Cum am pierdut și săptămâna asta 10′#11

Am descoperit-o pe Lee Miller, am încercat să văd dacă mai rentează imobiliarele, am primit facturile Hidroelectrica și m-am străduit să-i țin hrăniți și la adăpost pe cei zece blănoși de la moșie. Plus o întrebare la final

Am început anul mai încet. Fără energie și motivație, de fapt una derivă din alta, apoi Internetul mi-a scos în cale o știre cu titlul ăsta, că ianuarie e prin definiție o lună din asta mai demotivantă, așa că n-ar trebui să mă stresez. N-am citit știrea, căci ce rost avea, mi-a ajuns titlul.

De fapt asta e parte din problemă, că irosesc prea mult timp pe Internet, în loc să fac ceva util cu timpul meu, să învăț ceva nou, poate, căci deocamdată nu e vreme de grădinărit. Mă amăgesc că mă documentez pentru job-urile care-mi plătesc facturile și de fapt îmi alunecă destul de des mâna cu mouse-ul către locuri care nu au legătură cu job-urile.

Lee Miller în baia lui Hitler

De exemplu am citit un articol în New Yorker despre o fotografă celebră în vremea ei, dar de care eu nu auzisem: Lee Miller. Am dat click pentru că m-a incitat explicația de sub poză: Când Lee Miller a făcut o baie în cada lui Hitler. Se pare că această Lee a fost prima care a ajuns cu o trupă de americani în apartamentul lui Hitler din Munchen, asta chiar în ziua în care el se sinucidea în buncărul din Berlin.

Lee Miller fusese model în America, dar mai mult decât atât, a explorat și locul din spatele obiectivului, ca fotograf de modă. Se stabilise în UK și se juca cu chestii suprarealiste, când a început războiul al doilea și a plecat pe front ca fotograf corespondent pentru Vogue. Așa s-au născut unele dintre fotografiile emblematice din Franța și din lagărele din Germania. Asta cu cada lui Hitler este considerată simbolică deoarece cuprinde elementele puse cu mâna de Lee, cum ar fi: cizmele ei, de soldat american, pline de praful și cenușa din lagărele pe care tocmai le vizitase, sub privirile Furherului din fotografia rezemată de faianța din baie. Cele mai grele păcate ale lumii, pe care tocmai le fotografiase, spălate în cada celui care era vinovat de ele.

Mi s-a părut interesant parcursul ei după acest moment, când revenită la Vogue a decis să își autocenzureze parte din fotografiile făcute în război, spunând că e suficient ca lumea să vadă doar o parte din grozăviile alea, ca să știe cum a fost, dar nu mai mult. Restul poverii i-a rămas ei, ca s-o înece în alcool. A devenit o femeie care bea, după cum s-a exprimat unicul ei fiu, care a aflat ce femeie remarcabilă a fost maică-sa abia după ce a murit și i-a găsit arhiva în pod. Mă rog, băutură și gătit, căci se pare că și cratița e o terapie.

Am citit că tocmai s-a făcut un film despre toate astea – Lee – cu Kate Winslet în rolul ei, și cu Annie Leibowitz refăcând fotografiile lui Miller pentru asta. Aștept cu interes să-l văd. Mi-a plăcut la fel de mult povestea lui Lee, ca și povestea lui Inge Morath, acum câțiva ani, când am descoperit-o tot dintr-o întâmplare.

Acum aflați și voi despre asta, ca să nu mă simt eu prost că am pierdut timpul cu asta 🙂

*investiți în imobiliare. Sau nu

În mod productiv, pentru un articol, m-am documentat ascultând și intervievând niște oameni din sectorul imobiliar, care propovăduiesc investiția în imobiliare. Cred că am mai zis că întotdeauna am admirat capacitatea de memorare și discurs a oamenilor de vânzări, precum și tupeul lor. Mi-am amintit de un fost coleg cu care m-am intersectat într-un loc de muncă care pentru mine a fost o mare țeapă. El se ocupa de marketing pentru firma aia la care lucram amândoi, și la o conferință de presă l-am privit aproape șocată cum minte jurnaliștii, spunându-le niște gogoși cum că firma se va extinde, la anul va avea nu știu ce realizări mărețe și-și va dubla cifra de afaceri.

