În interviul despre videochat început săptămâna trecută ajungem și „pe partea economică” a chestiunii, cu părerile ușor divergente a doi consultanți: Alexandru Stegaru și Bogdan Dumitrescu. După cum am văzut că se poartă la case mari, dacă nu aveți decât câteva minute ca să aflați despre ce e vorba, iată câteva idei principale (dar e păcat să vă limitați la ele):
- Cum ajută reclama negativă recrutarea de fete pentru videochat – aviz puritanilor!
- Pe ce loc se situează România în lume la videochat – ne batem cu nume mari: Columbia, Rusia, Ucraina;
- Surpriză: și în videochat există invidie. Și depresie;
- Avem în jur de 2000 de modele, câteva zeci de studiouri mari și câteva sute de mici studiouri de apartament, care funcționează clandestin;
- Bucureștiul e fruncea, urmat de Iași, Galați… Ardealul preferă IT-ul și bordelurile din Vest;
- De câți bani ai nevoie ca să-ți deschizi un studio de videochat;
- Cum fentezi ANAF-ul la TVA și băncile cărora nu le plac banii murdari de videochat;
Reclama negativă, sufletul videochatului
D: Ați văzut că a fost ceva emoție în oraș în jurul campaniei Facultății de Construcții, prin care s-a dorit o contracarare a reclamelor la videochat. Ce părere aveți despre oamenii care vorbesc de rău industria?
Alexandru Stegaru: Mentalitățile nu trebuie să le influențăm sub nicio formă, pentru că există și avantaje atunci când oamenii sunt contra.
D: Ce avantaje?
A.S.: O reclamă pe care ei nu o conștientizează. Noi o simțim. De fiecare dată când apare un personaj care sare el împotriva domeniului sau vine el cu argumente pe care le știe, probabil, din auzite, lucrurile încep să meargă mai bine. Și fetele vin la interviuri și zic: am văzut că a zis nu știu cine că aici se întâmplă nu știu ce și nu știu cum. Adică lucruri rele, care ar trebui să le sperie. Au mai fost, nu știu care, frați (frații Tate) care spuneau că sechestrează fetele pe acolo… Păi atunci a fost boom-ul angajărilor. Deci, orice lucru de genul ăsta care vine negativ, vine, de fapt, cu o parte foarte pozitivă pentru noi. Așa că e nevoie de oameni de genul ăsta. Noi nu vrem să-i schimbăm. Ei să fie împotrivă pentru că atunci merge treaba mai bine.
D: Tentația fructului interzis. Cât se câștigă cel mai mult dintr-o sesiune? Aveți așa un istoric? Cine, cât a stat și cât a câștigat? Lozul cel mare…
A.S.: Lozul cel mare a fost în jur de vreo 30.000 de dolari. Toți banii au venit printr-un click, 30.000 de euro. Ia-i, bucură-te de ei.
D: De la cine și de ce?
A.S.: Am înțeles de la fata respectivă că i-a spus că este prințul Franței sau văr cu prințul Franței. Eu nu știu să aibă Franța prinți, era un anonim…
D: Și ce a făcut fata pentru banii ăștia?
A.S.: Fata a petrecut ceva timp în conversație cu el. Părea un om foarte amărât, depresiv, supărat pe viață. Și fata, necunoscând situația, mai rămânea să-i tasteze, îi mai și răspundea la întrebări, vorbea cu el, iar după o discuție mai… drăguță, să spunem așa, pur și simplu s-a trezit că a venit nebunul și a vărsat banii dintr-o dată, deci nu a accesat-o în privat, nu a vrut show, nu nimic. Așa, ia 30.000 de dolari. E memorabil. S-a întâmplat acum vreo trei ani.
D: Dar fata a luat jumătate din bani, nu?
A.S.: Da, jumătate, pentru că comisionul atunci era de 50-50% și atât a încasat. E adevărat că studio-ul a venit cu o compensare de bonus de încă 10%. De fiecare dată când studio-ul observă că fetele fac peste o sumă, întotdeauna le recompensează.
D: Fetele au posibilitatea să vadă cât au câștigat? Sau poate să le păcălească studio-ul, să zică că de fapt nu au câștigat luna asta?
A.S.: Da, în funcție de setările pe care le face studio-ul. Din ce cunosc eu, majoritatea studio-urilor lăsă fetele să vadă exact cât încasează. Din nefericire am auzit rareori și de studio-uri care blochează accesul fetelor în afară. Pentru că această opțiune este lăsată de către studio. Să vezi sau să nu vezi. Dar în mod normal accesul trebuie să fie lăsat liber. Nu ai de ce să blochezi accesul la vederea surselor financiare. De acolo persoana poate să-și calculeze singură.
