work in regres
Mulți îmi veți fi invidiat zâmbetul publicitar de pe marginea piscinei de #lamoșie, ori de câte ori am mai pus pe ici pe colo câte o poză cu apa albăstruie și răcoroasă, dar în spatele lui, ca în spatele oricărui succes, vorba aia, stă ditamai efortul. Unul la instalare și altul, care-l și întrece, la demontare.
Studiile făcute pe bază de aprecieri subiective nu sunt concludente, dacă merită sau ba efortul depus în cele două momente cheie, pentru cele trei, maxim patru luni, în care te bucuri de răcoarea apei din ea.
Gurile rele – a.k.a domnul inginer – ar zice că nu merită, dar cum piscina este până la urmă o plăcere, deci lipsită de orice urmă de rațiune, nu stă nimeni să ia în seamă gurile rele.
N-avem o înregistrare și de la montajul de anul ăsta, în schimb ne-a venit ideea să facem un time-lapse cu ziua cruntă a demontării. Mai ales că știam ce ne așteaptă, e deja al patrulea an în care o strângem. Avem deci o experiență în spate – și ce spate!
urmările distracției
Am purces s-o strângem mai devreme anul ăsta, deși în mod normal o prinde toamna în bătătură, din două motive: anul ăsta am avut niște pastile de clor expirate, de anul trecut, care nu și-au făcut deloc treaba, adică apa a cam făcut depuneri verzulii pe marginile psicinei, oricât am întrețint-o și curățat-o. Și al doilea motiv, ăla mai principal de fapt, este că am decis să părăsim incinta națională în căutarea altor zări. Nu închideți Internetul, deci, că urmează informații importante de pe traseu.
Până atunci, vă las cu cele cinci minute de distracție (pentru voi), o comprimare la maxim a ale celor opt ore de muncă depuse de noi ca să transformăm piscina care ne-a răcorit vara asta într-o mare litieră, ceea ce de fapt este în cea mai mare parte a anului 😉
P.S. anumite momente din acest proces, văzute la viteza lor normală, ar fi fost dureros de privit. În schimbul ușurării poverii, vă provoc să-mi spuneți câte pisici (și de câte ori?) apar în acest film, ia să vă văd vigilența 🙂
Mi se pare mie sau chair ati exagerat in privinta curateniei ? Ce pool boy, eu va angajez pe voi ca faceti treaba buna la piscine. Cred ca o sa faceti bani frumosi daca va reprofilati :))
Nu există suficienți bani pe lume ca să facem asta 🙂
Sincer, m-a cam speriat video-ul/timelapse, nu m-as baga in asa ceva nici moarta, oricat de mare ar fi placerea.
Insa mai tare m-a speriat fraza cu „am decis să părăsim incinta națională în căutarea altor zări”.
Astept cu urechea lipita, ca sa zic asa, sa aflu ce si cum.
Succes va doresc, dar ca una care chiar stie care e situatia prin alte zari…ma speriati.
In loc de clor incearca oxigen activ.
Mai vedem la anul, mulțumesc pentru sugestie.
Romania inca e la inceputul piscinelor de genul asta.
P-aci, de unde va scriu, exista un kit pentru pornire primavara si apoi alte substante de intretinere pe timpul folosirii.
N-am asa ceva, nu stiu multe. Cred ca in viitoarele vacante in exterior, sau unde veti ajunge, sa treceti printre obiective si niste magazine specializate in asa ceva sau unele generale gen DEDEMAN care au si o sectie de genul asta. Mai cred ca pompa de filtrare trebuie sa mearga mult mai mult.
Toti prietenii / cunoscutii mei cu piscina (piscina „de piscina”, in pamint sau „extra” pe o suprafatza cit de cit plana) au spus dupa al doilea sau al treilea an ca „nu le mai trebuie asa ceva”. Citiva au spus chiar ca regreta ca au asa ceva.
Prea putin folosita, prea mult „deranj” cu intretinerea si, cei cu piscina „extra” – peste „pamint” – , prea mult de lucru la montat / demontat, plus curatenia, mai ales, la demontat.
Ma rog, fiecare cum ii place.
Cert este ca, niciunii nu au mai umplut / montat piscina in ultimii ani.
Nu s-a pus niciodata problema banilor, cel putin pentru cei cu piscina „extra / peste pamint” sa plateasca pe cineva care s-o monteze / demonteze. Pur si simplu, au considerat ca nu merita efortul.
Dar, mi-a placut video-ul pus la dispozitie 🙂
Da, piscina e o pacoste, dar oferă satisfacții. Mai ales într-o țară cu atât de puține bazine publice și cu o igienă relativă a unora care le folosesc 🙂