Dădea chiar cifre concrete, pe care evident că le scotea din burtă. În realitate noi nu ne luam salariile cu lunile, iar firma era condusă complet ineficient, într-un sistem feudal și corupt, tipic românesc. Pe drum spre biroul nostru prăfuit, în care mâncam hamsii cu pâine, cumpărate din piață, mi-a zis că așa se fac afacerile. Ce-i drept el și-a făcut ulterior propria firmă, cu care probabil minte la fel de bine și azi.

Așa i-am văzut săptămâna asta și pe tipii ăștia din imobiliare. Oameni care știu să spună ce trebuie, la o viteză suficient de mare ca să te amețească, dar să-ți dea senzația la final că ei chiar au descoperit secretul. Ți-l divulgă și ție în webinarii gratuite, în care vând de fapt cursuri pe bani în care te vor învăța exact, dar exact cum să faci și tu ca să te îmbogățești ca ei. Ca să faci ce spun ei, pe cont propriu, îți trebuie multă documentare, informație corectă, greu de obținut, și curaj. Sau să-i crezi pe ei pe cuvânt.

Rețeta e aceeași din toate afacerile MLM, doar că se aplică la imobiliare sau pe bursă. De fapt oamenii pe care i-am ascultat spun că investesc combinat și pe bursă și în imobiliare, căci nu poți să faci avere doar ținând toate ouăle într-un singur coș, nu? Pe scurt rețeta lor e să cumpere apartamente în dezvoltări imobiliare la faze incipiente, când prețul e mai jos, apoi să facă flip, adică să le vândă când proiectul avansează și prețul e mai mare, sau să le păstreze și să le închirieze în regim short term (booking, airbnb). Ei te ajută să intri în afacere și să cumperi, prin ei sau de la ei, apartamente în câteva proiecte, ba chiar te ajută să le administrezi. Pentru că vor să creeze o comunitate – asta e noua marotă în investiții imobiliare, se creează comunități 😉 Toate investițiile sunt făcute, spun ei, musai cu credit de la bancă sau de la dezvoltator, căci doar nu ești prost să-ți bagi banii cash în devoltările imobiliare ca să-i creditezi tu pe dezvoltatori. Și uite așa se vând și apartamentele, se relansează și creditarea.

În fine, printre cei intervievați de mine a fost și un broker de credite, o doamnă foarte drăguță care mi-a confirmat că da, așa se fac investițiile în imobiliare. Am întrebat-o în final dacă investește și ea la fel, adică câte credite are și câte apartamente și-a cumpărat astfel? A fost o pauză de câteva secunde apoi a zis că nu, ea nu a investit, deoarece are o fiică pentru care a trebuit să cumpere un apartament, ca să aibă unde să stea. Daaar, a consiliat-o pe sora ei să facă asta, și sora ei are deja vreo patru apartamente cumpărate așa.

Mă rog, poate că am nimerit eu o brokeriță care nu practică ce propovăduiește, dar realitatea e că sunt mulți bani pe piață și destui oameni interesați ce să facă cu ei. La webinarul ăla au participat peste 3000 de oameni, unii din diaspora, căci și acolo sunt banii. Și marea întrebare e dacă e un moment bun să mai cumperi imobiliare sau vine criza aia proclamată deja de ani de zile la fiecare început de an? Iar la întrebarea asta nu există un răspuns cinstit, pentru că toți cei care-l dau au un interes ca sistemul să continue, iar pentru cifrele reale trebuie să sapi mai mult și de multe ori nici nu le găsești, pentru că și statistica la noi se face la fel cum se fac toate celelalte.

