ITP nemțesc și alte chestii românești – săptămâna în 10 minute #3

E o vreme, să nu dai nici câinele afară din cușcă. Totuși pisicile de la moșie au inima asta, și-l dau pe fraierul de Șandor sistematic afară din cușca lui. Astăzi vă dau raportul mai devreme, căci duminică, la niște ore mici și imposibile, zbor spre ploioasa Germanie pentru câteva zile. Merg cu job-ul, nu de plăcere, deși Germania este o țară în care mi-a plăcut oriunde am fost. Iar la Leipzig, unde ajung acum, am mai fost și mi-a plăcut.

Ca să revin la plăcerea de a pleca în lume, constat că în ultimul timp nu mă mai desprind așa de ușor de vatră cum o făceam înainte. O fi de vină vârsta sau faptul că m-am obișnuit – lucrând de acasă – să fiu mai mult în ograda mea, unde tot timpul sunt chestii de făcut. În plus mai e și angoasa asta care se cam accentuează la plecările cu avionul, deși domnul inginer (de avioane, deh) mă tot asigură că sunt mai sigure decât alte mijloace de transport. Și totuși, azi dimineață, înainte să-mi fac bagajul, m-am apucat să șterg cuptorul (știu, nici mie nu-mi venea să cred), pentru că uitasem că aseară l-am stropit cu niște soluție de curățat și nu voiam ca în caz că mi se întâmplă ceva și nu mă mai întorc acasă, să fie cuptorul murdar. Era o vreme când angoasa zborului mă făcea să mă depilez și să-mi fac pedichiura, ca să fiu identificată după niște picioare sexy 😉 Deh, azi ești tânăr și după aia freci cuptorul să-l lași curat după tine.

Așadar, ce am făcut săptămâna asta:

*cine va câștiga alegerile de la anul

Tot aud oameni în jur care se tem că AUR va rupe fâșu la anul în toate alegerile. E foarte posibil, eu însămi sunt indecisă dacă merită să mai stric votul pe USR la parlamentare, iar la prezidențiale oricum nu se știe cine iese din pălărie. Și de fapt nici nu contează cine iese, dacă ne uităm la ultima țeapă de la Cotroceni. La locale voi vota, evident Nicușor Dan, orice ar fi, deși probabil tot un vot degeaba va fi. Ăsta ar fi singurul meu vot din inimă și rațiune. Restul vor fi, evident contra. Pe de altă parte nu știu de ce ne temem atâta de AUR, ce avem acum e mult mai bun sau ce?

Dar în fine, nu asta va fi important, ci cine va decide câștigătorii, o chestie pe care o discută conspiraționiștii de ani de zile – și anume că nu contează ce votăm noi, că există o ocultă care stabilește câștigătorii. Iar acum este și legal. În 2022 a fost modificată Legea siguranței naționale, la care s-a adăugat această literă p la articolul 3:

Art. 3. –   Constituie ameninţări la adresa securităţii naţionale a României următoarele:

(…)

p) acţiuni derulate de către o entitate statală sau nonstatală, prin realizarea, în spaţiul cibernetic, a unor campanii de propagandă sau dezinformare, de natură a afecta ordinea constituţională.”

Cine e mandatat să stabilească ce e aceea dezinformare care poate schimba ordinea constituțională? Păi SRI, firește. Care a și stabilit cum va face:

Dacă acea campanie e una de dezinformare, un atac hibrid la ordinea constituțională, adică influențează alegerile, influențarea însemnând că voința electoratului, care e parte din Constituție, este schimbată, adică votul nu mai e conform voinței fiecăruia și există influențe care conduc către alte procente și se schimbă ordinea constituțională, atunci noi ne folosim toate mijloacele și forța de care dispune Serviciul de informații pentru a elimina acea amenințare. Asta înseamnă că contracarăm campania online, înseamnă că dacă discutăm de o agenție de informații sau de site-uri, le punem jos, cu ajutorul ANCOM, cu ajutorul Directoratului Național de Cibernetică, în multe situații nici nu se știe că noi suntem în spate și facem toată treaba. Mergem către instituțiile care au atribuții de a le închide, le dăm toate informațiile, iar ele iau acele măsuri. Dacă ajungem și la persoane despre care știm sigur că fac treburile alea, la fel, luăm în mai puțin de o oră un mandat pe securitate semnat electronic de director, de procuror, de procurorul general, de un judecător de la ÎCCJ. Nu se mai face nimic pe hârtie, totul e electronic”. (sursa)

