Ce rămâne din 2023 – 10′#9

2024 ne sperie pe toți sau cel puțin așa i s-a făcut deja reclamă, cu toate rândurile lui de alegeri care vor schimba fața lumii, așa cum o știm și ne-am obișnuit cu ea. Căci mai bine cu răul mai mic, ca de obicei, decât cu spectrul necunoscutului. Totuși, privind în urmă, pe blog, căci ăsta e hardul meu extern, nu mi se pare că am așa de multe de luat din 2023. Dacă e ca ăsta să fi fost ultimul nostru an bun, urmat de destrămarea bunăstării democratice etc, 2023 o să ni se pară impresionat doar privindu-l dintr-un viitor mai prost. Cu războaiele lui stupide, cu încordările lui inutile, cu bâlbele politice și cu deriva generalizată în care pare că plutim deja de ani buni, 2023 s-a dus în sfârșit. Să vedem ce vine.

Ăsta ar fi trebuit să fie jurnalul săptămânal nr.9 dar m-am lenevit în ultimele zile din an și nu m-am ținut de cuvânt nici cu impresiile de la Veneția, nici cu retrospectiva foto. Apoi am văzut la cineva pe fb o memă care persifla bilanțurile astea anuale, pe motiv că nimănui nu-i pasă de fapt de bilanțul tău, și asta m-a dat înapoi evident. Apoi m-am gândit că nu-l fac pentru cineva anume, ci pentru mine și memoria mea tot mai slabă, ca un elastic din ăla vechi care-ți lasă pantalonii în vine, dar tot îi mai porți prin casă, că sunt comozi. Așa că până la urmă mi-a prins bine să caut în urmă, în arhiva blogului, să văd ce am făcut totuși bun, demn de menționat, în 2023, așa că iacă-tă:

*Cărți demne de ținut mine

• jurnalul Anei Blandiana – Mai mult ca trecutul
• trista radiografie a sistemului de justiție, făcută de Daniel Morar – Putea să fie altcumva
• la capitolul belestristică și nu prea, Patria lui Fernando Aramburu. Despre asta am ajuns chiar să discut cu un spaniol cunoscut astă toamnă la Leipzig, iar asta m-a făcut să mă simt bine, căci a fost pentru prima dată când am discutat în engleză cu cineva și nu m-am simțit proastă, doar pentru că nu am un bagaj de cuvinte suficient în limba asta ca să trec bariera conversației de complezență. Ciudat ce mult contează pentru mine să nu mă simt proastă…
• și mi-au mai plăcut „Memoriile lui Hadrian”, dar din păcate pseudo-recenzia despre cartea asta încă stă în drafturile blogului, prea complexă pentru a fi publicată.
• în 2023 am avut plăcerea s-o cunosc în carne, oase și cărți pe Doina Ruști, care a participat și la un club de carte și care a devenit una dintre scriitoarele mele preferate după ce i-am citit aproape toate cărțile.

*Vacanțe mici și relativ vesele

N-au fost așa multe, căci traiul aici la moșie pare o vacanță perpetuă 🙂 Adică ai o curte cu animale și grădină, ce-ți mai trebuie? E și o problemă când trebuie să pleci pe termen mai lung, căci trebuie să te asiguri că animalele sunt hrănite și grădina udată (dacă e vară). Cu animalele am rezolvat oarecum, căci le-am cumpărat un dozator pentru mâncare, dar, deși ar trebui să le ajungă cel puțin o săptămână, mănâncă ca disperatele mai mult decât de obicei (mai ales pisicile) și cele 10kg de boabe se termină mai rapid decât e planificat. După care flămânzesc. Mai mult câinele Șandor, căci ele vânează, dar el nu.

Așa că am fost plecați doar o săptămână la Shabla, unde a fost minunat, ca de obicei, și încă una la Veneția, unde a fost așa și așa, de vreme ce vacanțele cu o mamă de 82 încep să semene teribil cu alea cu un copil de 5. Pentru că am multe poze de acolo și diverse chestii de spus, o să revin cu o postare separată, cât de curând 🙂

Oricum, apropos de vacanțe, am citit eseul ăsta din New Yorker și mi s-a părut în mare parte corect. Nu învățăm mare lucru din toate plimbările noastre, dar pentru noi ăștia superficiali și vânători de instant gratification, călătoritul rămâne cea mai plăcută distracție. Cât om mai putea.

*Emigrare, dar unde? 

În 2023 s-a acutizat dilema care apăruse mai demult, despre emigrare. Nu știu dacă s-a petrecut pe fondul mutării la țară sau pe fondul deteriorării social-politice în general, a faptului că nu întinerim și ne gândim tot mai des la cât de bune sunt serviciile sociale pe care ne vom baza la bătrânețe… în fine, tema a fost prezentă constant în casa noastră minunată, pe care ne pare rău că am făcut-o aici și nu în altă parte. Din zbaterea asta personală s-a născut Oameni care sfințesc alte locuri, iar rezultatul a fost bun, atât pentru mine cât și pentru alții, căci am văzut că nu suntem singuri în tânguirea asta lăuntrică. Dar cu asta nu a venit și clarificarea, nici pe departe, pentru că la întrebările despre ce pot eu să fac în altă țară, ce fac cu toate agoniselile de aici, ce fac cu mama, s-a adăugat și unde? Unde să pleci când vezi că de fapt cam peste tot în lume se deteriorează lucrurile, așa cum le știai. Și mai ales: oare facem bine să plecăm?

