Archive | mai, 2023

Cami: îmi pare rău că am fost „pushed out” pentru că oricât de bine te adaptezi altundeva, cel mai confortabil te simți tot printre ai tăi

primavara in cartier

Povestea unei emigrări în Australia, cea mai bună dintre lumile posibile, dintr-o Românie cu care nu mai vrei să ai de-a face.

Read More 7 Comments

Putea să fie altcumva, dar noi am ales așa

Putea-sa-fie-altcumva

Am citit eu cartea de memorii a lui Daniel Morar, ca să nu trebuiască s-o faceți voi, dar tot vă recomand insistent s-o citiți, căci vă va face să vedeți ce proști ați fost și ce proști veți fi în continuare, pe lângă alte categorii profesionale, cum ar fi magistrații 😉

Read More 3 Comments

G.G. „Viață noastră era o bulă și plăteam sume enorme ca să nu se spargă”

gg2

Am plecat într-o țară pe care nu o vizitasem nici în vacanță, și nu a fost o alegere. De aici a venit oferta. Dar acum, după ce am cunoscut oameni și culturi multiple, consider că a fost cea mai bună alegere și nu m-aș reloca.

Read More 1 Comment

„Fericirea” o găsești în țara unde avantajele ți se par fabuloase și dezavantajele nu te deranjează

poiana marului

Sorina Oprean s-a întors în România după jumătate din viață trăită în Spania. Cum se vede țara după 25 de ani petrecuți în Vest și o poveste despre emigrare și întoarcere, despre cum e viața cu fundul în două luntrii și cu familia împrăștiată în patru țări.

Read More 4 Comments

Mihai Radu: Pentru mine, România nu mai este de multă vreme „acasă”

Mannheim-Wasserturm-Splash

N-am avut nici o secundă senzația că în Germania ar alerga câinii cu covrigii în coadă. Am păstrat cetățenia română pentru că e mai simplu decât să renunți la ea.

Read More 0 Comments

Dana H. – Am întotdeauna pașapoarte valide în casă. Dacă ar întra rușii, într-o oră aș trece Dunărea

dana h1

Sunt atât de multe schimbări de făcut în România că nu cred că se vor întâmpla nici măcar în decursul vieții fiicei mele. De asta o educ și pe ea să plece. Vara trecută am fost în Copenhaga și Stockholm. Chiar și pentru un copil de 11 ani, diferențele sunt izbitoare.

Read More 0 Comments

Traian: Nu m-am desprins de România. Sunt probabil un emigrant atipic

Bicicleta

Nu există durere. Există sentimentul că România nu se mișcă suficient de repede sau nu în direcția potrivită. Mai degrabă revoltă decât durere. Când mă întorc în România îmi ia câteva ore, maxim o zi, să îmi amintesc de ce am plecat și de ce este bine că am făcut-o.

Read More 1 Comment

Lavinia Petrariu: în ciuda faptului că mi-a părut rău, am ales să rămân

Zarnesti

Unul dintre factorii care au cântărit cel mai greu în decizia de a rămâne în România au fost părinții mei, care mereu au avut nevoie de ajutorul meu.

Read More 2 Comments

Oldies but goldies

Megastructuri și mini-popoare

catedrala2

Cum ne privesc turiștii care ne vizitează Casa Poporului. Ce diferență e între uimirea lor și a noastră când le vizităm catedralele lor, vechi de secole. Și la ce ne ajută clădirile astea impunătoare pe noi, oamenii de rând.

Când gardul te dă de gol că ești nababul satului (III)

gardul

Proba șanțului și a zidului drept la sate; Viață de turnător de beton la mână; Azi ești tânăr și mâine îți cumperi gard jaluzea

Cum le iertăm greşiţilor noştri

Roland Jahn, intre dosarele Stasi

Şeful arhivelor Stasi din Berlin a aflat, când şi-a văzut dosarul, că avocatul care-l apăra era informatorul securităţii. Acum le predă lecţii de organizare şi de iertare trimişilor din ţările arabe care s-au trezit că au eliberat arhivele şi nu ştiu cum să le mânuiască

Viceroy vrea să-și ia permisul, Bianca – doar să se mărite

IMG_2114

Pentru că statusul social adevărat stă în Dacia papuc, cu care se poate căra „marfa”, și în numărul de puradei agățați de fusta nevestei. Restul e deșertăciune.

Cum s-a întors ţurcana în Haţeg, în loc să emigreze

iovaneasa

Şapte tineri de la poalele Retezatului s-au apucat să crească oi când alţii ca ei voiau să emigreze. În câţiva ani au adunat în jurul lor peste o sută de crescători şi speră să fie urmaţi şi de consătenii care acum stau la poartă şi-i bârfesc.

Scrisoarea pe care n-a mai primit-o Eugen Ionescu

dosarul-profesorul

Povestea profesorului Ion Nițulescu – un „element dușmănos” față de orânduirea socialistă – și a delatorilor săi, dintre care numai securistul șef mai trăiește azi bine mersi, măncându-și pensia într-o vilă somptuoasă chiar în satul natal al victimei sale