Când am auzit că V. este în Japonia i-am scris într-o duminică dimineață, încă neieșită din pat, că îi fac o ofertă îndrăzneață: să scrie niscai impresii de călătorie pentru numerosul și pretențiosul public dollo.ro. El a zis că încearcă, dar nu promite, să facă ceva așa în stilul în care scriu eu despre vacanțele noastre. L-am descurajat să facă asta, că oricum eu cam exagerez cu descrierile alea de vacanță, așa că a rămas până la urmă că el face ce vrea, iar eu nu-l plătesc.
După ceva timp mi-a trimis eseul ăsta, care este cea mai bună pledoarie pentru o călătorie (în Japonia) fără să spună de fapt mare lucru despre Japonia. Cu excepția notabilă a faptului că a descoperit și el în Japonia toaleta cu capac încălzit, cum am descoperit noi bideurile prin Italia și Dubai, și iată că nu mai putem trăi fără ele 😉
Am citit textul cu degetul pe click dreapta și search la multe cuvinte-destinație-experiență, ceea ce vă recomand și vouă. Plus nițică introspecție, cum zice domnul V.V. mai jos, că nu strică niciodată, fie că ajungem sau nu prin Japonia vreodată.
Foto, text și titlu stil haiku de V.V.
Indiferent de care baricadă filozofică a călătoritului te afli, chiar dacă îți economisești cu atenție timpul și resursele plănuind următoarea călătorie sau, alternativ, gândul de a lua un tren pe care nu l-ai mai luat până acum îți generează anxietate, impresia mea e că e uman să ascultăm și să fim interesați de povești. Poveștile ne lărgesc necostisitor orizonturile, iar cine nu vrea să își lărgească orizonturile?
Povestea mea este despre călătoritul în Japonia. Dacă ai fost în Japonia, poate îți poți compara experiența cu a mea sau ți se va părea interesant să privești printr-o altă lentilă mersul tău acolo, dacă nu ai mai fost poate poți folosi informația spre planificare. Recomand a nu citi povestea mea ca pe un ghid de călătorie, poate mai mult ca inspirație. O călătorie, mai ales o călătorie așa departe, este ceva profund personal, iar planificatul este o parte semnificativă din proces, din care nu mi-aș dori să jefuiesc.
Eu sunt de partea celor care preferă să călătorească și am făcut asta destul de pronunțat. De la hosteluri în Panama până la camere de hotel de lux în Hawaii, de la vizitat muzee în cele mai turistice locații, cu un cârd de alți vizitatori, până la a încerca să supraviețuiesc în jungla din Guyana două zile cu propriile resurse și puteri, am experimentat multe tipuri de a călători.
Sunt puține locuri în care am fost de două ori, în general revin într-un loc doar dacă simt că este special sau este o activitate pe care îmi place să o fac în locația respectivă și doar acolo. În Japonia am fost de trei ori și probabil voi mai merge (sper) iar. Nicăieri nu mă simt mai bine ca acasă, iar după acasă urmează Japonia. Am încercat să îmi răspund la întrebarea: „oare de ce?” și nu e ușor. Probabil e un cumul de factori, câțiva nu îi observi până nu ți se arată explicit – „Cum se face că orașul ăsta are 14 milioane de locuitori și totuși nu sunt claxoane, trafic și gălăgie?” – câțiva te lovesc cu o evidentă brutalitate – „Cum am trăit până acum cu toaletă neîncălzită?”.
Luptători de sumo la antrenament pe strada in Tokyo.
Relația mea cu Japonia a început în 2015, când am fost pentru prima oară. De fapt, probabil a început cu James Clavell și Sailor Moon pe TVR, dar aici vorbesc de experiența fizică. Am fost într-o excursie într-un grup mai mare, eu eram mai tânăr și mai neexperimentat în ale călătoritului și am încercat să bifăm cât mai multe lucruri, majoritatea în topul atracțiilor turistice: Fuji, Kyoto, Himeji Castle, Tokyo, Koyasan, ceremonie de ceai, baruri în care stai peste noapte, sake, sushi, omakase, yakitori, toate într-o alergătură care, la momentul respectiv, mi s-a părut extrem de obositoare și forțată, o suprasolicitare senzorială.