D: Care este diferența între videochat și OnlyFans?
A.S.: În funcție de content s-ar putea să nu fie nicio diferență.
D: Deci se pot dezbrăca și acolo și acolo?
A.S.: Da. OnlyFans-ul e același lucru, diferența este că pe OnlyFans nu stai live. Pur și simplu postezi video-uri, poze și ei intră și se abonează la contul tău. În schimb, la videochat totul se petrece live și acolo e o diferență.
Ne batem pe primul loc
D: Care națiune are cele mai multe modele?
A.S.: Columbia e țara numărul 1, care ne-a cam pierdut pe drum. Și financiar și la toate capitolele.
D: Dar ce le pune în lapte acolo de sunt așa de bune?
A.S.: Îi ajută legislația. La ei nu se ia nimeni de ei că trebuie să plătești nu știu ce taxe. Sunt lucrurile mult mai libere.
D: Deci ziceți că legislația mai liberală sau mai libertină ajută. Mă gândeam că sărăcia…
A.S.: Păi automat că nu-i sărăcia. Între Columbia și România să nu credeți că Columbia este mai săracă decât România. Columbia este o țară foarte OK din multe puncte de vedere.
D: Probabil, nu am fost, dar ca peste tot prin America Latină presupun că are, ca și România, pungi de sărăcie. Adică dacă e să ne gândim la noi, de ce există această părere proastă despre videochat? Pentru că există ideea că femeile practică meseria asta din sărăcie. Sunt forțate să facă videochat și/sau prostituție. Pentru că nu au alternative.
A.S.: Nu, e greșit din toate punctele de vedere. Eu sunt curios dacă acest feedback este dat de o persoană care a luat în acest domeniu de activitate sau este dat de o persoană care are doar a auzit niște informații de un știu unde.
D: După Columbia cine vine?
A.S.: După aia ar urma Rusia. După Rusia apare și România în peisaj, dar la mare distanță. Nu suntem nici la 25% față de Columbia. Filipine vine după noi, dar țările asiatice sunt și ele în peisaj.
D: Deci suntem pe podium, locul 3?
A.S.: Aproape pe podium, dar la distanță mare. Ca să-i prindem trebuie să facem niște eforturi colosale.
D: Vorbim de numărul fetelor sau despre ce?
A.S.: Și despre număr și despre banii care le intră în țară. Deja columbienii au ajuns la nivelul în care invită site-urile la discuție pentru că au și o uniune a studiourilor de acolo și site-urile chiar se duc. Se țin și summit-uri. Bine, summit-uri se țin și la noi în România, doar că nivelul de acolo este mult mai amplu.
D: Deci avem și noi o asociere a studiourilor, să înțeleg? Deși noi românii nu prea suntem asociativi așa…
A.S.: Nu prea suntem, da, dar există vreo două companii care fac aceste summit-uri și mai invită studiourile, contra cost, mai invită și site-urile. E oarecum un alt fel de business. Când un summit este făcut de către o companie X, nu contează care, și-au asumat și s-au autoproclamat în măsură să dea niște trofee. Adică dau un trofeu studioului nu știu care, că este cel mai bun sau… Dar de fapt, tu n-ai nicio competență pe tema asta, că nu ești Registrul Comerțului să zici că respectivul studio a cotizat cel mai mult la stat și îi dau trofeul ăsta, că e cel mai bun. Eu chiar mă uitam, de curiozitate, în anul 2016, o firmă era locul 2 pe București la Registrul Comerțului, dar ea nu apărea nici măcar în top 10, ca fiind printre cele mai bune studiouri. De fapt la summit-urile astea e așa: vrei premiu în top, plătești 3.000 de euro și noi îți dăm cupă, ești cel mai bun studio. Vrei să-ți premiem modelul? Te costă 500 de euro de model. Câte modele vrei să-ți premiem? 5. OK, 2.500 de euro și când vii la decernare îți premiem modelele pe care tu le selectezi ca studio. În fine, asta e o mizerie de care n-aș vrea să vorbesc neapărat, dar m-a luat așa valul.
D: Toată lumea, când se promovează, vrea să fie cel mai cel în ceva, dar există, știți că există cel mai mare studio sau cel mai faimos, cel mai așa, în branșă?
