Prima mea focaccia
De când stăm la moșie m-a lovit facerea de pâine artizanală. Un motiv e că nu ne ajunge toată săptămâna pâinea cumpărată în week-end „de la oraș”, dar adevărul este că a început să-mi și placă să mă joc cu coca. Cine ar fi crezut!?
Am primit și o mașină de făcut pâine, acum ceva timp, am încercat-o de mai multe ori și am fost uneori oarecum mulțumită de rezultat. Eu, că sunt mai ușor de mulțumit, spre deosebire de alții din casă, nu dăm nume, care sunt mai pretențioși.
Dar încet încet m-am apucat să „plămădesc”, cum mă persiflează domnul inginer când mă vede cu ingredientele întinse pe masă. Am testat diverse rețete de pe net, încercând în principal să replic felurile de pâine care ne plac nouă. De exemplu mai nou am făcut o pasiune pentru lipiile proaspete care se găsesc pe la Kaufland sau Lidl. Costă 1,90 și nu sunt chiar goale înăuntru, sunt tare bune, au gustul ăla de vatră.
Am încercat să le fac și pe alea, dar în tigaie, că n-am plită, și au ieșit tari și nasoale. E drept că nu le-am pus drojdie, că așa era rețeta găsită pe net, dar n-am renunțat la idee, o să fac și cu drojdie. Apoi am încercat diversele pâini fără frământare, coapte în oala de fontă. Prima dată am făcut în 2020, când credeam că n-o să repet experiența, deși ieșise OK. Pâinile astea fără frământare, practic niște pâini neaoșe rotunde, cum se găseau pe vremuri la mamaie în sat la brutărie, mi-au ieșit, oarecum, dar nu au fost niciodată gustoase, pufoase, așa cum se pretind a fi astea de prin rețete. Pesemne pâinilor mele le lipsește ceva. Plus că după două zile deja nu prea mai sunt bune, se întăresc chiar ținute în pungă.
Zilele trecute am făcut niște mini-baghete, ca să mai schimb forma, din făină fără gluten. Am nimerit așa ceva în supermarket și am zis să încerc să văd cum e. Pe afară arătau ca alea rămase nevândute la supermarket. Înăuntru aveau gust de drojdie și păreau necrescute. Eșec total.
Azi a fost o zi mai haotică, așa că n-am mai respectat nicio rețetă, am pus din capul meu vreo 800 de grame de făină, vreo 600 de apă, un cubuleț de drojdie proaspătă, rămasă de când am făcut cozonac cu mama de Paște, sare și niscai ulei de măsline. Am amestecat tot și am uitat de ea pe masă, la dospit, câteva ore.
Inițial mă gândisem că o să fac o pâine normală, fără experimente. Când am văzut-o că era plină de bule mi-am amintit de focaccia, pe care o tot urmăream demult pe la diverși maeștri pâinari, dar n-am avut curajul s-o încerc. M-am mai uitat o dată la câteva video despre cum se face focaccia și am decis că hai să risc, să vedem dacă iese.
Către seară, după ce deja o pliasem de două ori, m-am gândit dacă s-o mai bag și la frigider peste noapte. Una dintre rețete zicea s-o ții la frigider măcar 8-12 ore ca să devină și mai pufoasă. Am băgat-o, dar după vreo juma de oră m-am răzgândit, am scos-o și am zis fie ce-o fi, hai s-o coc. Deja dospise mai multe ore. Am pus-o în tavă, am mai lăsat-o și acolo să se lăbărțeze și mi-am înfipt degetele cu patos în ea. Am mai pus niște sare deasupra și niște fire proaspete din rozmarinul din curte, ba chiar și un praf de usturoi, și am băgat-o la cuptor.
Arăta așa:
Focaccia mea înainte de coacere, când încă mai era doar o speranță
30 de minute și 200 de grade mai târziu, arăta așa:
Tot speranță și la ieșirea din cuptor, dar mai rumenă
Dar am mai avut eu pâini arătoase pe afară, iar în interior tari și necrescute, așa că îndoiala a ținut până când am tăiat-o. Ce să vezi, era exact ca la maeștrii Internetului: moale, buretoasă, cu bule și, ce e cel mai important, gustoasă, domnule.
OK, o idee cam sărată și am cam exagerat și cu uleiul ăla de măsline, dacă mai fac o dată o să pun mai puțin din fiecare, dar e așa de bună că o mănânci goală. Focaccia cu focaccia. Data viitoare poate încerc cu jumătate de cantitate, să iasă mai subțire și mai crocantă.
Așa că, iaca, încercați și voi că se pare că focaccia nu e așa pretențioasă ca pâinea noastră neaoșă. Practic căutați pe google focaccia recipe și alegeți orice rețetă de acolo, toate sunt la fel, mai mult sau mai puțin.
Confirmarea măiestriei – focaccia în secțiune
Pentru restul oamenilor există pâini gata făcute la supermarket și, noutatea pe care am văzut-o ultima dată când am fost la Kaufland, există și mămăligă gata făcută, la pungă. Nu credeam să apuc ziua asta, pentru mine vine oricum prea târziu, căci mămăligă am învățat să fac după 30 de ani și deja am ajuns al vârsta la care mi se pare o prostie să vinzi mămăligă la pungă 😉 Ca să vezi cum te schimbă și experiențele astea culinare!