*au venit facturile Hidroelectrica

Într-o notă pozitivă, anul a început și cu o mică rezolvare: după nenumărate insistențe și două reclamații la ANRE, Hidroelectrica a livrat, în sfârșit, facturile pe ultimul an jumate ale mamei. În total aproape 500 de lei, pentru perioada august 2022-noiembrie 2023. Probabil niciunul dintre șefii Hidroelectrica nu se apleacă să ridice de pe jos, dacă le scapă o hârtie de 500, dar după cum am văzut în comentariile de pe Fb, mai sunt destui în situația asta, cu facturi neprimite din 2022, deci cifra dezastrului de acolo e mai mare de atât.

Odată cu facturile am primit și formularul de eșalorare pe doi ani a datoriei. Mă gândesc să-i țin pe jar acum și să nu le plătesc facturile până când nu se rezolvă și cu cardul de energie. Pentru care am mai primit un răspuns pe email, scris la fel ca și primul, fără majuscule la început de propoziție, ca o postare pe fb, de parcă o haită de șefi flămânzi politic o alergau pe fata aia angajată să răspundă la emailurile petenților. Mă mir că n-a încheiat cu un csfncsf

Răspuns telegrafic de la Poșta Română

Primul răspuns primit pe 4 decembrie, ca reply la un email de-al meu din 16 octombrie, zicea tot așa pe fugă că au înregistrat pe 13 noiembrie solicitarea mea și că se vor face verificări. Asta deși odată cu acel email atașasem și toate documentele necesare, ei au răspuns abia după ce au primit documentele fizic, la ghișeu. Dar mi-au răspuns pe email, și fără să dea un număr de ordine, nimic. Deci cineva de la ghișeu, când a primit documentele alea, a stat să caute în miile de emailuri primite de la fraieri ca mine, și a găsit unul dintre emailurile mele și a răspuns la el, o operațiune de altfel perfect inutilă.

Al doilea răspuns, cel din poză, a venit tot după ce au primit, la ghișeu, ancheta socială de la primărie. Și de data asta mi-au răspuns tot prin reply la un email, din 30 octombrie. Nu se știe nimic despre verificările demarate în 13 noiembrie, cum probabil vor muri și astea din 4 ianuarie.

Mă încăpățânez să țin aici o evidență a acestui stil de lucru românesc, ca să nu uit. Altfel nu ajută la nimic, evident.

*mâncarea pentru animale, mai scumpă decât aia pentru noi

Tot în plan financiar, boicotul Auchan, pe care le-am început anul trecut, ne-a lipsit de unele produse pe care le luam doar de acolo, dar am descoperit că la Lidl de exemplu și chiar la Penny (ce avem noi pe aci prin zonă), e mai ieftin kilogramul de spinări de pui. Doar 4,69 față de 5,90 cele de la Agricola, vândute de Auchan. Noi le cumpărăm săptămânal, căci reprezintă masa de protocol a săptămânii pentru cele zece pisici și pentru Șandor. Mai exact dintr-o tavă din asta de carcase de pui, uneori și cu gâturi, cum e asta, le ofer uneori și două mese. O carcasă o sparg în trei sau patru dacă e mai mare, iar lui Șandor îi revin două carcase întregi. Pentru pisici o bucată e cam de dimensiunea unei mici prăzi. Crude, se bat nebunii la gura lor, după cumse vede. Uneori le mai completez dieta cu pipote și inimi.

Prețul carcaselor de puiAlte mese umede din săptămână mai sunt conservele. Cele de câte un kg cu hrană pentru câini, sunt aproape suficiente pentru întregul șeptel. Dar alea s-au scumpit destul de mult, înainte se mai găseau cu 4-5 lei, la oferte, acum abia dacă mai găsești de 6,99 sau peste 9 lei. Deci mai scumpe decât o tavă cu carcase de pui, care măcar e carne proaspătă, are și grăsime, și oase, și uneori rămășițe de organe, deci e ca și când ar mânca o pasăre sau un șoricel. Bucățile alea din carnea de conservă, cinstit nu știu cât sunt carne sau alte chestii.

O conservă de 7 lei De hrană uscată nu mai zic, că abia dacă mai găsesc saci în care boabele alea să fie măcar 10 lei kg, de regulă sunt mult mai scumpe. Tot la Penny am găsit un sac de 4 kg cu 30 de lei, deci chilipir.