A.S.: Nu există o statistică pe tema asta. Cel mai mare, cel mai bun, cel mai, cel mai… astea folosesc cam toate. Face parte din management și publicitate, dar nu există o statistică pe tema că, da, este cel mai mare pentru că are atâtea sute de modele sau este cel mai bun pentru că oferă cel mai bun procentaj modelelor. Și noi credem despre noi că oferim cel mai bun procentaj modelelor, că asta este, de fapt, deviza studioului. Adică dacă noi îți dăm cel mai mare comision sau te susținem cel mai bine financiar și îți facem calcul la comisioane, poți să ieși cu 120-150% față de ce e pe piață. Dar nu există o statistică pe tema asta. Sau dacă există, cred că este formală, în funcție de discuțiile între studiouri.
Înveți meserie la studio și apoi pleci pe cont propriu
D: Ca model, dacă ai vrea să te apuci acum, ce este mai rentabil? Să fii pe cont propriu, să-ți faci acasă propriul videostudio sau să te angajezi la un studio?
A.S.: Ambele variante sunt OK, doar că sunt niște diferențe. Dacă își va face acasă, trebui să ținem cont că în nomenclatorul meseriilor încă nu există meseria asta. Deci nu-și poate face un PFA sau să declare la ANAF venituri din videochat.
D: Nu se declară cu venituri din activități independente?
A.S.: Ba da, dar nu este același lucru. ANAF întreabă sursa, trebuie să prezinți un contract, să spui ce reprezintă sumele respective în dolari care îți sunt virate în cont de site-urile respective pe care lucrezi. În mod normal ar trebui să aibă un contract cu site-ul, care este o entitate străină, nu o firmă din România. Apoi mai are nevoie de o investiție, nu numai în echipamente, ci și în amenajarea camerei.
D: Au fost fete angajate la studio, care au plecat pe cont propriu după ce au deprins secretele meseriei acolo?
A.S.: Da, dar după o vreme ne-au sunat că au dat de o problemă. Uitaseră să-și declare veniturile. Iar evaziunea fiscală se pedepsește.
D: Deci dvs la studio încasați toți banii pentru toate fetele, după care îi distribuiți fetelor, în funcție de cât a făcut fiecare, după ce vă opriți cheltuielile pe firmă și comisionul de studio? Cam cât vă rămâne?
A.S.: Da, un studio dacă oferă un procentaj de 50%, el în realitate rămâne cu 12-15% profit, după ce scade cheltuielile. Asta în condițiile în care se fac niște sume semnificative, dar dacă sumele sunt mici, credeți-mă că studiourile rămân pe zero, adică după ce își achită tot nu le mai rămâne nimic. Un studio de 4 camere, un studio mic, dacă încasează undeva la vreo 10.000 de dolari pe lună, în medie, el nu rămâne cu nimic din banii ăștia. Luăm în considerare o medie, că ar lucra doar 4 persoane acolo. Media pe o lună ar trebui să fie undeva la 1.500 de dolari/persoană. E și în funcție de sezon. Domeniul ăsta de activitate nu merge tot timpul la fel. În lunile februarie (când vin taxele și impozitele peste membri și văd cât au cheltuit), august (luna concediilor) și noiembrie (înainte de Crăciun, când strâng bani pentru cadouri) lucrurile merg prost aici. Iar atunci când sunt campionate de fotbal, atunci e doliu în videochat. Deci abia peste 10.000 de dolari lunar începe să-i crească procentajul de profit.
D: Câte studiouri de videochat estimați că există în țară?
A.S.: Păi în fiecare săptămână apar zece studiouri și în următoarea săptămână dispar nouă. Vorbim de studiouri făcute în apartamente, în garsoniere, nu știu, în vile, oriunde este posibil. Bine, știu și persoane care au încercat să lucreze fără firmă la început, au zis să vadă întâi cum merge piața. Nu le-a mers și au închis.
D: Ce fel de investiție îți trebuie ca să faci un studio?