Mămăliga gata făcută
P.S. Domnul inginer a zis că focaccia mea parcă e prăjitură cu vișine, doar că e sărată și uleioasă. Asta e, nimeni nu e apreciat la el acasă, se știe 😉
Totuși, care e legătura cu pupătura de mamă?
Nu știu la alții cum e, dar pe mine mama mă pupă rar 🙂
Domnul inginer, din ce am tot citit de-a lungul timpului, este tare pretentios. Dar a mancat?
Focaccia este buna dar parca tot nu am rabdarea necesara sa ma ocup de ea.
Eu stiam de mica sa framant paine si incet incet cred ca revin la painea facuta de mine, in casa.
Este in primul rand terapeutic sa te „joci” cu aluatul.
Am tot incercat diverse sortimente de la brutarii artizanale, acum negociez cu o paine de secara integrala (ca spre asta trebuie sa ma orientez, din motive de sanatate) si pe masura ca incerc, hotararea sa imi fac eu singura painea devine din ce in ce mai puternica.
Mi-ar placea foarte mult un articol „then &now”, adica sa ne povestesti despre lucruri care nu le-ai facut acum douazecideani si le faci acum, sau dimpotriva, lucruri pe care le faceai atunci si acum nu isi mai au sensul.
Ne schimbam foarte mult de-a lungul vietii si nu ne dam seama de schimbare…decat daca punem astfel de lucruri pe o foaie.
A mâncat și va mai mânca, e singura pâine din casă momentan și drumul lung până la oraș, doar pentru o pâine 🙂
Da, bună ideea cu then&now, și eu mi-am schimbat multe obiceiuri și am ajuns să fac în special lucruri gospodărești despre care credeam că nu le voi face niciodată. Și culmea, să-mi și placă.
am o problema cu painea alba si pufoasa ,nu mi-a placut nicioata.
tipul ala se lipie descris de tine imi place.
numai ca eu sunt fan paine neagra cu seminte,foccacia ik fainaaa.
mno eu nu mai locuiesc in ţara( manchester uk)
În puținele ocazii în care am ajuns în UK nu mi-a plăcut deloc mâncarea acolo. Nu știu cu pâinea cum e, dar dacă e ca mâncarea nu ești de invidiat 🙂
La noi in casa masina de paine doar amesteca aluatul.
Pentru dospit este bolul acoperit cu farfurie. Apoi sta in forme iar la dospit si pe urma la copt in cuptorul (pe gaz) de la aragaz.
Asta-i reteta :
-800 faina de 650
-450 ml apa
-drojdie ( dintr-un cub de 100 gr impartit in 6 parti egale, o parte adica o sesime)
-2 lingurite zahar rase
-1 lingurita rasa de sare grunjoasa neiodata
– 3 linguri ulei
Preparare:
1. drojdia cu zaharul sta intr-un paharel pana se lichefiaza
2. cand e lichefiata se amesteca cu apa calduta
3. se pune in masina
4. se adauga uleiul
5. se pune faina si sare
6. se da drumul la breadmaker pe framantare(knead)
7. dupa framantare se transfera in bol sa creasca 30-40 min.; bol acoperit, camera/loc in afara curentului, temperatura minim 20 grade
8. dupa ce a crescut se mai framanta usor cu mana foarte putin (10-30 sec)
9. se portioneaza, se fac suluri si se pun in forme
10. formele stau in cuptor 30 min- trebuie sa creasca si acolo( aproape isi dubleaza volumul)
11. optional cand a crescut aluatul se pensuleaza cu apa la temperatura camerei
12 se da drumul la cuptor, temperatura mare/ridicata- 230-250 gr. Se coace asa 50-60 min.
13. cand e gata crusta trebuie sa fie tare, rumenita bine si sa sune ca toba cand bati in ea
14. se scot painile din forme, se pun pe fund de lemn, se pensuleaza cu apa rece pe TOATE partile si se invelesc cu prosop pana se racesc de tot.
Tot din aluatul asta daca dupa prima dospire il imparti in doua sau cumvrei si o sa poti face:
– mai putina paine (asta mai dospeste)
dar si ( atunci cand imparti aluatul)
-scovergi/focaccia = pui pur si simplu aluat in tigaie cu ulei
a. aluat subtire, ulei mult= scovergi/minciunele date prin zahar
b. aluat mai gros, intins doar cu mana s, ulei putin = focaccia
Mulțumesc, nu știam de asta cu apa rece după ce o scoți din cuptor, o să aplic. Eu am renunțat la mașină deocamdată tocmai pentru că a început să-mi placă să-mi bag mâinile prin coci 🙂 Și să încerc să replic diversele pâini de prin comerțul capitalist. Aseară tocmai am frământat un aluat pentru lipii, dar până la urmă dat fiind că era prea târziu și am băgat coca în frigider, azi vor ieși niște franzele, cel mai probabil. Sper :))