M-am tot abținut să comentez în campania asta electorală pentru președinție, în principal pentru că mă simt oarecum detașată de subiect, am impresia că oricine ar câștiga tot dracul ăla e. În secundar, am lăsat-o mai moale pentru că viața mi-a arătat că încrâncenarea într-o convingere politică și susținerea cu patos a unui candidat au prostul obicei să ți se întoarcă în față ca o refulare de canal, mai devreme sau mai târziu. Această realitate a ultimilor 35 de ani m-a făcut atât de sceptică încât mă tem și acum că voi fi dezamăgită de candidatul cu care voi vota, deși îl creditez cu foarte multă încredere, așa că prefer să țin opțiunea pentru mine și pentru apropiații mei, cu care eventual împart aceleași păreri. Când o fi să ne dezamăgească o să ne consolăm reciproc că am fost iar proști.
Însă din interacțiunile recente de pe la moșie (acolo unde e România aia profundă) și din discuțiile online din spațiul public de după dezbaterile astea electorale mi s-a arătat o chestie pe care nu credeam că trebuie s-o explicăm: ce e aia onestitatea și de ce ar fi importantă.
În țara lui „să fure, dar să facă și pentru noi ceva”, s-a generalizat, se pare, atât de mult așteptarea ca un politician să fie necinstit, încât atunci când Nicușor Dan l-a acuzat pe Crin Antonescu că a fost, în calitate de ministru al tineretului, părtaș la trecerea a peste 30 de hectare de spațiu verde din nordul orașului, din domeniul statului în mâinile hrăpărețe ale dezvoltatorilor imobiliari, oamenii au dat ochii peste cap de plictiseală și s-au întrebat ce l-a apucat pe ăsta?!
Adică ce, în 2025 ăsta e un reproș de făcut unui candidat la președinție, că a furat de la stat și a dat la bogați? Și nu acum, recent, ci toocmai în 1999. Păi de atunci a trecut o viață, s-au făcut averi pe seama acelei măgării, ba poate au fost și moștenite de tinere vlăstare, ce rost mai are să răscolești trecutul puturos? Să vină, domnule, cu ceva mai tare, o crimă, un viol, o acuzație că ar fi omul rușilor, nu o banală corupție în dauna avutului obștesc. Căci, vorba aia, pe avutul ăsta oricum îl parazităm toți, dintotdeauna. Plus celebrul reproș că în campanie nu se discută, domnule, despre programe și soluții. De parcă ar fi cineva care să le înțeleagă. Păi dacă oamenii nu înțeleg de ce e important să discutăm despre caracterul și cinstea candidatului, ce ar înțelege dintr-o discuție de politică externă, justiție sau securitate, unele dintre chestiile de care se ocupă președintele.
Un amic cu care am vorbit ieri și care nu le are cu politica și în general are o viață destul de simplificată, mi-a zis că a văzut parțial chestia asta la dezbaterea prezidențială și n-a înțeles ce îi reproșează Dan lui Antonescu. I-am explicat că în esență e vorba despre o ilegalitate care ar trebui să vorbească despre caracterul omului care a făcut-o, indiferent cât timp a trecut de atunci. E important sau nu să știm ce caracter are omul pe care-l alegem ca președinte? Nu mi-a răspuns. Nu știu dacă pentru el e important, părea că nu neapărat sau oricum l-a cam lăsat indiferent.
Azi văd pe fb că sunt mai mulți care întreabă același lucru, oameni de la care aveam pretenția că înțeleg: ce relevanță au acuzațiile formulate de Nicușor Dan la adresa lui Crin Antonescu, azi, la 26 de ani de la acea afacere despre care justiția înțeleg că s-a propunțat, că a fost ilegală, dar că lui Antonescu nu i s-a întâmplat nimic, căci faptele s-au prescris până să fie el anchetat.
OK, pot să înțeleg că pentru alegătorul tânăr, care nu se născuse pe vremea când Antonescu a făcut acea ilegalitate, ar putea fi irelevantă o istorie așa de veche. Însă nu putem să trăim toți ca și când am avea în loc de memorie o plăcuță din aia magnetică pe care scrii cu un creion apoi tragi de o manetă și ștergi tot conținutul, și o iei de la capăt. Nu poate fi nerelevant dacă vine să ne ceară votul unul care a contribuit la mânărelile făcute acum 30 de ani în privatizările din România. Și nici urmașii lui, care chiar dacă nu sunt vinovați de păcatele părinților sunt totuși azi depozitarii averilor făcute necinstit de acei părinți. Iar dacă tinerii alegători de azi nu pricep ce a fost atunci trebuie să li se explice de ce a fost greșit și de ce dacă continuăm să alegem oameni necinstiți în funcții publice ne va fi rău tuturor.