A.S.: Sunt trei tipuri de echipamente pe care le putem folosi. Unele low cost, medium sau high class. Un echipament low cost (să spunem o placă video, memorie, procesor, să ducă două-trei site-uri în același timp, iar echipamentul cu o cameră fără telecomandă, zoom in, zoom out, un Logitech C920 sau 930, care să redea o imagine corectă) face undeva la 800 de dolari. După care trebuie o investiție și în amenajarea camerei, deci ca o medie, să spunem, pentru o fată care lucrează de acasă, 1.500 de dolari tot trebuie să scoată din buzunar pentru un start. Ca firmă, deja aici intră mai mult. Există competiție pe piață, toată lumea vrea cameră cu telecomandă, zoom in, zoom out stânga, dreapta, sus, jos, ca să aibă posibilitatea să se miște. Vrea și tehnologie AI, care să se miște după persoana respectivă și să o identifice în momentul în care se plimbă prin cameră. Vrea ca zoom-ul optic să fie cât mai clar. Se folosesc lumini speciale, decoruri de excepție. Investiția în echipamente, categoric, acolo trebuie să ne ducem întotdeauna spre ultimele generații. Vă spuneam și despre banda de internet, că trebuie verificată cu atenție. Suportul tehnic trebuie acordat non-stop. Mai este trainerul pe care poți să-l întrebi oricând ceva. Mai este și fotograful, persoana care te machiază – deși sunt fete care știu să se machieze și singure – deci este un întreg lanț de persoane care te ajută. Pentru o fată care lucrează singură de acasă este bine, că păstrează toți banii, dar pot apărea două probleme. Una că uită să declare banii și a doua că se poate trezi într-un colaps al managementului defectuos. Ba nu ai stat online și nu ai reușit să faci bani. Sau intri și vezi că ceva nu merge pentru că nu te-ai documentat cum trebuie despre setări și de fapt în final nu ai reușit să faci banii doriți. E, lasă că intru când vreau și muncesc când vreau… Nu merge. Confortul se plătește scump. În schimb la studio poate să lipsească acest confort, pentru că există un program. Știm când începem, știm când termină. O fată de la studio pleacă, cu siguranță, cu mai mulți bani decât cea care lucrează de acasă. Sunt desigur și excepții. Dar în 95-97% lucrurile se petrec exact așa cum am spus.
Pe parte economică: avem câteva mii de modele independente și zeci de studiouri legale
Am continuat discuția cu Bogdan Dumitrescu, reprezentantul unui conglomerat de studiouri de videochat din mai multe orașe ale țării, care dă consultanță despre cum să-ți faci un studio, dar și pentru ceea ce el numește „inginerii financiare” pentru a scăpa de brațul ANAF-ului, care e lung cu cine poate, cu precădere în cazul videochatiștilor. Dumitrescu are și unele păreri ușor diferite de Stegaru, de exemplu în privința topului mondial în care România ar ocupa totuși un loc fruntaș:
D: Pe piață se vehiculează multe cifre contradictorii, chiar un fost șef ANAF a dat câteva, deși a recunoscut că amploarea fenomenului videochat nu e cunoscută oficial. Dvs câte firme estimați că activează în domeniu, câți lucrători există (modele), ce valoare are piața?
Bogdan Dumitrescu: Anul 2022 a fost un an slab, un an în care piața videochatului s-a contractat din cauza apariției OnlyFans, dar în 2023 a revenit. Putem spune astăzi că în România activează undeva în jur de 50-80 de studiouri care au firme, care lucrează legal, oficial. Pe lângă astea 80, cel mai probabil mai sunt încă vreo 200-300 de mici studiouri de apartament care lucrează mai pe ascuns.
D: Deci sunt mai multe cele care lucrează ilegal?
BD: Sunt mai multe cele care lucrează ilegal, dar sunt foarte mici, irelevante. Astea 80 sunt studiouri care au societăți comerciale, care sunt declarate, care fac încasări, care operează mai multe modele. Doar în grupul nostru, în grupul AMP, sunt aproximativ 50 de studiouri care operează astăzi. Pe lângă astea mai sunt încă două grupuri de francizare de studiouri, ca și noi. Numărul modelelor independente, cele care nu lucrează la studiouri, dar acționează de acasă, putem spune că numărul lor este mai mare. Aici probabil sunt două mii până la trei mii de modele în România, care lucrează independent. Deci numărul lor este mic. Nu este așa cum s-a vehiculat în presă, că sunt sute de mii de modele.
Dacă vorbim de o cifră de afaceri estimată, pe care o aduc studiourile de videochat, venitul cumulat, putem estima în jur de 100 de milioane de dolari pe an.
D: La nivel global, pe ce loc se situează România în domeniu (ca încasări/dezvoltare a branșei)?
BD: Eu sunt de 20 de ani în domeniul ăsta și pot să spun că România este leagănul civilizației de videochat. Aici a apărut pentru prima oară și s-a dezvoltat activitatea asta. Pentru că țara era mai săracă și fetele erau mai îngrijite, mai frumoase. De aceea cele mai mari încasări în trecut au fost în România. Astăzi suntem oarecum pe picior de egalitate cu Rusia și Ucraina. Deci ca număr de modele și încasări suntem pe picior de egalitate cu Rusia. Suntem încă pe locul 1, dar nu suntem așa cum eram acum 10 ani, când eram cu mult înaintea tuturor.
D: Înțelesesem că pe primul loc, la mare distanță se află totuși Columbia…
BD: Piața din Columbia, într-adevăr este o piață puternică, dar din punct de vedere al numărului de modele. Adică în Columbia sunt de zece ori mai multe modele decât în toate celelalte țări la un loc. În schimb, ca încasări stau mai prost. Adică toate încasările din Columbia sunt o fracțiune din încasările pe care le face România.
