Cum am pierdut și săptămâna asta 10′#11

Am început anul mai încet. Fără energie și motivație, de fapt una derivă din alta, apoi Internetul mi-a scos în cale o știre cu titlul ăsta, că ianuarie e prin definiție o lună din asta mai demotivantă, așa că n-ar trebui să mă stresez. N-am citit știrea, căci ce rost avea, mi-a ajuns titlul.

De fapt asta e parte din problemă, că irosesc prea mult timp pe Internet, în loc să fac ceva util cu timpul meu, să învăț ceva nou, poate, căci deocamdată nu e vreme de grădinărit. Mă amăgesc că mă documentez pentru job-urile care-mi plătesc facturile și de fapt îmi alunecă destul de des mâna cu mouse-ul către locuri care nu au legătură cu job-urile.

Lee Miller în baia lui Hitler

De exemplu am citit un articol în New Yorker despre o fotografă celebră în vremea ei, dar de care eu nu auzisem: Lee Miller. Am dat click pentru că m-a incitat explicația de sub poză: Când Lee Miller a făcut o baie în cada lui Hitler. Se pare că această Lee a fost prima care a ajuns cu o trupă de americani în apartamentul lui Hitler din Munchen, asta chiar în ziua în care el se sinucidea în buncărul din Berlin.

Lee Miller fusese model în America, dar mai mult decât atât, a explorat și locul din spatele obiectivului, ca fotograf de modă. Se stabilise în UK și se juca cu chestii suprarealiste, când a început războiul al doilea și a plecat pe front ca fotograf corespondent pentru Vogue. Așa s-au născut unele dintre fotografiile emblematice din Franța și din lagărele din Germania. Asta cu cada lui Hitler este considerată simbolică deoarece cuprinde elementele puse cu mâna de Lee, cum ar fi: cizmele ei, de soldat american, pline de praful și cenușa din lagărele pe care tocmai le vizitase, sub privirile Furherului din fotografia rezemată de faianța din baie. Cele mai grele păcate ale lumii, pe care tocmai le fotografiase, spălate în cada celui care era vinovat de ele.

Mi s-a părut interesant parcursul ei după acest moment, când revenită la Vogue a decis să își autocenzureze parte din fotografiile făcute în război, spunând că e suficient ca lumea să vadă doar o parte din grozăviile alea, ca să știe cum a fost, dar nu mai mult. Restul poverii i-a rămas ei, ca s-o înece în alcool. A devenit o femeie care bea, după cum s-a exprimat unicul ei fiu, care a aflat ce femeie remarcabilă a fost maică-sa abia după ce a murit și i-a găsit arhiva în pod. Mă rog, băutură și gătit, căci se pare că și cratița e o terapie.

Am citit că tocmai s-a făcut un film despre toate astea – Lee – cu Kate Winslet în rolul ei, și cu Annie Leibowitz refăcând fotografiile lui Miller pentru asta. Aștept cu interes să-l văd. Mi-a plăcut la fel de mult povestea lui Lee, ca și povestea lui Inge Morath, acum câțiva ani, când am descoperit-o tot dintr-o întâmplare.

Acum aflați și voi despre asta, ca să nu mă simt eu prost că am pierdut timpul cu asta 🙂

*investiți în imobiliare. Sau nu

În mod productiv, pentru un articol, m-am documentat ascultând și intervievând niște oameni din sectorul imobiliar, care propovăduiesc investiția în imobiliare. Cred că am mai zis că întotdeauna am admirat capacitatea de memorare și discurs a oamenilor de vânzări, precum și tupeul lor. Mi-am amintit de un fost coleg cu care m-am intersectat într-un loc de muncă care pentru mine a fost o mare țeapă. El se ocupa de marketing pentru firma aia la care lucram amândoi, și la o conferință de presă l-am privit aproape șocată cum minte jurnaliștii, spunându-le niște gogoși cum că firma se va extinde, la anul va avea nu știu ce realizări mărețe și-și va dubla cifra de afaceri.

Dădea chiar cifre concrete, pe care evident că le scotea din burtă. În realitate noi nu ne luam salariile cu lunile, iar firma era condusă complet ineficient, într-un sistem feudal și corupt, tipic românesc. Pe drum spre biroul nostru prăfuit, în care mâncam hamsii cu pâine, cumpărate din piață, mi-a zis că așa se fac afacerile. Ce-i drept el și-a făcut ulterior propria firmă, cu care probabil minte la fel de bine și azi.