Mie ce a făcut Antonescu mi se pare un caz clasic de corupție nesancționată, ca mult prea multe altele care au făcut ca România să fie azi așa cum e și nu cum ne-am dori. Dacă suntem azi nemulțumiți de tot ce nu merge în România, de faptul că nu e un stat de drept (da, știu, e o sintagmă neînțeleasă de majoritatea), de nedreptățile pe care le vedem și le trăim zilnic, toate astea au ca motivație principală faptul că oamenii puși în poziții de decizie sunt necinstiți, iau decizii incorecte, care nu sunt în interesul public, ci doar al unor găști cu care sunt ei conectați. Acuzația la adresa lui Antonescu este aceea că a făcut și face parte încă din acest sistem de găști, mufate de zeci de ani la bugetul țării și care prin acest exponent doresc să-și păstreze privilegiile. Iar găștile sunt transpartinice, dovadă alianța care-l susține pe Antonescu la președinție.
Desigur, rămâne de văzut dacă un președinte din afara găștilor poate să facă ceva împotriva lor, probabil nu mare lucru, dar merită încercat, pornit de undeva. Însă ceea ce mi se pare mai trist e că de fapt un astfel de președinte nu are șanse, mai înainte de asta, să ajungă să se facă înțeles de oameni. Și nu cred că e de vină comunicarea deficitară aici, de care se face mereu vorbire, ci mintea sucită a omului modern, ca să nu zic mai rău. Oamenii par să nu facă conexiuni simple, din viața lor de zi cu zi, care să-i ajute să înțeleagă de unde vine răul. Și că de multe ori și ei sunt parte din el.
Zilele trecute, la moșie, un vecin îmi povestea că o rudă a lui e nevoită să se întoarcă după aproape 20 de ani trăiți în Spania, pentru că e nevoie să fie aproape de cineva în România. Și pentru asta, firește, și-a lăsat toată viața din Spania, și va fi nevoită să se angajeze în România. Mi-am exprimat compătimirea, crezând că persoanei respective îi va fi greu să se readapteze în țară, și că va avea un venit net inferior față de cât câștiga în Spania. Replica a fost următoarea:
– Lasă că se descurcă, se angajează la Spitalul X, la bucătărie, și de acolo oricum mai aduce acasă una, alta, n-o să-i fie rău aici.
A spus-o cu atâta naturalețe și convingere, și sunt convinsă că dacă l-aș fi pus să comenteze imediat după asta despre mâncarea proastă din spitale ar fi găsit și vinovații: nenorociții ăștia din sistem care fură. Căci omul nu se dă în lături să-l blameze pe primar, sau pe vice, că fură, că nu sunt interesați de binele comunității, dar admite că dacă ar fi el primar i-ar fi greu să nu fure. Însă ar încerca, firește, să facă ceva bun și pentru oameni.
E un adult care a lucrat și el în instituții de stat, e muncitor, harnic și are tot felul de inițiative personale, dar nu se dă în lături de la ciupit de pe unde se poate, indiferent de la cine. Tot el îmi povestise acum câțiva ani cum și-a făcut casa cu fier beton furat de pe șantierul autostrăzii, de la un pod din apropierea satului, și că evident nu a fost singurul care a făcut asta. De câte ori trec pe sau pe sub podul ăla, mă gândesc dacă fierul ăla beton furat s-o fi pus în realitate în pod sau o fi rămas doar în acte. Omul nostru a votat, firește, cu Călin Georgescu, la runda precedentă de alegeri, căci e nevoie de unul care să spargă „sistemul”…
Ca el sunt destui oameni în satul ăla și probabil în multe sate și orașe din țara asta. Dacă i-ai întreba ce înseamnă pentru ei „onest” nu cred că ar ști exact termenul, dar cu siguranță că s-ar autodefini ca oameni cinstiți. În mare. Câtă vreme n-au avut de-a face cu poliția, sunt cinstiți. Așa e și Antonescu.