De altfel statisticile în domeniul ăsta pot fi consultate public pe statbate.com – acolo sunt listate vreo 4 sau 5 din cele mai importante platforme de videochat, și acolo o să vedeți listate primele 100 de modele din punctul de vedere al încasărilor. De la cel mai performant model la cel mai slab. Primele 100 și cu încasările zilnice, săptămânale, lunare pe care le fac ele. Se afișează mereu ultima lună. O să vedeți cum se plătește în medie, vreo 20 de milioane de dolari. Și acolo o să vedeți exact cât face pe zi un model, cum arată, din ce țară este. Și dacă stai o zi întreagă pe ele, le iei la rând, apare și un tipar. În lumea asta noi lucrăm cu tipare. De acolo vezi că româncele au încasările zece ori mai mari decât celelalte.
Eu îmi iau informațiile în primul rând din grupul studiourilor noastre și din firma noastră de contabilitate (noi avem firmă de contabilitate pentru industria asta). Automat, tot ce intră în firmele oamenilor, noi vedem și putem face o statistică. Deci nu e ce vă spun eu așa, că așa cred eu. Noi promovăm declararea venitul, fiscalitatea corectă.
D: Spuneți că noi suntem leagănul videochatului, totuși pe Wikipedia am văzut că videochat-ul nu s-a născut chiar în România, ci la finele anilor 90, pe undeva prin Pensylvania…
BD: Într-adevăr în America au apărut primele platforme de streaming. De aceea spun ei că au început în America. Dar modelele… America a fost bună la piața erotică, la piața pornografiei, acolo au început cu agențiile mari de adult content. Dar piața de live streaming, modelul care se dă online, s-a dezvoltat foarte mult în România. Acum că au dat start-ul americanii este irelevant. Nu contează neapărat start-ul, ci contează ce se întâmplă după primii ani. Videochatul a început în România prin 99. Eu sunt din 2001 în industrie și atunci deja apăreau primele mici studiouri. Înainte au fost experimente, case de producție care vindeau filme porno, nu aveau legătură cu industria asta. Primele site-uri de chat au apărut prin 96, iFriends se chema primul site.
Se caută naturalețe, dar și piele
D: Care este trusa esențială pentru a intra în domeniu? Dacă ești o femeie sau un bărbat care ar vrea să facă asta azi, în 2023, ce-ți trebuie?
BD: Noi lucrăm preponderent cu modele feminine. Modele sunt îndrumate să meargă la un studio, unde li se explică în detaliu cum se va desfășura, pregătirea lor, care este necesarul. Bineînțeles că fiecare persoană trebuie să aibă niște hăinuțe care să placă, să fie aranjată, machiată, corpul trebuie să arate foarte bine. Dar mai mult contează abilitățile de a comunica, de a scrie, de a fi prezent, de a zâmbi, de a fi o fire plăcută pentru clienți. Costumația vine pe locul doi.
Modelul merge la un studio care îi va da o listă cu lucrurile pe care trebuie să le aibă în primele luni. Trebuie să aibă lenjerii asortate, să aibă accesorii de pus pe mâini, de pus la gât, eșarfe, costumații diverse ca să sugereze diverse roluri, o doamnă la curățenie, o învățătoare etc.
Dar în 2023 cel mai mult se fac bani din naturalețe. Persoana aia care se trezește dimineața la ea în casă, un client, un membru vine să o cunoască pe ea cum își bea cafeaua la bucătărie. Deci nu vrea să o vadă cu un pătuț frumos, decorat, cu luminițe în jur. Nu vor așa, vor să intre în intimitatea vieții unei persoane. Asta e tendința și așa va fi în următorii ani. Iar când vorbim de scene erotice, majoritatea modelelor aleg haine de piele, adică din propria piele 😉
D: Și cum e mai bine pentru un model, să lucreze pe cont propriu sau într-un studio?
BD: În ultima perioadă se merge mult pe cont propriu, mai ales de când a apărut și OnlyFans, multe modele au ales să lucreze pe cont propriu. Dar pentru videochat au nevoie de tehnică, o cameră bună, niște lumini, o cameră proprie în care să nu vină altcineva peste ele… Cei care nu își pot permite să facă treaba asta se duc la un studio. Studiourile oferă toate lucrurile tehnice, suport, training, un trafic inițial, deci putem spune că este un punct de plecare în cariera unui model și toate modelele ar trebui să înceapă de la un studio. Ulterior, când ele învață ceea ce au de făcut și se pregătesc și au o rezervă de bani, pot să meargă pe cont propriu.