*Grădinăritul ca terapie

Asta este ceea ce îmi ține moralul sus, alături de animalele din șeptel. Anul ăsta a fost relativ bun la legume și struguri. Pomii au suferit din cauza înghețului de la finele lui martie și din cauza altor dăunători, așa că la fructe a fost dezastru, la fel ca în ultimii doi-trei ani. Roșiile în schimb au avut un an bun și pentru prima oară în viață am pus și murături (castraveți și gogonele) din recoltele proprii, plus butoiul cu varză din beci. Culmea e că toate sunt și bune.

Plus asta, care este cel mai bun lucru care i s-a întâmplat femeii de la inventarea mașinii de spălat vase încoace:

*10 pisici și un câine

Tehnic au fost chiar 11 la un moment dat, când a apărut nr.11 la noi în curte și a făcut furori apoi pe Fb, unde am reușit să-i găsesc o mamă din care practic face ce vrea. Acum îl cheamă Elf și e ditamai adolescentul care urmează să-și piardă fuduliile. Spre deosebire de ceilalți ani de când suntem la moșie, s-a stabilizat situația cu pisicile aruncate pe câmp sau la noi în curte. Ale noastre sunt toate asexuate acum, deci ne-a rămas doar grija mâncării pentru ele, care nu e deloc de neglijat, dar măcar nu o mai avem și pe a puilor.

*Alte viețuitoare de prin bătătură

*Avem și bucătărie

O realizare majoră a anului 2023 a fost că am reușit să mobilăm bucătăria, o operațiune pe care o amânam din 2021, de când ne-am mutat în noua casă, pentru că eram prea epuizați după construcția casei în sine și după ce am făcut pe zugravii, faianțarii, parchetarii și instalatorii, ca să nu mai avem de-a face cu meșterul român. Pentru bucătărie am vrut totuși să angajăm pe cineva, dar s-a dovedit încă un eșec așa că de prin aprilie până prin iunie am meșterit împreună la minunăția asta și am izbândit. Oarecum, căci mașina de spălat vase tot fără ușă e și acum, în ianuarie 2024 🙂 Dar ce nevoie avem de ea, câtă vreme toate sunt funcționale în bucătărie… (aici a fost vocea domnului inginer)

Domnul inginer a proiectat totul în Catia, am comandat PAL-ul și am cumpărat accesoriile, apoi am găurit și înșurubat amândoi, după amiezile, după program, până ni s-a acrit. Urcarea corpurilor de sus, pe niște scripeți, și prinderea lor pe perete a fost o operațiune demnă de un film documentar din categoria megastructuri care se putea transforma în megadezastre, dar totul s-a încheiat cu bine 🙂

Pe lângă bucătărie, că tot am comandat niște tone de PAL, s-a mai făcut și un cuier, o comodă și un dulap la baie. Per total suntem la un raft de cărți și un dressing distanță de mobilarea aproape completă  🙂

În bucătăria asta s-au făcut și marile realizări ale lunii decembrie: cozonacii și sarmalele:

 

*Oficial îmi merge bine

Per total a fost, așadar, un an OK. N-ar trebui să mă plâng, personal îmi merge bine. În 2023 am devenit și gazdă pe Airbnb și Booking, cu garsoniera din București, un al treilea job, căci așa cum nu găsești un meseriaș bun, nici un om la curățenie nu se găsește pe toate drumurile. E o experiență dulce-amară, am avut și oaspeți buni și mai nesimțiți, dar per total mi se pare că efortul va merita. Să vedem după ce plătesc dările către stat cu ce rămân 🙂

Casa de la moșie a împlinit doi ani de exploatare și i-am sărbătorit cu o vidanjă, căci ni s-a înfundat canalizarea. În rest se comportă relativ bine, în limitele unei proprietăți rurale, în care se întâmplă mai des decât la bloc să scoți trusa cu scule din magazie. A făcut față caniculei de astă vară, sperăm că reziste și unor zăpezi de care ne temem în iarna asta. Sperăm să nu avem și un cutremur ca la japonezi. În continuare suntem îndrăgostiți de ea ca în prima zi 🙂

Nici împrejurimile nu arată rău, dacă faci abstracție de gunoaiele pe care unii se încăpățânează să le arunce exact acolo unde e locul mai frumos și nimic din ce ai putea să faci tu nu are vreun efect asupra acestei chestii:

Anul 2023 s-a încheiat bine și pentru Șandor: a stat în casă, la adăpost de bubuielile din noaptea aia mare, iar eu am reușit să văd artificiile, prima dată în ultimii trei ani, de când stăm aici, căci de fiecare dată făceam Revelionul cu câinele în brațe, încercând să-l liniștesc.

Vă mulțumesc că mai intrați pe aici și mai ziceți una-alta. Sper s-o faceți în continuare.

La mulți ani, să vă fie bine!

Tags: bilant 2023, emigrare, grădinărit, la moșie, pisici, slider