Așa i-am văzut săptămâna asta și pe tipii ăștia din imobiliare. Oameni care știu să spună ce trebuie, la o viteză suficient de mare ca să te amețească, dar să-ți dea senzația la final că ei chiar au descoperit secretul. Ți-l divulgă și ție în webinarii gratuite, în care vând de fapt cursuri pe bani în care te vor învăța exact, dar exact cum să faci și tu ca să te îmbogățești ca ei. Ca să faci ce spun ei, pe cont propriu, îți trebuie multă documentare, informație corectă, greu de obținut, și curaj. Sau să-i crezi pe ei pe cuvânt.

Rețeta e aceeași din toate afacerile MLM, doar că se aplică la imobiliare sau pe bursă. De fapt oamenii pe care i-am ascultat spun că investesc combinat și pe bursă și în imobiliare, căci nu poți să faci avere doar ținând toate ouăle într-un singur coș, nu? Pe scurt rețeta lor e să cumpere apartamente în dezvoltări imobiliare la faze incipiente, când prețul e mai jos, apoi să facă flip, adică să le vândă când proiectul avansează și prețul e mai mare, sau să le păstreze și să le închirieze în regim short term (booking, airbnb). Ei te ajută să intri în afacere și să cumperi, prin ei sau de la ei, apartamente în câteva proiecte, ba chiar te ajută să le administrezi. Pentru că vor să creeze o comunitate – asta e noua marotă în investiții imobiliare, se creează comunități 😉 Toate investițiile sunt făcute, spun ei, musai cu credit de la bancă sau de la dezvoltator, căci doar nu ești prost să-ți bagi banii cash în devoltările imobiliare ca să-i creditezi tu pe dezvoltatori. Și uite așa se vând și apartamentele, se relansează și creditarea.

În fine, printre cei intervievați de mine a fost și un broker de credite, o doamnă foarte drăguță care mi-a confirmat că da, așa se fac investițiile în imobiliare. Am întrebat-o în final dacă investește și ea la fel, adică câte credite are și câte apartamente și-a cumpărat astfel? A fost o pauză de câteva secunde apoi a zis că nu, ea nu a investit, deoarece are o fiică pentru care a trebuit să cumpere un apartament, ca să aibă unde să stea. Daaar, a consiliat-o pe sora ei să facă asta, și sora ei are deja vreo patru apartamente cumpărate așa.

Mă rog, poate că am nimerit eu o brokeriță care nu practică ce propovăduiește, dar realitatea e că sunt mulți bani pe piață și destui oameni interesați ce să facă cu ei. La webinarul ăla au participat peste 3000 de oameni, unii din diaspora, căci și acolo sunt banii. Și marea întrebare e dacă e un moment bun să mai cumperi imobiliare sau vine criza aia proclamată deja de ani de zile la fiecare început de an? Iar la întrebarea asta nu există un răspuns cinstit, pentru că toți cei care-l dau au un interes ca sistemul să continue, iar pentru cifrele reale trebuie să sapi mai mult și de multe ori nici nu le găsești, pentru că și statistica la noi se face la fel cum se fac toate celelalte.

*au venit facturile Hidroelectrica

Într-o notă pozitivă, anul a început și cu o mică rezolvare: după nenumărate insistențe și două reclamații la ANRE, Hidroelectrica a livrat, în sfârșit, facturile pe ultimul an jumate ale mamei. În total aproape 500 de lei, pentru perioada august 2022-noiembrie 2023. Probabil niciunul dintre șefii Hidroelectrica nu se apleacă să ridice de pe jos, dacă le scapă o hârtie de 500, dar după cum am văzut în comentariile de pe Fb, mai sunt destui în situația asta, cu facturi neprimite din 2022, deci cifra dezastrului de acolo e mai mare de atât.

Odată cu facturile am primit și formularul de eșalorare pe doi ani a datoriei. Mă gândesc să-i țin pe jar acum și să nu le plătesc facturile până când nu se rezolvă și cu cardul de energie. Pentru care am mai primit un răspuns pe email, scris la fel ca și primul, fără majuscule la început de propoziție, ca o postare pe fb, de parcă o haită de șefi flămânzi politic o alergau pe fata aia angajată să răspundă la emailurile petenților. Mă mir că n-a încheiat cu un csfncsf…

Răspuns telegrafic de la Poșta Română

Primul răspuns primit pe 4 decembrie, ca reply la un email de-al meu din 16 octombrie, zicea tot așa pe fugă că au înregistrat pe 13 noiembrie solicitarea mea și că se vor face verificări. Asta deși odată cu acel email atașasem și toate documentele necesare, ei au răspuns abia după ce au primit documentele fizic, la ghișeu. Dar mi-au răspuns pe email, și fără să dea un număr de ordine, nimic. Deci cineva de la ghișeu, când a primit documentele alea, a stat să caute în miile de emailuri primite de la fraieri ca mine, și a găsit unul dintre emailurile mele și a răspuns la el, o operațiune de altfel perfect inutilă.