Când sunt la studio sunt plătite pe drepturi de autor, deci nu trebuie să-și bată capul cu nimic contabilicesc. Când trebuie să-și facă o firmă, ca să poată contabiliza veniturile, au contabil, trebuie să învețe că banii firmei sunt banii firmei, nu sunt banii lor. Deci sunt niște chestii care vin ca un ciocan, împotriva firii lor, că ele sunt persoane tinere, care vor să cheltuie toți banii. Și când trebuie să facă o firmă, dintr-o dată lucrurile nu mai merg așa simplu. E mai complicat puțin, dar le oferă o șansă de a crește mai frumos, nu mai plătesc acel comision mare studioului. De asemenea de acasă se demoralizează foarte ușor… Când sunt în studio, sunt înconjurate și de alte colege, dacă au o zi proastă, echipa îi ajută să treacă de momentele astea mai grele. Deci părerile sunt împărțite. Eu aș recomanda în continuare modelelor tinere să vină la studiouri, să învețe, să facă treaba bine, să lucreze ca niște profesioniști, și apoi…
D: Firma dumneavoastră de consultanță lucrează și cu modele individual sau numai cu studiouri?
BD: La noi vin oamenii care vor să înceapă, să facă primii pași în domeniul ăsta, și îi ajutăm să-și deschidă studiouri, îi ajutăm din toate punctele de vedere. Și mai ajung modele performante, independente, care au probleme cu legea. Pentru că noi avem și firmă de contabilitate și le oferim și aceste servicii de fiscalizare. De aceea lucrăm doar cu modele care fac 20.000 de dolari într-o lună și a venit ANAF peste ele, că nu-și declarau veniturile. După ce le ajutăm să iasă bine din control, adică să-și plătească taxele, noi le recomandăm să le facem firmă, să le facem sistemul de plată. Noi avem totul bine pus la punct acum în zona asta, le oferim suport, și în felul ăsta noi câștigăm un mic procent. Nu mai este un procent cum pierdeau ele la studio, unde primeau 50% din încasări. Când lucrează cu o entitate ca noastră, ele primesc 90% din tot ce încasează. Au și contract, au și un suport minimal, cineva se ocupă de ele.
D: Ca investiție într-un studio, pe site-ul dvs am văzut că pornește de la 30.000 de euro pentru un studio și ajunge la 100.000 dacă aleg franciză. Deci cam atât ar fi nevoie pentru un studio?
BD: Exact. Noi promovăm mai multe tipuri de studiouri, în special trei tipuri: Start, Performance și Franciza. La studiourile mai micuțe, bugetul necesar este undeva cam 50.000 de euro, în București cel puțin, că aici e concurență. 30.000 poate fi un studio mai micuț într-un oraș în care nu există competiție. Studiourile mai mari, cu 8 posturi, se fac într-o clădire de birouri și necesită un buget, în București, de până la 80.000 de euro. Iar franciza este exact cuvântul franciză, adică se folosește un brand puternic, existent. În cazul nostru este Charm, rețeaua Charm Studios, care este cel mai vechi client al nostru. Aici sunt 12 posturi de lucru într-o clădire de birouri și necesită un buget până la 120.000 de euro. Asta însemnă totul, de la chiria locației, pregătire, proceduri, computere, suport, utilizarea unui brand, practic tot ce ține de viața studioului în primele luni.
D: În cât timp se recuperează investiția?
BD: În medie, conform planul nostru, sunt 27 de luni. 20-30 de luni pentru recuperare, iar profitul apare după primele trei luni de activitate. Un record absolut a fost la un studio care a avut profit după prima lună și a venit un model performant.
De ce nu merge videochat-ul în Ardeal?
D: Spuneați mai devreme de concurența din București. Există și la nivel de țară un clasament al orașelor, al locurilor cele mai performante la capitolul ăsta?
BD: Aici ne referim la grupul nostru de studiouri, pentru că noi suntem cam cei mai mari și avem studiouri peste tot. Clasamentul ar fi următorul:
- București
- Iași
- Galați
Ar mai fi puțin Brașovul și Constanța. Acolo e un grup de studiouri care deține monopolul și cam ei reprezintă videochatul din zonă.
D: În Transilvania pare că merge mai greu, de ce?