Prin urmare, SRI va veghea să nu cumva să ne schimbe cineva intenția de vot (sau pe aia de a sta acasă), și să câștige numai băieții corecți. Cine sunt băieții corecți vom vedea. Nu răsuflați ușurați, că s-ar putea să fie tocmai AUR 😉

*ITP nemțesc, făcut cu cap

Am fost cu mașina la ITP luna asta. Anul trecut circulasem mai mult timp cu mașina fără să știu că nu am ITP valabil și am descoperit din întâmplare asta. Anul ăsta, ca să nu se repete pățania mi-am trecut expres în Google calendar data la care să sun pentru o programare. Bineînțeles că tot am tras de programare până exact în ultima zi, deși nu am vrut neapărat asta, dar așa s-a întâmplat. Tipul de la ITP mi-a atras atenția că vedeți că veniți fără ITP în ziua aia, eu am zis că da, lasă că vin de aci din sat, câțiva km, n-o fi dracu polițistul așa negru. N-a fost, în sensul că am ajuns la stație cu bine, dar stând acolo și așteptând să îmi verifice omul mașina am ascultat discuția dintre el și un bărbat care venise cu un Logan după mine.

Loganul tocmai zicea că a descoperit întâmplător că nu mai are ITP de câteva luni. Că are mai multe mașini în curte și a vrut să se ducă nu știu unde și a luat-o pe una dintre ele și când a făcut stânga aci la intrarea pe național, hop, miliția, l-a tras pe dreapta. Aoleu, păi acuma mai mare daraua, trebuie să mă duc la RAR cu mașina, pe platformă, ce mi-ai făcut, bre… ia să mă uit io și la Logan, dacă am ITP. I-am zis lu’ nevastă-mea, aia cică nu există să n-ai! Și ce să vezi, n-aveam. De aia am venit repede aci să-l fac, să nu mă prindă.

ITP-istul povestește și el, ca să nu se simtă clientul prost, că a pățit la fel, că și-a pus reminder pe telefon să-și facă ITP și a dat amânare, amânare până a uitat de memento și s-a trezit după ceva vreme că merge fără ITP. Greșeli neintenționate, dar dacă te prinde poliția ai într-adevăr de pătimit, nu atât amenda cât toată tevatura că trebuie să mergi cu mașina tocmai la RAR.

Domnul inginer, care a făcut câteva ITP-uri prin Germania la viața lui de șofer, zice că de vină pentru neglijența asta românească este însăși sistemul de înnoire a inspecției tehnice periodice care la noi este valabil un an din exact ziua efectuării inspecției, în loc să fie luată ca reper general luna, cum este în Germania. În plus, la nemți ITP-ul e valabil doi ani, indiferent de vechimea mașinii, căci dacă e întreținută și aia veche se uzează la fel ca aia nouă și n-ar fi un motiv să te cheme mai des la inspecție.

În România ai făcut ITP azi, 17 noiembrie 2023, îl ai valabil până pe 16 noiembrie 2024. Dacă uiți să-l înnoiești la timp și ai noroc și nu te prinde poliția, ca pe mine, te poți duce oricând să-l faci și el va fi valabil un an de la acea dată. Nu ești deloc încurajat să-l faci mai devreme de ziua expirării, pentru că astfel pierzi din anul tău. Ba chiar, dacă ai sânge de aventurier îl poți neglija cu lunile și dacă nu ești prins faci economie, circuli mai mult timp cu un ITP de un an.

