Cât costă un principiu

Cochetez cu ideea de a da în judecată statul pentru nedreptatea pe care i-a făcut-o mamei, refuzând să-i dea cardul de energie pentru iarna 2023-2024. Am nevoie de părerea voastră.

Desigur e o miză mică în comparație cu marile nedreptăți care se petrec în lume și chiar în țărișoara noastră cvasi-democratică, dar este mica mea supărare, trăită destul de acut mai ales în zilele în care mă enervam încercând să aflu ceva de la autoritățile noastre competente.

Saga e lungă, a început în septembrie 2023 când mama a primit acasă o scrisoare de la Ministerul Fondurilor Europene în care era anunțată că nu mai primește a doua tranșă din așa numitul card de energie, pentru că nu mai îndeplinește condițiile. Cu o iarnă înainte îl primise pentru că avea pensia mai mică de 2.000 de lei. Totuși și în septembrie 2023 mama avea aceeași pensie.

Între octombrie 2023 și martie 2024 m-am chinuit să aflu de la toate instituțiile implicate în povestea asta de ce mama nu mai are dreptul la cei 700 de lei cu care i-aș fi plătit o parte din facturile la energie electrică. Nu am reușit decât să mă enervez.  Am trimis pe email documente doveditoare, aceleași documente au fost depuse personal la Poștă (instituția care dă cardurile) am făcut sesizări, petiții și reclamații la Ministerul Fondurilor Europene (care dă banii) și la Ministerul Muncii (care decide cine are dreptul și cine nu, pe baza veniturilor declarate de Casele de pensii sau alte instituții din subordine). Nicio instituție nu a fost capabilă să-mi spună care sunt veniturile alea mai mari ale mamei, în afară de pensie, care o descalifică.

Am făcut inclusiv cerere la primăria de care aparține mama, ca să-i facă o anchetă socială. I-au făcut, dar degeaba. Ce m-a enervat cel mai mult în această sagă a fost de fapt atitudinea funcționarilor publici și ping-pong-ul pe care l-au făcut cu mine, trimițându-mă de la una la alta ca să mă facă să renunț. Fie nu mi-au răspuns deloc, fie au dat răspunsuri impertinente, doar ca să nu zic că nu mi-au răspuns. La final de martie am primit în sfârșit și un răspuns la fel de insolent de la Poștă, care mă anunța că în evidențele lor mama figurează cu venit peste medie, și că gata, oricum la 30 martie se închide perioada cu cardurile, deci game over.

Cum nu am reușit în tot timpul ăsta să aflu care sunt acele venituri peste medie, m-am gândit să dau în judecată Ministerul Muncii, pentru că ei sunt responsabili să rezolve și petițiile adresate de cetățenii nemulțumiți pe temă. Mie nu mi-au rezolvat-o. Vreau să facă dovada că mama avea venituri mai mari decât plafonul necesar pentru cardul ăla și să-și ceară scuze dacă au greșit.

Așa că am contactat niște avocați ca să aflu cât mă costă. Primul mi-a zis că nu crede că am șanse, dar a admis și că nu a studiat prea bine legislația. Însă a zis că în general procesele în contencios sunt dificile și de durată, iar onorariul minim pentru asta ar fi 5.000 de lei. Mi-a cerut să studieze documentele și n-am mai auzit nimic de atunci din partea aia 🙂 Pesemne prețul ăla a fost ca să mă facă să renunț.

Al doilea avocat mi-a studiat documentele, a zis „oho, dar ce sagă ați avut!” și a admis că un proces în contencios nu e chiar așa floare la ureche cum s-ar crede, dar că nu s-ar da înapoi. Onorariul – 3.500 de lei. Ar dura de la 6-8 luni în sus, mi-a zis avocatul, la ce termene se sau în justiție în ultima vreme, și evident nu garantează nimeni că voi câștiga. De asemenea, presupunând că aș câștiga nu e sigur dacă și cum ar putea statul să îi dea mamei cei 700 de lei cuveniți, pentru că de fapt acel card de energie nu era cu bani, ci era o formă prin care tot statul compensa facturile de energie. Deci ar fi complicat să-i mai compenseze facturile peste un an sau când ar fi să se termine procesul, dacă îl vom câștiga.