De aia mi se pare că sloganul ăsta electoral al lui Nicușor Dan – pe lângă faptul că a ales greșit un cuvânt aparent prețios, putea să-i zică „România de treabă”* ca să-l înțeleagă mai mulți – pare să se refere la o Românie ideală, care nu mai există demult în realitate. Poate doar în procentele alea mici de oameni care au mai votat cu anticorupția la ultimele alegeri, dar rămâne de văzut câți or mai fi în următoarele runde.
Cât despre procentul mare de nemulțumiți, anularea alegerilor, oferta electorală care nu se adresează electoratului…, ce să zic. Da, nemulțumirea e reală. Dar la fel e și prostia.
*Pe dexonline, la definiția cuvântului onest este scris: „de treabă”. Poate că această expresie ar fi fost mai potrivită ca slogan electoral pentru candidatul care a ales să defileze cu onestitatea pe dinaintea românilor.
„…oricine ar câștiga tot dracul ăla e…”
Referitor la oamenii respectivi care acuza sistemul in timp ce si ei fura, eu unul m-am saturat de hoti care vor schimbarea.
Cum spuneti si aici, sa nu mai reusesti sa faci niste legaturi simple, sa nu poti intelege lucruri ce sunt banale…eu nu mai pot gestiona frustrarea pe care o simt, mai ales cand vezi si in anturajul familial. E o stare de neputinta. Si imi vine sa plec si eu renuntand la stabilitatea financiara, nu cu asteptarea ca ar fi radical diferit in alta parte, ca mi se pare ca s-a produs o uniformizare, dar cu ei coborand standardul, nu cu noi apropiindu-ne de ei, ci ptr ca poate acolo nu mi-ar pasa atat de mult, nu ar fi „ai mei”. Si sincer oricum mi-ar lua ceva timp pana as intelege realitatea politica si acolo.
Si inca o chestie pe care vad ca nimeni n-a spus-o sau, daca a spus-o, am omis eu si atunci imi fac mea culpa: toti vorbesc de reluarea alegerilor, dar intreb si eu: ce reluare e asta daca partidele au putut, fara probleme, sa isi schimbe candidatii? Adica psd a vazut ca ciolacu a obtinut cat a obtinut, pnl ca ciuca a obtinut cat a obtinut, iar acum mai baga o fisa? Ok, georgescu nu avea dreptul sa candideze, dar pe langa faptul ca trebuia sa te asiguri de asta inainte, de ce nu ai reluat alegerile obligand partidele sa trimita fix aceeasi candidati?
In alta ordine de idei: chiar sunt curios sa mai citesc din experienta mutatului in Franta, chiar daca poate mai e nevoie de timp ptr o concluzie.
Da, aparent afară e mai ușor de gestionat sau chiar inexistentă această frustrare din țara ta, dar afară intervin alte frustrări 🙂 Plecarea nu e ușoară, mai ales când ai deja un statut. Compensează stilul de viață mai relaxat, serviciile care sunt evident în sprijinul cetățeanului, oamenii cu care nu ești tentat să te iei la harță și gândul că pe termen mediu sau lung – cine știe cât mai ai de trăit – la tine în țară sigur nu se vor schimba lucrurile suficient cât să te întorci. Așa că te străduiești să te adaptezi că n-ai încotro 🙂 O să mai postez când mai am noutăți de pe aici, momentan încă mă adaptez și eu și sunt încă navetistă. Nu mi-am găsit un loc de muncă aici, nici nu l-am căutat asiduu, ce-i drept, așa că sunt destul de agățată încă în țară.
Eu cred in romania onesta ! Nu mai am insa energia sa conving pe cineva ! Incerc argumentul ca tot ceea ce este România acum este rezultatul alegerilor noastre si intreb daca au sentimentul unor alegeri furate (cum sugereaza ciolacu).
Nici nu prea poți convinge pe cineva, că nimeni nu se lasă 🙂
Asta cu prescrierea e hilară! Adică tu prejudiciezi statul cu milioane de euro, dar apoi ai grijă tot tu, să dai o lege de prescriere mai rapidă decât era inainte, în loc să dai alta prin care să nu se prescrie nimic, până la recuperarea daunelor.
Să nu mai vorbesc de magistrații care sunt tot în aceeași gașca, care prelungesc și amânâ procesele până ies la pensie, se aplică prescrierea și obțin și pensie specială pentru munca grea depusă.
