Nu știu voi, dar eu găsesc tot mai rar filme care să-mi facă plăcere. Știți, genul care te scoate măcar un pic din timpul tău și dacă se întâmplă să-ți și rămână în cap și la inimă măcar un pic, suficient cât să te gândești la ele și după ce s-au terminat, e și mai bine. Așa că, dacă n-ați aflat de ele încă și se întâmplă să treceți printr-o perioadă mai gri, vă recomand două seriale care vă vor estompa un pic amăreala. Eu le-am găsit într-un articol din Guardian, parcă, în care era o listă cu seriale trecute pe sub radar și nebăgate în seamă pe nedrept. Probabil pentru că la prima vedere sunt etichetate drept feministe, iar asta deja a ajuns o înjurătură.
Dar ambele au feminism din ăla bunu, din anii 50-70, când se făcea cum trebuie, așa că eu le-am dat o șansă 🙂
Minx
Primul pe care l-am văzut a fost Minx, care are deja două sezoane. Primele două episoade nu au fost neapărat edificatoare. Adică la prima vedere a fost așa un mneah… dar am insistat și până la urmă, pe negândite am dat gata cele două sezoane.
E povestea unei reviste fictive, de femei, dar nu în genul clasic și contemporan cunoscut, glossy, cu machiaje, modă și sfaturi gospodărești, ci genul cu dick picture în paginile din mijloc, căci și femeilor cică le place să se uite la poze porno, iar în restul paginilor vorbește despre chestii tabu, din fiziologia femeii sau din obstacolele pe care ea trebuie să le depășească ca să supraviețuiască și chiar să facă carieră într-o lume masculină și misogină.
Personajele sunt croite după rețeta clasică, ea e deșteaptă, frumușică, preocupată de carieră și idealuri profesionale, așa că tot încearcă să obțină finanțare pentru revista pe care o are în cap și pe care o scrie încă de pe băncile facultății. El e un soi de Hugh Hefner în mizerie, dar mult mai simpatic și mai umanist, care are deja un portofoliu de reviste pentru bărbați, în care evident predomină blondele sau brunele obiecte sexuale.
El intuiește potențialul ideilor ei și se oferă să îi finanțeze revista, iar de aici se nasc tot felul de întâmplări mai degrabă caricaturizate decât veridice, dar cu toate astea suficient de antrenante și amuzante. Între ei doi nu se întâmplă nimic romantic sau sexual, iar ăsta e marele plus al serialului. Nu de acolo vin intrigile și nici răsturnările de situație.
Serialul descrie atmosfera anilor 70 din LA și „luptele” pentru emanciparea femeii. Are umor și pentru mine asta a fost suficient.
Lessons in chemistry
Celălalt serial – Lecții de chimie – se petrece în anii 50, tot în California, și în esență este tot despre emanciparea femeii, dar nu prin reviste și pornache, ci prin știință, chimie în mod special. Are doar un sezon deocamdată, nu se știe dacă va continua, probabil nu, căci se bazează pe cartea cu același nume, scrisă de Bonnie Garmus și din ce înțeleg cele 8 episoade deja au epuizat tema cărții.
Știu că la noi chimia a fost compromisă de savanta de renume mondial, dar uite că alții au reușit să scrie o carte despre zbaterea unei femei de a ajunge savant în chimie, dar și un film care captivează. Mă rog, cartea am văzut că are și niscai review-uri negative de la unii deranjați de feminismul și ateismul personajului principal, iar cele mai bune ratinguri pare că vin de la cei care au citit cartea după ce au văzut filmul, deci n-aș ști să zic dacă e bine scrisă sau nu. Posibil să fie mai degrabă comercială, căci autoarea e la bază un copyrighter.
Filmul, însă, e perfect din multe puncte de vedere, alegerea actorilor, scenariu, replici și nu în ultimul rând coloană sonoră. Cineva deștept a ales foarte bine muzica anilor 30-40-50 pentru asta și a potrivit-o așa de bine cu fiecare episod în parte încât rezultatul e că după ce am văzut filmul ăsta am rămas cu niște melodii pe care le ascult pe repeat. Și se pare că nu sunt singura, căci unii au făcut și playlist cu ele pe youtube. Cele mai mișto sunt prima și ultima, adică melodia de generic și aia de final, dar merită o șansă și celelalte.