I-am zis că oricum nu mă mână în luptă banii, pentru că facturile i le-am plătit din banii mei, ca de fiecare dată, aș vrea doar să sancționez astfel comportamentul insolent al instituțiilor și al funcționarilor. Măcar să-l cheme prin instanțe pe funcționarul ăla care a semnat non-răspunsul de la Ministerul Muncii, să dea cu subsemnatul și să se gândească de două ori data viitoare când o mai semna astfel de mizerii.

– A, dar să știți că funționarul ăla oricum nu pățește nimic, că așa e legea la noi, instituția va fi pedepsită, dacă veți câștiga, funcționarul nu va păți nimic. Și de aici izvorăsc și marile probleme din țara asta, dacă mă întrebați pe mine, pentru că atâta vreme cât cei care greșesc nu sunt trași la răspundere, vom avea această situație. Am avut caz cu pensie calculată greșit și pus omul să dea bani înapoi din urmă, de a făcut infarct când a aflat. Credeți că a pățit ceva funcționarul care a calculat pensia? Nu, Casa de pensii a plătit.

– Deci tot noi de la buget vom plăti, înțeleg?

– Da, exact.

În final a rămas că mă mai gândesc, am la dispoziție șase luni ca să dau în judecată statul în contencios pentru asta. Și am pus în balanță lucrurile: cheltuiesc cel puțin 3.500 de lei pentru un câștig iluzoriu de dreptate. Adică poate că mi se va spune că da, în cazul mamei „s-a făcut o greșeală”. Ar fi suficient? Probabil m-aș enerva și mai tare. Dar în același timp ar fi o închidere a cazului, din punctul meu de vedere.

Mama l-a închis demult, a zis că dinspre ea nu ar mai face nimic, dar cea roasă de neputințe sunt eu. M-am întrebat dacă merită să cheltuiesc banii ăștia doar pentru un principiu, pentru nevoia de a avea dreptatea dovedită. Pentru a da o lecție statului… Oare chiar ar înțelege statul lecția asta?

Apoi, 3.500 de lei nu e o sumă mare, dar nici mică. E mai mult decât pensia mamei și mai mult decât salariul meu pe juma de lună. Am banii ăștia și aș putea să fac un efort să îi plătesc, deși aș găsi și alte scopuri mai utile pentru ei, dar încă mă întreb dacă merită sau nu, indiferent de verdictul pe care l-aș obține.

Mă întreb dacă merită să cheltui și mai mulți bani pe fundul statului român decât plătesc deja prin impozite și taxe, în timp ce toate știrile îmi arată că banii ăștia sunt irosiți. Am fost somată de curând de ANAF să plătesc impozit și CASS pentru simbolica sumă de 90 de lei cu care mi-am vândut parte din „bunurile întregului popor” – titlul ăla de proprietate primit în anii 90. M-a fugărit ANAF pentru 9 lei impozit și 1 leu asigurare de sănătate. În timpul ăsta Iohannis se plimbă cu avioane private și ține cheltuielile la secret, judecătorii au pensii speciale de zeci de mii de lei sau chiar euro, iar primarii prăduiesc bugetele pe tot felul de prostii, împreună cu firmele lor.

Are oare statul acesta urechi pentru apelul meu în instanță? Are rost să-i mai dau încă 3.500 de lei (OK, doar 45% din banii ăștia vor fi taxe plătite de avocat către stat) ca să încerc să aflu că i-a greșit mamei, fără garanția că acei funcționari insolenți nu vor face la fel data viitoare, în cazul altui bătrân de 80+ care le va scrie să le ceară socoteală?

Și adevărul e că parcă nu m-ar trage inima să cheltui banii ăștia, dar în același timp mă întreb: așa mică valoare are un principiu pentru mine? Încă mai dezbat cu mine însămi.

Voi ce ziceți?

 

Ce ați face în acest caz?

Vezi Rezultatele

Formatul votului nu-mi permite să pun întrebări deschise, așa că vă invit în comentarii să scrieți altă variantă pe care ați alege-o dacă ați fi în locul meu.

 

Etichete: , , ,

40 comentarii la “Cât costă un principiu” Subscribe

  1. Gabriela Raileanu 11/04/2024 at 10:54 #

    Am votat pentru foc deși…. eu am lăsat totul în urmă și am emigrat acum 2 ani. Încă citesc știri din țară, te citesc pe tine, în fiecare asemenea moment ma felicit pentru ca am plecat. Am 57, câți or mai fi mi I trăiesc în liniște, cu demnitate și departe de probleme de acest fel…

    • Dollo 12/04/2024 at 10:33 #

      Da, dar e cam frig p-acolo 🙂

  2. Eugenia Mihalcea 11/04/2024 at 12:07 #

    Eu o vad ca justitie sociala, deci daca nu o poti transforma in asa ceva, doar pentru tine nu cred ca are sens. Poti da cu sapa pana scapi de nervi si te costa mai putin

    • Dollo 12/04/2024 at 10:32 #

      Eh, am cam ajuns la vârsta la care nu mai cred în chestii făcute pentru mai mulți.