Al doilea răspuns, cel din poză, a venit tot după ce au primit, la ghișeu, ancheta socială de la primărie. Și de data asta mi-au răspuns tot prin reply la un email, din 30 octombrie. Nu se știe nimic despre verificările demarate în 13 noiembrie, cum probabil vor muri și astea din 4 ianuarie.

Mă încăpățânez să țin aici o evidență a acestui stil de lucru românesc, ca să nu uit. Altfel nu ajută la nimic, evident.

*mâncarea pentru animale, mai scumpă decât aia pentru noi

Tot în plan financiar, boicotul Auchan, pe care le-am început anul trecut, ne-a lipsit de unele produse pe care le luam doar de acolo, dar am descoperit că la Lidl de exemplu și chiar la Penny (ce avem noi pe aci prin zonă), e mai ieftin kilogramul de spinări de pui. Doar 4,69 față de 5,90 cele de la Agricola, vândute de Auchan. Noi le cumpărăm săptămânal, căci reprezintă masa de protocol a săptămânii pentru cele zece pisici și pentru Șandor. Mai exact dintr-o tavă din asta de carcase de pui, uneori și cu gâturi, cum e asta, le ofer uneori și două mese. O carcasă o sparg în trei sau patru dacă e mai mare, iar lui Șandor îi revin două carcase întregi. Pentru pisici o bucată e cam de dimensiunea unei mici prăzi. Crude, se bat nebunii la gura lor, după cumse vede. Uneori le mai completez dieta cu pipote și inimi.

Alte mese umede din săptămână mai sunt conservele. Cele de câte un kg cu hrană pentru câini, sunt aproape suficiente pentru întregul șeptel. Dar alea s-au scumpit destul de mult, înainte se mai găseau cu 4-5 lei, la oferte, acum abia dacă mai găsești de 6,99 sau peste 9 lei. Deci mai scumpe decât o tavă cu carcase de pui, care măcar e carne proaspătă, are și grăsime, și oase, și uneori rămășițe de organe, deci e ca și când ar mânca o pasăre sau un șoricel. Bucățile alea din carnea de conservă, cinstit nu știu cât sunt carne sau alte chestii.

De hrană uscată nu mai zic, că abia dacă mai găsesc saci în care boabele alea să fie măcar 10 lei kg, de regulă sunt mult mai scumpe. Tot la Penny am găsit un sac de 4 kg cu 30 de lei, deci chilipir.

În fine, ideea e că hrana asta pentru animale a cam luat-o razna și pare că are la bază ideea că ăia care au animale sunt niște milionari în fițe. Mă gândesc câteodată, în scenariile mele apocaliptice, că vom ajunge să ne batem cu ele și pentru carcasele astea, Desigur, câinii de prin sat, de cele mai multe ori legați cu lanțul, mănâncă pâine chioară sau cel mult înmuiată în zeamă de ciorbă. Iar pisicile nu mănâncă nimic, căci sunt pe lângă casa omului ca să se descurce singure. La noi e resort de lux.

Acum că au fost zilele astea geroase, pisicile s-au înghesuit unele într-altele și s-au încălzit în cele două cuști alocate. Șandor, fiind singur – căci nu le acceptă cu el în cușcă, deși stau împreună în timpul zilei pe placa de polistiren de la ușă – a cam dârdâit în cușca lui. În primele nopți i-am pus un paravan care îi acoperă ușa de la cușcă, și așa vedeam și când e băgat acolo, că intra și trăgea pânza aia după el.

Ora de UV pe terasa de sud

Dar în cele mai geroase nopți l-am băgat în casă. E ditamai chinul, că nu vrea să intre, de parcă nu i-ar fi plăcut de Revelion când a stat în casă de frica artificiilor. Iar odată intrat, stă doar pe cearceaful alocat până dimineața când se ridică și stă la ușă. În ultima seară a cam murit de cald se pare, căci a secat de două ori castronul cu apă. A treia noapte n-a mai vrut să iasă din cușcă, când l-am chemat să doarmă în casă. În continuare accesul în casă i se pare ceva de neimaginat, probabil. Probabil se simte prost aici, dator să facă frumos, pe când în cușca lui poate să tragă bășini până dimineața, acum și apărat de paravan 😉

Formația completă de pisici

Pentru ediția 12 vă pun o întrebare, căci m-ar ajuta un pic răspunsurile voastre: cum/ce/cine este o persoană importantă în opinia voastră?

Tags: card energie, facturi hidroelectrica, fotograf de război, Hitler, hrană animale, investiții imobiliare, jurnal săptămânal, Lee Miller, mâncare de pisici