A fost, obiectiv vorbind, obositor și forțat. Am văzut toate aceste lucruri, dar simt că nu am avut timp suficient să absorb și să interiorizez mai nimic între drumurile aiuritoare cu Shinkansenul, iar ca dovadă, în următoarea călătorie, în 2024, când am căutat să citesc despre Himeji Castle, am realizat că de fapt îl vizitasem, dar uitasem exact ce am vizitat și ce am văzut acolo. Am încercat să înghițim Japonia într-o singură îmbucătură, iar asta nu e posibil fără un deserviciu pe care ți-l aduci chiar ție.
O cameră într-o cazare tradițională cu vedere în grădină.
Pe de altă parte e greu să zbori mai mult de zece ore ca apoi să spui oamenilor (și mai ales ție însuți) care te întreabă cum a fost în Japonia: „Am stat șapte zile într-un sat uitat de lume, lângă Nabari. Ce, nu ai auzit de Nabari? Nu am făcut aproape nimic toată ziua în afară de a bea ceai, a citi și a mă uita pe geam la o grădină și un vas de ciment cu doi pești în el. Am simțit o liniște interioară cum nu o pot descrie.”
Oamenii s-ar uita puțin ciudat la tine, pe bună dreptate, iar adevărul inconfortabil e că și noi suntem ca alți oameni și ne place să ne judecăm printr-o perspectivă superficială: Am fost până în Japonia și nu am apucat să mergem la Fushimi Inari, deși toată lumea care merge în Japonia merge la Fushimi Inari. Și la Tsukiji Market, și la Sensō-ji, și la Fuji, și la Nara? Felicitari, ai rămas fără zile în Japonia și trebuie să te întorci buimac acasă, cu senzația că poate se putea și altfel.
Sunt două soluții la această problemă: ori mergi des în Japonia, ori încerci să faci mai puține și să trăiești cu asta. Ce pot spune cu certitudine e că și dacă mergi într-un oraș mediu în Japonia, departe de calea bătută de turiști, experiența va fi mult diferită de țările în care ai mai fost și, din punctul meu de vedere, „merită”, chiar dacă nu bifezi nimic din obiectivele clasice. Vei vedea niște grădini bibilite până la extrem, vei experimenta gusturi și texturi noi, vei avea papuci de casă și papuci de baie și te vei descălța când intri în unele restaurante. Îți va vorbi toaleta și nu vei ști exact ce îți spune, dar vei aprecia colacul cald cu care te așteaptă mereu. Te vei întreba de ce nu am inventat colacul cald și în restul lumii, deși ne considerăm civilizați. Vei simți un respect care predomină în cultura japoneză, dar care, cumva, nu se simte forțat ca la americani. Vei experimenta, de asemenea, nenumărate momente stânjenitoare și momente de diferențe culturale. Poate chiar vei oferi un zâmbet unui bucătar în momentul când, într-un final, te prinzi cum chiar se mănâncă felul pe care ți l-a pregătit (în multe restaurante, bucătarul se uită la tine să vadă cum mănânci și dacă îi apreciezi munca).
Un Japonez într-o piață de pește pregătind niște specialități proaspete.
Deși prima excursie în Japonia a fost repezită, au fost niște mici indicii, niște mici detalii care m-au făcut să îmi zic: „poate ar trebui să revin aici și poate ar trebui să o fac diferit data viitoare”. Nu am făcut asta până în 2024, când s-a ivit ocazia să călătoresc din nou în Japonia, de data asta într-un grup mult mai mic și cu intenția explicită de a minimiza cantitatea de lucruri și obiective care „trebuie făcute”. Ne-am lăsat duși de val fără o planificare detaliată și a fost mai bine. Am mers mult pe jos, am explorat, am interiorizat diversitatea de peisaje, de cultură și de experiențe pe care le oferă țara asta și am ajuns la concluzia că sunt nelimitate. Îți trebuie o viață aici și probabil de-abia zgârii suprafața. Probabil la concluzia asta a ajuns și unul dintre foștii mei șefi, care a decis să își mute viața aici, în dauna succesului în carieră și financiar al unei astfel de mutări.