  3. mihai 11/04/2024 at 13:37 #

    Eu i-aș da în judecată, dă-i în căcat. Cei 3500 de lei reprezintă cheltuieli de judecată, pe care i-ai putea recupera dacă câștigi procesul.

    Nu ai discutat cu avocatul și despre o plângere penală? Mie mi se pare că se întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de abuz în serviciu:
    „Fapta funcţionarului public care, în exercitarea atribuţiilor de serviciu, nu îndeplineşte un act sau îl îndeplineşte în mod defectuos şi prin aceasta cauzează o pagubă ori o vătămare a drepturilor sau intereselor legitime ale unei persoane fizice sau ale unei persoane juridice se pedepseşte cu închisoarea de la 2 la 7 ani şi interzicerea exercitării dreptului de a ocupa o funcţie publică.”

    Scoatem incompetenții din aparatul de stat cu forța!

    • mihai 11/04/2024 at 13:42 #

      Există paguba (700 lei) și există vătămarea dreptului legitim la reparații prevăzut de Constituție (Art 52)

  4. adobrero 11/04/2024 at 13:56 #

    Salut! Si eu am trecut printr-un proces (comercial, nu contencios) care a durat cativa ani in plus fata de ce a estimat initial avocata. Si cum spunea si Mmmaria mai sus, trebuie sa te inarmezi cu rabdare pentru alte frustari, caci si justita face parte din acelasi sistem administrativ retrograd ca si Ministerul Muncii, Ministerul Fondurilor Europene, Posta, si cine te-a mai facut cu nervii pana acum. Dar, pe de alta parte, privind inapoi, nu regret ca am intentant procesul, desi nu am castigat nimic de pe urma lui, pentru ca mi-a dat un sentiment de „closure”, cum zic americanii. Macar am facut ce-am putut.
    Si inca ceva, eu am vrut sa cer daune morale pentru stresul cauzat, dar avocata mi-a zis ca in Romania nu se practica asa ceva. Vezi poate s-au mai schimbat lucrurile intre timp. Sau poate dai tu de un avocat mai bun.
    Orice ai decide, mult succes!

    • Dollo 12/04/2024 at 10:32 #

      Mda, adică closure să fie gen și futut și cu mai mulți bani luați 🙂

  5. iancu 11/04/2024 at 17:35 #

    Am trecut aprope prin aceiasi problema cu cardul de bonuri sociale pentru tatal meu.

    Desi avea pensia sub plafon nu a primit cardul, am trimis mailuri la diferite ministere cu documente doveditoare dar nu am primit nici un raspuns. Am vorbit la telefon pana si cu firma care emite cardurile ca sa imi spuna ca a fost emis dar blocat de nu stiu ce minister, nimeni nu stia de ce. Pana la urma am cedat si nu am mai facut nimic. Tatal meu glumea si spunea ca poate din cauza ca are 92 de ani nu mai credea nimeni ca e in viata.

    Nu cred ca rezolvi ceva in afara de si mai multi nervi si frustrari daca ii dai in judecata. Poate doar cu focul sa rezolvi ceva 🙂