In articol nu se menționează nimic de furtișagurile făcute de Nicusor Dan. Daca e sa scriu un articol cu acuzatii, hai sa-l scriu pana la capat. Sunt acuzatii false pe net facute de Mercori in episoadele intitulate iluzionistul ?
de ce nu a folosit Antonescu, acuzatiile de care vorbiti ?
De ce nu le scrieți dvs?
Dacă erau furtișaguri, așa cum pretind unii, cred că era legat demult.
În ianuarie ´90 mi-am oripilat amicii când le-am zis că, nu punctul 8 din proclamația de la Timișoara, ci ar trebui o lege cae să interzică, nu doar candidatura, ci și votul celor care-or apucat să lucre în câmpia muncii ceaușiste, 99% dintre cei care vor ajunge la butoane, bineînțeles că cei racordați la mafia ceaușistă, vor fi părtașii unui uriaș jaf național, mai bine lăsăm adolescenții să transforme țara Mioriței într-un uriaș Disneilend, decât ce vom face noi, maturii.
Disclaimer: nu sunt membru de partid, nu am fost niciodată, nu susțin niciun candidat, iar la alegerile de anul trecut am votat-o, in silă, pe Lasconi. La aceste alegeri, pentru prima dată după revoluție, nu voi vota.
Și acum, asupra chestiunii abordate in articol.
Românii spun ‘hoțul neprins e negustor cinstit’, iar Occidentul crede intr-un principiu de drept cunoscut ca ‘prezumția de nevinovăție’ (protejată legal). Ce ]nseamnă asta? Că, pentru majoritatea oamenilor, aparența onestității este o valoare socială și morală, demnă de apărat. Chiar și pentru cei in discuție imaginea onestități pare a fi ceva foarte important din moment ce recent se amenință unii pe alții cu procese penale pentru o o chestiune ce ține strict de imagine (in care unii ies a fi niște mincinoși patentați, in răspăr cu părerea lor bună despre sine).
Acum referitor la speța Crin vs avutul obștesc. duimneavoastră aveți vreo dovadă asupra săvârșirii vreunei infracțiuni de corupție in acest caz? E posibil ca in urma acelui transfer de terenuri Crin să fi beneficiat de foloase necuvenite? Poate, dar nu știm sigur. Dar e posibil să fi fost doar un incompetent neghiob care săvârșea un abuz fără să fi profitat in vreun fel? Și asta e posibil. Oricum ar fi, sunteți de acord că acuzarea pe nedrept sau fără dovezi tocmai in plină dezbatere electorală este un comportament la fel de ‘onest’ ca și prestațiile celorlalți candidați ce lansează acuzații fără temei? Dar dacă totul e o mascaradă electorală, de ce oare trebuie ca noi, oamenii obișnuiți, să ne riscăm reputația și onestitatea luînd apărarea unuia din candidații lipsiți de caracter sau atacîndu-i pe ceilalți in virtutea unui bias evident? Ce valori apărăm, unele abstracte de ordin moral? sau unele materiale, idoli din carne și oase? Prezumția de vinovăție…e ceva in care credem și pentru care milităm in mod selectiv sau ceva ce aplicăm tuturor?
Credem în prezumția de nevinovăție, clar, dar părerile ni le mai formăm și din experiențe personale. Până la proba contrarie, faptele (de incompentență măcar) lui Crin sunt probate de justiție, chit că nu și presupusele foloase personale. Când te înhăitezi cu hoții, însă, riști să treci drept hoț și tu, chiar dacă ești doar prost. Cât despre caracterul acuzatorului, deocamdată nu am niciun motiv să mă îndoiesc de el. Vom vedea dacă va apărea.
Am aflat citi mai cred in Romania onesta !
Da, nu e mult, dar e mai bine decât credeam.
Într-unul din podcasturile la care a participat, în (pre)campania electorală, întrebat fiind despre nivelul alarmant al extremiștilor de dreapta, simpatizanți legionari, și în general despre ignoranța unei mari mase a populației față de istoria propriei lor țări, candidatul cu nume de floare puternic mirositoare, fost profesor de istorie, a recunoscut cu jumătate de gură: „poate că este și vina noastră că nu am făcut mai mult pentru aducerea la lumină a unei părți întunecate a trecutului nostru” (nu e citat, e ce-mi aduc aminte).
Această spășire sfioasă a celui care în vara lui 2012, alături de VVP, era vârf de lance al unei tentative de lovituri de stat varaniene spune cam tot despre băiatul cu ochișori albastru-arian din Tulcea.