În fine, ideea e că hrana asta pentru animale a cam luat-o razna și pare că are la bază ideea că ăia care au animale sunt niște milionari în fițe. Mă gândesc câteodată, în scenariile mele apocaliptice, că vom ajunge să ne batem cu ele și pentru carcasele astea, Desigur, câinii de prin sat, de cele mai multe ori legați cu lanțul, mănâncă pâine chioară sau cel mult înmuiată în zeamă de ciorbă. Iar pisicile nu mănâncă nimic, căci sunt pe lângă casa omului ca să se descurce singure. La noi e resort de lux.

Acum că au fost zilele astea geroase, pisicile s-au înghesuit unele într-altele și s-au încălzit în cele două cuști alocate. Șandor, fiind singur – căci nu le acceptă cu el în cușcă, deși stau împreună în timpul zilei pe placa de polistiren de la ușă – a cam dârdâit în cușca lui. În primele nopți i-am pus un paravan care îi acoperă ușa de la cușcă, și așa vedeam și când e băgat acolo, că intra și trăgea pânza aia după el.

Ora de UV pe terasa de sud

Dar în cele mai geroase nopți l-am băgat în casă. E ditamai chinul, că nu vrea să intre, de parcă nu i-ar fi plăcut de Revelion când a stat în casă de frica artificiilor. Iar odată intrat, stă doar pe cearceaful alocat până dimineața când se ridică și stă la ușă. În ultima seară a cam murit de cald se pare, căci a secat de două ori castronul cu apă. A treia noapte n-a mai vrut să iasă din cușcă, când l-am chemat să doarmă în casă. În continuare accesul în casă i se pare ceva de neimaginat, probabil. Probabil se simte prost aici, dator să facă frumos, pe când în cușca lui poate să tragă bășini până dimineața, acum și apărat de paravan 😉

Șandor, oscilând între cușca lui și a noastră Cerșind mici gustări între mese

Formația completă de pisici

 

Pentru ediția 12 vă pun o întrebare, căci m-ar ajuta un pic răspunsurile voastre: cum/ce/cine este o persoană importantă în opinia voastră?

Etichete: , , , , , , , ,

8 comentarii la “Cum am pierdut și săptămâna asta 10′#11” Subscribe

  1. Nicolae 14/01/2024 at 22:47 #

    Asta cu imobiliarele o urmăresc de mult și eu. Și nu știu ce sa cred despre cei 2 care te învață să cumperi prin compania lor. Sunt pungași sau e ceva de capul lor. Ar merita o cercetare amănunțită. Din păcate nu prea ai unde sa o faci, sunt cam sub radar, nu se știe mare lucru despre ei la o cercetare cu Google.

    • Dollo 15/01/2024 at 08:56 #

      În mod normal modelul de biznis nu e rău, dar da, depinde foarte mult de cât de serioși sunt cei prin care investești.

  2. Maria 15/01/2024 at 06:41 #

    Bună dimineața (am vrut sa fac o gluma și sa scriu cu litere mici dar autocorrect-ul a funcționat aici)

    Chiar voiam sa întreb cu ce hrăniți pisicile, se vede în poze că sunt îngrijite.
    Și mai voiam sa întreb dacă vreuna s-ar acomoda la viata de apartament, singura la „părinți”, după atâta vreme între altele..
    În rest, tot Șandor este preferatul meu și dragul de el, acum vad ca e și plin de bun-simt.

    • Dollo 15/01/2024 at 08:55 #

      Cred că orice pisică s-ar acomoda la mai bine. Nu s-a plâns nciiuna dintre cele date spre adopție 🙂
      Doar că după cum le văd că interacționează aici, împreună, chiar dacă se mai bat, dar se mai și ling, eu nu recomand doar o pisică singură la părinți, ci măcar două. Sunt foarte sociabile, au nevoie de interacțiune, iar privind în urmă, la cum am crescut-o pe Toshiba, îmi dau seama că am privat-o de ceva foarte important, interacțiunea cu propria rasă. Sunt mult mai fericite pisicile care au companie. Fie că e un câine sau altă pisică. Iar, vorba aia, unde crește una mai crește și a doua. Cheltuiala tot aia e.