  6. gheo 12/04/2024 at 14:52 #

    3500 minim si o gramada de acte depuse in instanta, procesul poate dura ani, faci si recurs se dubleaza, castigi in prima instanta ei fac recurs automat, nu-i costa nimic. Primul recurs se judeca tot de prima instanta, castigi ei fac iar recurs automat la curtea de apel, sunt obligati de fisa postului, apoi mai vezi. Deci 3.500 minim ori 4, ca nu cred ca avocatul te va tine pe 35oo si in recursuri. Castigi la ultimul apel instanta iti da cheltuilelile de judecata nu toate, ci doar pe cele din recurs si poate si pe aia 700 lei, pe care tot noi ii platim, ca doar nu crezi ca e pus careva la plata. Pt orice fel de proces cu statul avocatii statului si tot tacamul sunt platiti de catre stat, adica de noi. Dar pe cine dai in judecata ca nu e clar cine este de vina, deci va fi un frichi frichi in prima instanta pana incepe fondul ca pe cine judeci? Dupa ce castigi va trebui sa te duci cu executor peste ei sa scoti banii, ca nu ti-i dau asa usor. Mnooo! Pierzi, nu se intampa nimic, doar timp pierdut si banii de avocat, plus cheltuieli de la buget de stat pt avocatii statului si pt judecatori si tot restul, daca te uiti la cat va fi factura statului o sa vezi ca i-ai imbogatit pe vreunii cu firma sau pe avocati de casa ai ministerului sau institutiei respective data in judecata. Nu va fi niciun ecou, nimic, ceva tantosa doar pt tine si pt blugul aista daca o sa castigi, sau multa amaraciune daca pierzi. Pt stat nu va fi nicio concluzie, nimic. Va merge mai departe ca si cum acest proces nici n-ar fi fost. Daca s-ar schimba ceva, da, dar nu se va schimba nimic. Da, am trecut prin asa ceva, 6 ani de zile, am castigat dar efectiv nu s-a schimbat absolut nimic, ei fac tot ce stiu ei mai bine de ani de zile si putin le pasa. Bine, eu nu am blog. Daca faci judecata cu publicitate in media, tober si fanfare si etc, atunci, da, poate iese ceva, altfel va fi anonima ca mii de alte procese.

    • Dollo 13/04/2024 at 07:51 #

      Eh, nu întrunim noi condițiile pentru fanfare și publicitate în media

  7. Motanul 13/04/2024 at 21:31 #

    Dollo, cred ca procesul nu-ți va ajuta la nimic, in plus te va enerva și mai mult. Am auzit ca in România, un procuror are in medie doua mii de dosare “pe stoc”. E clar ca pentru 90% din ele, faptele se vor prescrie. Uită-te ce se întâmplă în justiție acum cu cazul Vama Veche!
    Dacă justiția ar funcționa, aș zice să-i dai în judecată. Dar cum nu funcționează, te sfătuiesc să te bagi în politică și să faci ceva din interior.

  8. Mad 14/04/2024 at 17:40 #

    Cred (trebuie intrebat avocatul) ca trebuie proces cu persoana fizica.
    Nu institutie. Exact cine a semnat raspunsurile. Pentru ca nu au clarificat situatia.
    Nu stiu daca vin avocatii din ministere sa apere o persoana. Ei apara ministerul

    Oare medierea ar merge ?

  9. Tango 01/05/2024 at 13:44 #

    Eu i-as da in judecata si as pune un cont in care cititorii sa poata contribui. Eu te-as sustine/dona

Lasă un comentariu

Oldies but goldies

Plasturii lui Negoiță – cât au costat și de ce s-au dezlipit

lipire-plasturi

50.000 de bucățele de „not so safety walk” cumpărate de la 3M au fost lipite bucată cu bucată de oamenii ADPB, pare-se la fel de prost cum a fost gândită toată lucrarea de pe Bulevardul Unirii

Doctorul cu 2000 de pacienţi şi 350 de oi

doctorul

Medicul Emil Crişan a făcut medicina de drag, dar a moştenit şi dragostea de animale de la strămoşii săi, aşa că azi îşi împarte priceperea între oameni şi animale.

Ziua 7: Facerea de bine e ca recensământul fără CNP

Cuvantul recenzorului de la blocul meu

Azi am recenzat prin telefon o persoană care se afla la coadă la moaștele sfântului x. CNP-ul încă era facultativ.

Suni la 112 și te sună înapoi niște ciocli

morturary

O întrebare pentru domnul Raed Arafat: ce comision primesc operatoarele de la 112 ca să le furnizeze firmelor de pompe funebre numerele de telefon ale rudelor celor decedați?

Scrisoarea pe care n-a mai primit-o Eugen Ionescu

dosarul-profesorul

Povestea profesorului Ion Nițulescu – un „element dușmănos” față de orânduirea socialistă – și a delatorilor săi, dintre care numai securistul șef mai trăiește azi bine mersi, măncându-și pensia într-o vilă somptuoasă chiar în satul natal al victimei sale

„Bună, ce faci?!” – varianta nipono-americană cu happy end

gene-hitaki

Epstein și Kobayashi – Ce șanse erau ca un evreu și o japoneză, el economist, ea pictoriță, ambii trecuți de 60 de ani, să se întâlnească și să se iubească, în ditamai New York-ul?