Eu nu mă gândesc serios să mă mut acolo dar am revenit și la început de 2025, de data asta pentru o excursie în părțile mai îndepărtate ale Japoniei, și anume la tropice, în Okinawa, și la schi, în Hokkaido. În Okinawa nu am fost în sezon (de altfel, nu prea îmi place să călătoresc în sezon nicăieri), iar insulele par a fi destinația de vacanță pentru localnici. Dacă îți plac plajele și tropicele, sunt o destinație ideală; mie nu îmi plac în mod deosebit, așa că nu pot spune că aș mai merge neapărat acolo. Hokkaido, în schimb, e altă poveste. Dacă ești fan schi, îți pot spune cu certitudine că nu există schi mai bun ca în Hokkaido. Pistele nu sunt lungi, instalațiile nu par la fel de performante ca în Alpi (eu am fost doar la schi de tură, așa că nu știu exact), dar senzația de a schia în jumătate de metru de zăpadă proaspătă nu poate fi replicată decât rar în alte părți ale lumii. Experiența e unică. Apoi, după schi, ai toată experiența japoneză de ospitalitate: hoteluri atât de curate încât lumea se descalță la intrare și toată lumea merge în papucii hotelului, mâncare atent preparată și onsen (băi termale, deseori naturale). Dacă e să îmi planific o excursie mai lungă la schi, primul meu gând se duce la Hokkaido unde este cel mai bun ski din lume din punctul meu de vedere.
Iarna in Hokkaido, ski printre acesti copaci.
Câteva sfaturi practice: Bugetul necesar pentru o călătorie în Japonia nu e chiar mic deși Japonia poate fi și o destinație unde poți cheltui și foarte puțin dacă spre exemplu nu mergi la restaurante scumpe sau dormi în hostels. Există multe oferte și pentru bugete foarte mici, mai ales dacă te îndepărtezi de zonele turistice. Pentru o călătorie de buget mediu: hoteluri + restaurante + atracții + ceva trenuri aș recomanda undeva pe la 1.700-2.500 de euro de persoană pentru 10 zile, fără zbor. Desigur în Tokyo, Kyoto sau Niseko există locuri unde poți da atât pe o noapte într-un hotel, dar presupun că dacă ai un buget așa mare paragraful ăsta nu e așa interesant.
Japan Rail Pass era, în 2015, o afacere foarte bună, acum e posibil să își merite prețul de aproximativ 300 de euro pentru 7 zile dacă nu plănuiești să călătorești foarte mult cu trenul. Poți calcula aproximativ de dinainte folosind acest calculator. Zboruri accesibile se găsesc și către alte destinații din Japonia, așa că nu te uita doar la Tokyo ca destinație (eu am zburat, spre exemplu, în 2025, Amsterdam – Osaka direct, iar Osaka poate fi o bază foarte bună pentru vizitat restul țării).
Yamato sau Ta-Q-bin este un serviciu extrem de util de mutat bagajele de la un hotel la altul. Funcționează impecabil și ar trebui extins în toată lumea. Vreau să vină cineva să îmi ia bagajul de acasă și să îl ducă unde am nevoie de el, la un preț modic, așa cum e posibil în Japonia.
În concluzie, călătoritul e ceva foarte personal, recomand introspecție la începutul călătoriei, pe parcurs și după, pentru că până la urmă o viață fără introspecție nu merită trăită. Sfatul de la un călător experimentat este că Japonia e una dintre cele mai bune destinații din lume pentru experiențe diferite de cele cu care ești obișnuit, de o înaltă calitate, care des te fac să zâmbești apreciativ.
O cascadă într-un parc oarecare în centrul Japoniei.
Visez!
Japonia este pe lista mea (dacă mai apuc). 6-8.000 km conduși pe stânga, un circuit oarecum litoral incluzând toate insulele mari, de la dușmanca Rusia spre sud, atât litoralul pacific, cât și al Marii Japoniei.
Am și eu o doză de vagabondaj în ADN, am bătut multe coclauri, de la Oceanul Arctic, la Antarctica. Am fost în Guiana, dar nu mă pot lăuda că am testat vreo supraviețuire în junglă, de fapt, am călătorit destul de mult prin America de Sud, dar nu cum mi-aș fi dorit, de exemplu pe o motocicletă prin coclauri. Poate și din cauza nesiguranței zonei.
Tot dacă mai apuc, mă gandesc la cascada Victoria, sudul Africii, poate Vietnam N-S.
Foarte frumos scris, bravo! Am vazut zapada proaspata din Hokkaido cu ochii mintii, si mi-am inchipuit cum ar fi sa calci pe ea, si asta vine de la cineva care n-are nicio pasiune pentru ski.
Vise infasurate in imaginatie.