat in casa” – pret = 10-15 Euro / ora!

    Preturi mai „up-to-date” = 15-20 Euro / ora sau 120-160 Euro / zi.

    A se tine cont: daca se face contract cu o persoana privata care vine regulat si care e interesata in a multumi clientul, doar primele 1-2 „vizite” sint mai scumpe, apoi scade numarul de ore prestate – de ex. nu speli geamuri saptaminal – si in consecinta, cheltuiala.

    • Dollo 07/04/2023 at 19:36 #

      Înseamnă că o fi Hamburgul mai ieftin, că e lumea mai „săracă” acolo 😉

  5. aloopeegoos 04/04/2023 at 05:46 #

    Voi unde vă reparați electrocasnicele, cine vă face curățenie, cine v-a făcut mobila? -> la service, eu, o firma care cu asta se ocupa. Totul fiscalizat, nu lucrez cu dorei.

    Si cred ca nu v-a iesit matematica cu aia 3000 lei, ar insemna ca dati 500.000 lei pe mobila de bucatarie. Sau poate nu-mi iese mie…

    • Dollo 07/04/2023 at 19:35 #

      5000×0,6=3000.

      • BitCoi++ 08/04/2023 at 15:13 #

        rog nu va apucati de investitii

        x0.6 inseamna 60%, nu 0.6%

  6. Noemi 04/04/2023 at 08:29 #

    Tocmai trec printr-o renovare și insist să primesc factură pentru toate serviciile de care beneficiez. Până acum am reușit să obțin factură de la meșterul de instalații sanitare, a cărui manoperă (doar țevile) pentru două băi și o bucătărie de bloc din anii’80 a costat 8500 de lei. Dar a lucrat atent și repede, în 5 zile a terminat. Au mai fost 3600 de lei materialele.

  7. Făraș 04/04/2023 at 16:51 #

    Pentru bucatarii va recomand suedejii de la IKEA cu serviciul de masuratori:
    – vine un Gigelescu si masoara cu laser camera si genereaza un plan 3d in planificatorul lor de bucatarii

    – online sau in magazin se proiecteaza bucataria impreuna cu un consultant (ce dulapuri vreti, manere, culori, blat, chestii)

    – primiti designul si daca dati comanda pentru bucataria respectiva primiti si voucher cu contravaloarea serviciului de masuratori/planificare

    – pot face ei si montajul la un pret foarte decent

    Parti negative:
    – electrocasnicele si sanitarele sunt probabil mai scumpe decat la Leroy Merlin
    – daca alegeti sa cumparati electrocasnicele si sanitarele din alta parte nu le va monta echipa lor (sunt draguti si fac decupaj pentru chiuveta dar in rest nu se ating)

    Parti pozitive:
    – merge si in Fundul pamantului (jud Calarasi, pe dreapta)
    – corporatie fara suflet
    – factura si garantie

    • Dollo 07/04/2023 at 19:33 #

      Avem deja toate electrocasnicele cumpărate și în uz, ce voiam acum era doar mobila, dar am optat deja pentru Darel, un soi de MAM dar mai ieftin pe partea de debitare și cant-uire.

  8. Eu... gen 07/04/2023 at 13:07 #

    Pentru mobilă și eu recomand IKEA și/sau Mambricolaj. Eu le-am folosit pe ambele în scenarii diferite.

    Cu IKEA am făcut 2 bucătării. Au un soft de planificare foarte bun chiar pe site. Domnul inginer poate „modela” camera în planificatorul respectiv cu cote exacte. Se pot pune ferestre, țevi ca să vezi exact cum vine. Nu e nevoie neapărat să vină cineva de la ei să măsoare. Apoi pui corpurile de mobilă, accesoriile și sanitarele. Cu codul designului poți merge apoi în magazin să-l „validezi” cu un planificator uman. Recomand așa. Pe mine m-a scutit de niște încurcături cu o mașină de vase neamplasată bine. Apoi celebrele pachete plate de la IKEA îți vor fi livrate acasă. Le puteți asambla singuri sau puteți plăti un 10% (parcă) din valoarea mobilei pentru serviciul de asamblare.

    Cu Mambricolaj am făcut vreo 4 chestii profund custom. Mi le-a desenat un băiat. Apoi cu desenul m-am dus la Mam și ei le-au transpus în softul lor care generează cotele pentru mașina de tăiat PAL. Am ales tipul de PAL și de cant (vrei cant gros unde se vede și cant subțire unde de îmbină). Nu iau apărarea nimănui din branșa asta, dar a spune „vreau din PAL” nu e deloc suficient pentru o cotație. O foaie de PAL poate fi și cu 50% mai scumpă decât alta doar pentru aspect. Nu mai vorbim că sunt vreo 3-4 producători și la fiecare vreo 2-3 „calități” de PAL. Foile de PAL debitate îți sunt aduse acasă la o dată pe care o conveniți acolo pe loc. Tot de la Mam puteți lua și toate accesoriile imaginabile. Magazinele lor sunt stil supermarket. Domnului inginer sigur îi va plăcea să se piardă printre rafturi uitându-se la tot felul de chestii. Apoi vine cu adevărat munca. Eu le-am montat cu băiatul care mi le-a desenat. Pe timpul, sculele, pizza și berea noastră (doar după).

    Ce nu văd pe planul dumneavoastră este mașina de spălat vase. Vă rog eu, din tot sufletul meu de anonim de pe internet puneți-vă o mașină de vase. Nu cunosc pe nimeni care să regrete că a luat mașină de vase. Deci mașină de vase, vă rog!