      • Maria 15/01/2024 at 09:18 #

        Da, ma gandeam eu…Mai vedem. Daca o fi sa fie, stiu unde sa cer 🙂

  3. aloopeegoos 01/02/2024 at 16:07 #

    Informatia zilei, legat de facturile Hidroelectrica – compania si-a facut portal :):

    https://ihidro.ro/

    Puteti gasi acolo facturile din 2023, sau cel putin eu le vad pe ale mele. Cele pentru 2022 au ramas in vechiul sistem si probabil nu le-a migrat nimeni, ca sa fie toate la un loc in noul sistem:

    https://client.hidroelectrica.ro/facturi

    E un progres :).

    Si daca doriti inca o aplicatie pentru mobil, Hidroelectrica are aplicatii atat pentru iPhone, cat si pentru Android. Daca ma iau dupa rating-ul de 4.5 stele din 10k reviews, nu pare chiar proasta aplicatia :).

    As spune ca problema facturilor neprimite se poate rezolva mai rapid asa, decat prin reclamatii la ANRE/altii ;).

    • Dollo 04/02/2024 at 22:54 #

      Da, acum se văd și ale mamei acolo, inclusiv cele din 2022. Dar nu s-au văzut nici în aplicație până să fac reclamația la ANRE. Ceva mă face să cred că și în aplicație apar doar după ce sunt generate, deci ei au în continuare consum vechi nefacturat… cum o fi asta în contabilitate habar n-am.

  4. simf 26/02/2024 at 15:00 #

    Eu iau whiskas pentru pisici sterilizate cu 200 lei sacul de 14 kg (de la abc-zoo). Ca sa fie transportul gratuit, comanda minima e de 245 lei, asa ca fie mai cumpar ceva hrana pentru dihanii, fie un covoras de intrare, o prelata, ceva unelte de de mana pentru gradinarit, servetele – ce-mi trebuie atunci in casa.

Lasă un comentariu

Oldies but goldies

De ce nu s-a surpat Bucureștiul când „ne-a făcut Ceaușescu” metroul

metrou5

Pentru că pe vremea aia s-au folosit mulți mineri cu târnăcoape, care au săpat cu grijă tuneluri, pentru că specialiștii de atunci și-au făcut doctoratele pe bune la metrou, nu plagiindu-i pe alții, și chiar și atunci au existat tasări de teren.

Sărăcia se învață în familie și e ocrotită de stat

teclas

În Deltă oamenii se zbat ca peștii pe uscat: nu au de lucru, dar fac copii ca să trăiască din alocații. Copiii lor le vor călca pe urme. Needucați, necalificați, vor fi următoarele generații de votanți cu sacoșa.

Ce ar fi de văzut/făcut în Portugalia

Porto, râul Douro și un pod făcut de Eiffel

Vizitat Lisabona, Porto, Estoril, Sintra, Coimbra, Fatima, Obidos&co; lăfăit pe plajele din Algarve, mâncat fructe de mare sau ce vă poftește apetitul, băut vin verde, ascultat Fado live, simtit bine pe bani putini

Zen and the Art of Marcela Maintenance*

marcela

Calitatea service-urilor din București: prețuri europene, servicii făcute românește, pentru că „așa facem noi și n-am avut niciodată probleme”. Avatarurile unui șofer care se încăpățânează să citească manualul mașinii.

Când religia contrazice nevoile societății – eșecul german

biserica catolica

Biserica are monopol pe protecția socială în anumite zone din Germania, așa cum vrea și România să facă. Nemții își dau seama, după 50 de ani, că au greșit.

De ce ea?

tarau-victoriei-an

Povestea neromanțată a unei românce care a făcut pușcărie nevinovată, ca urmare a unui lanț de erori judiciare, deschis în 2000 de o anchetă a procurorului Cristian Panait, închis abia după 15 ani de procese