BD: Merge greu datorită mentalității diferite. De exemplu în zona Clujului noi avem două studiouri, dar merge greu pentru că acolo sunt programatori. Se știe, Clujul este orașul programatorilor și toată lumea, atât fete cât și băieți, se gândește prima oară la o carieră tehnică, o carieră universitară. Deci nu mai încape și videochat. Dar de acum, de anul ăsta, o să încapă, pentru că s-a schimbat puternic legislația PFA-urilor și programatorii, care au toți PFA-uri, nu o să mai poată lucra la fel de bine. Durerea asta o să nască noi modele. De asemenea, mai avem un studio la Timișoara care merge greu datorită mentalității fetelor de acolo. Multe fete sunt în zona de graniță, Arad, Timișoara, Oradea, preferă o carieră în domeniul prostituției, din păcate, merg în cluburi prin Elveția, se duc prin Europa, în loc să lucreze curat, videochat-ul este curat.
D: Cam cât timp rezistă în piață un model?
BD: Durata medie de viață a unui model în cariera de videochat este de 5 ani de zile. Bineînțeles, avem modele care fac asta de 15 ani de zile și sunt modele care renunță în primele două săptămâni. Cele mai multe chiar renunță imediat. Majoritatea modelor care sunt peste 35 de ani, deja au aproape 10 ani de experiență. Sunt mult mai rare, dar sunt foarte performante. Iar media la modelele astea care au între 18 și 25 de ani, fac 5 ani de zile. Și după aceea se răzgândesc și fac altă activitate. Dar cele mai multe din ele, 90% din modele, renunță în prima lună. E greu, își dau seama ce trebuie să facă. Ce au auzit ele, că se fac milioane de dolari, astea sunt niște cuvinte, și realitatea este că în prima lună nu poți să te întreții din banii de videochat. Și ele se așteptau foarte mult să își ia poșetă Gucci, că numai prostii își cumpără fetele astea 😊 Se așteptau să-și ia un iPhone de ultimă generație, dar ca să vezi, au făcut doar jumătate din banii de telefon. Trebuie să stea la program, nu sunt obișnuite, pentru că n-au avut niciun job în viața lor înainte. Tipologia modelului este asta: 18 ani, abia a terminat 8 clase sau se apucă de liceu, nu au mai muncit niciodată, au stat cu părinții, se ceartă cu părinții, vor să plece de acasă, se mută independent. Astea sunt motivele care le trimit pe ele în direcția asta.
Nu a existat niciodată o femeie performantă care să presteze într-un business, într-o clădire de birouri și să spună fac 1.500 de euro acum, ca salariu, și renunț la acești 1.500 ca să fac 8.000 de euro din videochat. Într-adevăr, o persoană de genul ăsta ar face 8.000 de euro din videochat, dar ea nu face asta. Ea preferă să facă munca grea la birou, să iasă la pensie.
D: Deci din videochat nu se iese la pensie.
BD: Nu se iese, dar există oportunitatea de a-ți crea o pensie privată puternică prin achiziția unor asset-uri. Deci noi le recomandăm persoanelor să facă investiții imobiliare și să-și facă această pensie din veniturile pasive. Care au urechi să înțeleagă și să proceseze, devin persoane bogate. Care nu, își păstrează direcția.
D: Înțeleg că celălalt motiv de renunțare la carieră este prietenul. Când își fac un iubit unele fete renunță. La videochat.
BD: Nu chiar. Cele mai bune modele pe care le avem noi au un prieten, și mai exact un prieten care le ajută să cheltuie toți banii. BMW-ul ăla trebuie condus de cineva. Iar prietenul le ajută să nu pice în depresie, deci eu încurajez să aibă un prieten, dar să nu fie gelos. Avem și modele care au soț și copii și sunt cele mai serioase. Pentru că au nevoi, au rate la bancă, știu ce înseamnă un job. Când ai copii, familie, ești mai motivat să ai ce pune constant pe masa și să ai și o rezervă. Au și în jur de 30 de ani, care e și o vârstă a maturității creierului, ai o direcție.
Cum se fentează TVA-ul în videochat
D: Problema perceperii de TVA s-a tranșat după procesul de anul trecut, câștigat de un studio? Se mai percepe TVA la studiourile de videochat?