    • Dollo 07/04/2023 at 19:31 #

      De la Ikea am luat destule, de la canapea la saltea, și chiar chiuveta și plita pentru bucătăria de la București. Cu MAM Bricolaj am lucrat și în 2016 când am făcut bucătăria de la București și tot atunci și cu Darel. Pe cei de la Darel i-am ales și de data asta pentru că sunt ceva mai ieftini decât MAM și au lucrat foarte bine data trecută. Cică aplică cantul mai bine decât MAM – zice lumea. Dar știm cum lucrează și unii și alții. Deja am dat comanda pentru piesele tăiate, avem experiența asta din 2016. Dar domnul inginer voia de data asta să nu mai facă el toată proiectarea asta detaliată, pe piese și dimensiuni, să o facă altcineva care vine s-o și monteze. Dar nu i-a mers 🙂 Avem mașină de spălat vase la moșie, apare și pe imagine, sub chiuvetă. Mă rog, în realitate va fi amplasată mai spre mijlocul bucătăriei.

  9. Iulian 16/04/2023 at 09:02 #

    Eu datorită meseriașilor, mi-am construit casa singur. De la zero. M-am speriat ce prețuri practica “domnii” care nu plătesc nimic la stat. Spui ca le fabrica ei. Sunt prețuri la manopera care depășesc pe metru pătrat valoarea totala a materialelor. Și așa m-am făcut “marele” meseriaș singur. Traiasca YouTube. Bine, am și abilitați din naștere. Dacă vrei poți construi aproape orice. Și acum avem casa construită la gri. Am salvat pana acum vreo 25-30000 euro. Într-adevăr timpul a fost de trei ori mai lung, dacă nu și mai bine, dar nu ne grăbim. Sănătoși sa fim.

  10. Cristian Ioan 16/04/2023 at 13:44 #

    Buna dimineata, Dollo!

    Cu mobila de bucatarie, sunt convins ca este adevarat ce spui, dar nu este util pentu noi, nu dai un exemple de super-Dorel care sa ceara mult, dar sa faca o treba buna!

    Pentru instalator iti zic „buna dimneata!”, ca acum abia te-ai trezit:
    – in 2003 ne-a psu prima data contoare, la moda era, da, PEXAL-ul, care s-a dovedit a fi o catastrofa.
    – am schimbat de trei ori contoarel, iar la mine tot sunt prost amplasate, este imposbil sa le citesti. Eu ma chinuiam s ale fac poze, pina cand am descoperit ca smarfonul este mai bune la Macro decat aparatle compact sau mirrorless.
    Se poate si mai bine, la nevasta si la parint cintoarel sunt amplasate mai bine, trebuie sa te contorisonezei, dar POTI sa le citesti!

    Tot „buna dimneata!” spun si pentru firgider.
    Bosch-ul mare si nou s-a sticat in 2013.
    MAa asteptam sa fie ars motorul sau driverele de putere, cand colo de vina era placa electornica.
    A comandat, a venit, ne-a schimbat-o.
    M-a dus la servici cu placa de comanda, sa le arat la colegi:
    – pe asta puteam sa il schimb si singur!
    Microcontrollerul era un quad flatpack cu 4×4 pini, nu cu mii de contacte, ca la microporcesoare.
    – in schimbi tu, da rnu va merge: trebuie programat.
    Fara programare, cipul nu stie daca trebuie sa fie cupotr cu mircounde sau frigider …

    Prin contrast cu frigiderul modern, avem ca backup un ZIl, din 1965. Functioneza perfect de atat timp, desi are evidente urme de uzura …

    Anul tecut am gasit instalator si electrician bun, dar nu am inatlnit niciun mester care sa imi dea si factura!

Lasă un comentariu

Oldies but goldies

Ce ar fi de văzut/făcut în Portugalia

Porto, râul Douro și un pod făcut de Eiffel

Vizitat Lisabona, Porto, Estoril, Sintra, Coimbra, Fatima, Obidos&co; lăfăit pe plajele din Algarve, mâncat fructe de mare sau ce vă poftește apetitul, băut vin verde, ascultat Fado live, simtit bine pe bani putini

Ziua presei: Cum pui pe butuci o publicație

free press

Îi interzici secțiunea cea mai profitabilă, sub pretextul săvârșirii unei infracțiuni, apoi tărăgănezi ancheta penală și procesul până când concurența îi ia locul. La final nici nu mai contează verdictul judecătorului. Se întâmplă în România.

Stăm prost cu nervii

sacrificat

O jumătate de oră într-un autobuz Mercedes, în cel mai bogat oraș al țării.

Moarte chiaburilor din sănătate!

Rares Nechifor, embolizare uterina

Care n-a plecat din țară până acum – ca să se trateze sau să profeseze într-un sistem civilizat – e invitat s-o facă de la 1 martie 2013. România nu-și permite să mai încurajeze existența unei alternative private în sănătate.

Plasturii lui Negoiță – cât au costat și de ce s-au dezlipit

lipire-plasturi

50.000 de bucățele de „not so safety walk” cumpărate de la 3M au fost lipite bucată cu bucată de oamenii ADPB, pare-se la fel de prost cum a fost gândită toată lucrarea de pe Bulevardul Unirii

Cine-l bate pe prinţul Charles, la popularitate, în Viscri

Patul care asteapta musafiri in casa Gerdei din Viscri

Transilvania li s-a arătat străinilor exact aşa cum este. Un ţinut minunat, locuit de oameni în esenţă buni, dar inconştienţi de valoarea moştenirii pe care o au în bătătură.