În Germania, ITP-ul este valabil din luna în care l-ai făcut până în aceeași lună peste doi ani. Pe toată durata lunii. Indiferent când te duci să-l faci în anul inspecției, tot din luna aia este valabil. Adică dacă „uiți” că ai ITP până în august și te trezești să-l faci în noiembrie, valabilitatea noului ITP va fi până în august peste doi ani, nu până în noiembrie. Deci ai pierdut cele câteva luni în care te-ai făcut că ai uitat. Ești încurajat, așadar, să fii responsabil, pentru că oricum pierzi bani. Nu te lasă neamțul să nu plătești.

O chestie simplă și de efect, pe care nu ne-ar costa nimic s-o copiem și noi, căci e clar că merge mai bine decât rețeta noastră de furat căciula.

*n-aveți pe cineva în sistem?

În continuare nu am rezolvat problema cu cardul de energie care i se refuză mamei dintr-o greșeală – v-am povestit aici tărășenia. A trecut mai mult de o lună de când am făcut primele demersuri (telefon la numărul „dedicat” de la poștă, trimis email cu toate actele doveditoare pe adresa „dedicată” rezolvării greșelilor), nici Poșta și nici Ministerul Fondurilor Europene nu mi-au răspuns în vreun fel nici la acel email, nici la cele în care ceream informații pe Legea 544/2001. Am aflat doar de la Ministerul Muncii că ar fi 70.000 de pensionari în aceeași situație ca mama.

Între timp o prietenă mi-a sugerat să vorbesc la primărie, ca să facă ei o anchetă socială și să ne dea astfel încă o hârtie inutilă pe care s-o depunem la Poștă, ca dovadă că mama are sub 2000 de lei venit și stă singură la locul de consum. Direcția de protecție socială de la primărie s-a arătat îndatoritoare, mi-a primit actele doveditoare, dar mi-a spus că nu va ajuta cu mare lucru ancheta lor, căci trebuie să se lămurească cine a stabilit că mama are venituri mai mari, deci de unde vine greșeala. Deocamdată ăsta e un mister și probabil așa va rămâne.

O doamnă care mi-a răspuns la al x-lea telefon dat la Poștă, săptămâna asta, mi-a zis și ea că ancheta socială a primăriei nu va rezolva nimic, și m-a întrebat dacă sunt sigură că mama nu a avut și alte venituri în 2022, nu cumva o fi jucat la jocuri de noroc? E drept că i-am simțit zâmbetul în glas când a pus întrebarea asta și i-am răspuns și eu că mama e dependentă doar de mersul la piață, dar se lasă și de asta cât de curând. În fine, ce m-a îndemnat doamna de la Poștă, ca să nu mă lase tot nerezolvată, a fost să caut să depun personal acele acte trimise prin email la unul dintre oficiile poștale din sector, dar să mă asigur că are acces la sistem, adică are computer în care funcționarul poștal să-mi introducă datele și actele. Cel mai bine ar ajuta-o poștașul ei, mi-a zis doamna. Tot cu cineva din sistem, carevasăzică.

Până la urmă am reușit cu un vecin, care o mai ajută pe mama și care lucrează în sistem, să depunem actele din nou, chiar în sistem. Și acum așteptăm, căci ni s-a spus că durează, că sunt multe cazuri greșite.

*dreptate pentru Șandor

Toată vara, câinele Șandor, care este un martir cu zece pisici în ogradă, și-a locuit căsuța făcută de domnul inginer fără să-i fie tulburată posesia de vreo pisică. Astea toate se lăfăiau prin orice loc din curte, în diferite poziții, la soare sau la umbră. În așteptarea frigului, l-am bătut la cap pe domnul inginer să le mai construiască o căsuță și mâțelor, căci deși ar încăpea toate în cele două existente, ele de fapt se adună pe găști sau confesiuni, cine știe, și nu se suportă toate la un loc. S-a apucat omul și a mai construit o căsuță, similară cu a lui Șandor, le-am așezat alături pe toate, am făcut un soi de complex rezidențial cu casa centrală a câinelui și cele trei satelit ale pisicilor. Lemn, polistiren, folie izolatoare, perne, pleduri, totul ca să le fie moale și plăcut să se culcușească acolo. Per total ei au mai multe camere decât avem noi în casă, dar e drept că sunt și mai numeroși.