BD: Ce au reușit ei acolo a fost doar cu un studio și platforma LiveJasmin, care a fost singura care a colaborat pe tema asta. În rest toată lumea plătește TVA pentru cifra de afaceri din videochat care depășește pragul, și este o decizie abuzivă a ANAF din punctul ăsta de vedere. Dacă facem marketing nu plătim TVA, dacă închiriem spații de broadcasting nu plătim TVA. Dar dacă facem videochat și avem cod CAEN de videochat plătim TVA. Ei se uită la cod CAEN 6312, care e un cod specializat de videochat, și mai ales în ultima vreme au adăugat și servicii de streaming la el și automat impun TVA pe el. Și ca persoană fizică, model independent, atunci când ai ajuns la pragul de TVA, plătești TVA. Dar noi nu ar trebui să plătim TVA, pentru că activitatea e prestată pe o platformă care nu e în România, iar platforma plătește TVA în țara ei. ANAF spune că trebuie să plătim și noi TVA, că platforma și studioul e tot aia. În Europa avem acorduri de evitare a dublei impuneri. Dacă platforma încasează TVA de la membri, noi nu ar trebui să mai plătim TVA încă o dată, că e dublă impunere. Au fost analize serioase pe subiectul ăsta, noi am lucrat cu Deloitte…
De aceea toate marile studiouri și grupuri au plecat din România, ca să nu mai încaseze bani în România, din cauza TVA-ului. Toată lumea are firme în Cipru, în America, și nimeni nu mai face 6312, ci închirieri spații de broadcasting. Din cauza TVA. Este o inginerie financiară, gândită cu cele mai mari companii din lume și așa lucrăm. Am avut controale, am ieșit foarte bine, nu am mai plătit TVA și gata.
D: Până când o să se prindă și vor schimba legea.
BD: Nu suntem imuni în fața abuzului. Când or schimba legea o să mai învățăm alte lucruri și o să mai găsim o excepție. E o optimizare.
Băncilor nu le plac banii murdari de videochat
D: Înseamnă că asta vă ajută și la problema cu băncile care nu vor să lucreze cu studiourile, nu?
BD: Majoritatea băncilor nu-și doresc să lucreze cu industriile de tip high risc. Videochat e catalogat ca high risc transaction. Cam toate băncile evită crypto, jocuri de noroc și industria adult. Traseul banilor e de vină. Banii nu vin direct, ci trec prin mai multe bănci intermediare, iar dacă una din băncile astea cataloghează tranzacția ca high risc și cere documente suplimentare, și băncile nu au de unde să le dea, atunci banii se întorc înapoi. Când se întâmplă de câteva ori asta ei aleg să nu mai facă afaceri cu asta.. Dar asta e numai pentru videochat. Dacă spunem că facem marketing sau închirieri de spații pentru broadcasting, atunci banca nu ne mai cataloghează ca high risc. Banii nu mai vin direct de la site-ul din America, ci de la firme care au încasat de la site și au făcut un contract cu firma de închirieri din România, atunci nu mai e high risc tranzacția.
D: Ați amintit mai devreme de depresie în domeniul ăsta. Cunoașteți modele din România care au avut nevoie de terapie psihologică?
BD: Da, e ceva minor, multe modele intră în depresie când nu reușesc să facă banii pe care și-i doresc, când nu reușesc să se adapteze la viața de videochat, la cerințele membrilor. Când se adună toate, unele studiouri oferă servicii de consiliere. Noi preferăm să le trimitem să vadă un film vesel, să facă shopping, să mănânce o prăjitură, să facă ceva plăcut, să mănânce un măr, să se vitaminizeze…
D: Dar depresia nu trece așa ușor. Ați auzit de Pineapple support?
BD: Eu aleg să nu-mi pese. Pentru că dacă ești cu depresie înseamnă că locul tău nu e aici. La videochat. Du-te la McDonalds. Dacă aș sta să analizez toate depresiile persoanelor de 20 de ani mi-aș ocupa tot timpul cu asta.
D: Cum vedeți viitorul industriei?
BD: După căderea de anul trecut urmează o creștere. Cu cât România se va adânci într-o criză financiară, cu atât industria videochat se va dezvolta. Sărăcia creează nevoi, creează performanță. Noi vedem deja un număr mai mare de oameni care vor să facă studiouri, un număr mai mare de modele, mentalitățile, percepția s-au schimbat, începe să nu mai fie tabu, nu mai e catalogat ca prostituție. Chiar și părinții înțeleg asta.
D: Deci îi vedeți un viitor de aur…
BD: Nu, doar o ușoară creștere. Nu e o industrie mare în România, comparativ cu restaurantele, hotelurile, suntem foarte mici. ANAF spunea că va restabili bugetul României dacă taxează videochatul, dar nu e așa. Suntem insignifianți.
6312 e „activitati ale portalurilor web”, nu videochat, poti si pe pfa 6312
si olx si multe firme din afara industriei au acest caen si nu are legatura nici cu tva-ul, nici cu videochatul
+ cifrele lui AS par sa le contrazica pe cele ale lui BD
„Eu aleg sa nu-mi pese”- zice atat de multe…
Scuze, nu mă pot abține. Eu am rămas din acest interviu cu o singură imagine, probabil falsă, dar sigur comică: miticul proxynet, pardon, francizor, dezvăluind tacticos -in timp ce-și răsucește cochet cureaua ceasului Versace- mentalitatea fetelor de la graniță. cică-s…curve, bietele, și visează la mălai Gucci..