Uite-o pe prima:
Povestea în sine poate trece drept o mini-telenovelă, dar nu mă deranjează nițică dramă dacă e făcută cum trebuie. Elizabeth Zott are un master în chimie și n-a reușit să-și ia și doctoratul dintr-o cauză pe care o veți afla destul de rapid, prin episodul doi. Lucrează, deci, sub potențialul ei, ca tehnician chimist într-un institut de cercetări în care toți chimiștii, doctori, savanți, sunt bărbați, și firește o discriminează, punând-o să le facă cafele și să spele eprubete, în timp ce ea face după program experimente și studiază ADN-ul uman ca să afle originea vieții.
Evident, conștientă de handicapul sexual într-o lume a bărbaților, Elizabeth nu dorește să se mărite, să aibă copii și nici nu crede în Dumnezeu, păcate capitale în ochii societății, inclusiv azi, după cum se vede în review-urile alea negative de care ziceam mai devreme. Totuși, previzibil, ajunge să se îndrăgostească și să facă și un copil, iar asta o deraiază complet de pe linia pe care o urmărea, așa că ajunge la cratiță. „Cratița” asta e o emisiune TV culinară, care face din ea o mică celebritate. Rețetele ei sunt de fapt mici lecții de chimie, presărate cu îndemnuri la emancipare și spirit civic.
Nu vă mai plictisesc, vă spun doar că am văzut Lessons in chemistry de două ori în ultimele săptămâni, ultima dată am făcut binging într-o seară cu ambele mame (a mea și a domnului inginer) care au fost atât de captivate de film încât n-au vrut să adoarmă până nu l-au dat gata. N-am putut face același lucru și cu Minx, din cauze evidente, dar voi puteți să le vedeți pe ambele, în orice ordine vreți 🙂
Uite și melodia de final, ca să vă deschidă apetitul:
1. Deja e o a doua postare pe săptămâna asta e un bonus nesperat și care mi-a făcut seara frumoasă. Dacă mai găsesc și filmele, asta va însemna cireașa de pe tort.
2. Credeam ca doar eu sunt ahtiata după anii 50 (deși fie-mea iubește moda acelor ani)
3. Abia aștept postarea de după clubul de carte (știu, am invitație, dar nu am nimic de spus, doar îmi doresc sa aud și părerile altora despre carte)
De regulă scriu înainte de clubul de carte, dacă am ceva de zis despre carte. Și de data asta am, dar n-am avut și timp ca să scriu 🙂
Vă recomand cu ocazia aceasta si Mi Amica Geniale. Serial inspirat din cele 4 cărți ale Elenei Ferrante.
Si de asemenea, tot italian ptr ca au talent ragazzi in artă, Gomorrah. Inspirat din povestile reale trăite de Roberto Saviano in cadrul Camorra (de acolo si numele). Roberto care trăiește sub protecția poliției de la lansarea cărții.
Am încercat câteva episoade când a apărut seria făcută după Prietena mea genială și nu mi s-a părut suficient, probabil era prea curând după ce terminasem cărțile și n-am avut răbdare. O să caut Gomorah, mulțumesc!
Merci, am să le caut, sună interesant. Câteva seriale care îmi vin acum în minte și mi-au plăcut lately: the Dutchess (Katherine Ryan, nu știu dacă știi comediana, e single mum care își crește copilul in Londra, funny și cu elemente autobiografice), GLOW (un grup de femei se apucă de wrestling și devin faimoase în LA, în anii 80), the Boys (black comedy, satiră cu super heroes).
Schimb pă schimb, mulțam! 🙂
Dutchess n-am văzut.
In schimb, Glow a început binișor, dar ca orice chestie americană, o lungește până nu mai rămâne nimic de acolo.
The Boys, relativ distractiv inițial (mi-a plăcut de englez, cu don’t be a cunt), dar devine prea gore pe parcurs. Când au pus ultimul sezon pe Prime, am văzut un episod și n-am mai continuat mi s-a părut vomitiv.
E in schimb acum un curent de mini seriale exotice, scandinave, coreene, japoneze, australiene, neo zeelandeze sau chiar franțuzești, care mi se pare mult mai promițător. E ceva destul de proaspăt și neașteptat acolo. Nu-mi cereți titluri, nu țin minte nici pe naiba, dar se găsesc pe Neftlics (sau echivalent) din două clicuri pe telecomandă. A, tocmai ce am terminat One day, un sirop englezesc, e drept, totuși foarte frumos.
De curând am văzut un serial simpatic, cu personaje și întâmplări un pic over the top.
Nu e pentru oricine, mai ales dacă nu gustă umorul negru, dar coloana sonoră e tocmai bună pentru cei din generația X.
https://m.youtube.com/watch?v=UFmFuXH0IRY&pp=ygUTZGVycnkgZ2lybHMgdHJhaWxlcg%3D%3D
Da, Derry Girls e altceva.