Cum a dat frigul, cum l-au evacuat pe Șandor din casa lui și o ocupă pe rând câte una-două mâțe. Fraierul se aciuează pe preșul de la intrare, ca un bărbat adevărat. Mai are și o otită recidivantă, pentru care l-am tot chinuit cu niște antibiotic în urechi în ultimele zile, plus artrita care i-a umflat încheietura de la lăbuța stânga față și mi se rupe inima când îl văd covrig la ușă în loc să stea pe perna lui în cușcă. Săptămâna asta am ieșit noapte de noapte afară, chiar și în pijamale, ca să le scot pe nesimțite din cușca câinelui și să-l bag pe el cu forța acolo unde are dreptul. Firește, mimozele au ieșit indignate de acolo și au refuzat cu emfază să folosească vreuna din cuștile existente. Niciuna nu s-a atins de noua cușcă, parcă n-ar avea autorizație sau ceva. Două dorm într-una improvizată dintr-o cutie – Găurica și cu fii-sa Pestrița – și trei dintre frații portocalii – Garfield, Dorel și Yoko Ono – dorm în cușca primordială (care a fost a lui Șandor mic și le-a cedat-o lor când nu l-a mai încăput). În cușca actuală a lui Șandor se lăfăiau serile trecute Portocala și Lynx-ul, dar după ce le-am dat afară de acolo Lynx-ul a ocupat ostentativ perna de deasupra cuștii primordiale – privindu-mă sfidător că stă din cauza mea acolo, în frig – iar celelalte probabil stau pe sub magazia cea mare, care are „subsol” și unde stau și vara la răcoare.

Situația pe camere:

*emanciparea femeii agricultor-culegător

La mine a venit Moș Crăciun mai repede și m-am bucurat cu adevărat de motosapa asta mai mult decât probabil m-aș fi bucurat în copilărie dacă mi-ar fi luat mama bicicletă (ceea ce nu s-a întâmplat, mi-am luat tot eu din salariul propriu, dar atunci era prea târziu pentru că bucuria n-a mai fost la fel). Cu motosapa a fost o decizie mult amânată, pentru că grădinăritul meu a început așa, câte puțin în fiecare an, cu mici bucăți de pământ transformate ici-colo prin curte, în câte un loc pentru roșii, pentru ceapă, pentru castraveți sau plante aromate. Cea mai mare zonă a fost amenajată acum vreo trei ani în spatele curții, unde am muncit inițial să scot toate rădăcinile de pruni sălbatici care formaseră acolo o pădurice. Am pus acolo prima dată roșii, am făcut și sistem de irigare. În al doilea an roșiile au avut un an prost acolo, așa că în al treilea an am decis să pun doar ceapă și usturoi, ceea ce a fost perfect, că s-au făcut amândouă și nici n-au avut nevoie de sistem de irigare, pe care l-am mutat în altă zonă a curții, mai la soare, unde am avut anul ăsta roșiile și au rodit foarte bine.

Deci în total am acum trei grădini pentru legume/plante aromate, iar pe asta inițială din spate, care e și cea mai mare (cam 60mp) am arat-o în ultimii ani cu ajutorul vecinului care are săpătoare pe motorină. Dar pentru că simțeam nevoia, ca tot românu’, să am lucrul meu și să nu mă mai rog de vecinul când are timp, am studiat ofertele de motosape mici, pentru duamne, și am ales-o pe asta de la Hecht, pentru că părea că face treabă suficient de bună și pentru că mai avem deja în dotare un tocător de crengi de la aceeași firmă, și își face treaba bine.

Dacă vreți să vedeți cum arată o femeie fericită, iată:

Ceea ce vă doresc și vouă!

Tags: #lamoșie, alegeri 2024, câinele Șandor, casa pisici, ITP, ITP Germania, jurnal săptămânal, motosapa Hecht, săptămâna în 10 minute, SRI