Bloggerista

Archive | Bloggerista RSS feed for this section

Românisme 04/04/2026

De toți banii

Scenă de porc în Piața Obor, București, România, Aprilie 2026, hala veche de carne:

Ce-am găsit să fie al meu

În care Dollo învață să nu-și însușească obiectele găsite pe jos și chiar să nu mai fure altoaie de plante din grădinile altora

Cum și-au instalat primarul, păgânii ăștia de francezi

Fără imn, fără sobor de preoți, fără jurăminte pe ce are alesul mai scump pe lume, fără falsă solemnitate și cu niscai vin la final. Vive la democratie!

Țara oamenilor drăguți (unii cu alții)

N-o să-ți vină să crezi care e aia.

Ca să nu fiu acuzată că-mi put toate când mai vin prin România, iată, am avut o interacțiune surprinzătoare cu un taximetrist-boltist din Capitală și mă grăbesc să dau mai departe exemplul ăsta de bună practică 🙂

Ultimul preț care a ucis povestea

Mâna care nu spune o poveste, nu primește de pomană. Dar are șanse mari să vândă ce are de vândut, cu un mesaj scurt, în cuvinte puține și prescurtate, chiar și agramat.

Primul an de expat, realizări și perspective

A trecut mai bine de un an de când ne-am lăsat frumoasa casă de la moșie ca să trăim în chirie, la marginea Franței. Ca să nu mă mai întrebați voi, vă spun eu cum a fost. Un bilanț de 2025 și de pribegie, în neagra străinătate.

15 ani cu pisica Toshiba și relația cu alte animale

Un bilanț sincer și pe alocuri trist al relațiilor mele de lungă și scurtă durată cu animalele din viața mea. Plus prima încercare de angajare în Elveția 😉

Diferențe de ton

Încă un episod din telenovela „de ce românii se răstesc unii la alții” și cum am putea face să schimbăm lucrurile.

Cum s-a dat drumul la căldură în Franța

În care Dollo e căzută în admirație când vede cum se sapă gropi în Franța, fără lopeți, și e și mai șocată când află că blocul în care stă a decis să renunțe la centrala proprie, pe gaze, și să ia căldură „de la primărie”. O lume pe contrasens cu România.

Cauți ceva în arhivă?

Cine e Dollo

Dollo vine de la Dollores. „Zice bine”, dincolo de orice modestie, vine de la Benezic – nume de familie care provine din zona Neamțului. Se zice că un strămoș de-al tatălui meu trăia într-un sat, acoperit acum de apele Bicazului, și era un soi de slujbaș al cetății. Treaba lui era să bată toba pe ulițe ori de câte ori stăpânirea mai lua câte o decizie. Era un fel de jurnalist medieval care îi informa pe oameni ce biruri li s-au mai pus pe cap. Un Monitor oficial oral. Când ieșea cu toba pe ulițe i se spunea „bine zici, măi!”

Citește mai mult...

Oldies but goldies

Evenimentul zilei 18/04/2010

De ce nu-i prieşte Mioriţei iarba din UE

Oieritul românesc supravieţuieşte cu greu, între subvenţia europeană care vine târziu, dezinteresul tineretului pentru meseria de cioban, şi supremaţia supermarketurilor care ne bagă pe gât brânză de import.

Carte & alte arte 26/11/2017

Cum s-a făcut de am aflat povestea Amitei Bhose

Fascinanta istorie a unei indience care s-a îndrăgostit de România citindu-l pe Eminescu, a lăsat familie și avere în urmă și a venit să trăiască în comunismul fără apă caldă și curent în căminele din Regie.

Românisme 28/03/2012

Cu cât ne-a botezat Samsung Biblioteca Națională

Statul român plătește un credit de 104 milioane de euro pentru clădirea Bibliotecii Naționale, iar firma Samsung și-a pus numele pe ea, cu câteva televizoare în valoare de 300.000 de euro. O afacere marca Ministerul Culturii și Patrimoniului Național.

Reportaje 29/11/2011

Cum le iertăm greşiţilor noştri

Şeful arhivelor Stasi din Berlin a aflat, când şi-a văzut dosarul, că avocatul care-l apăra era informatorul securităţii. Acum le predă lecţii de organizare şi de iertare trimişilor din ţările arabe care s-au trezit că au eliberat arhivele şi nu ştiu cum să le mânuiască

Reportaje 24/05/2010

Visiting Transilvania: “Traditional roma people on the left!”

Port traditional la un copil care cersea in Sighisoara

Turul bisericilor fortificate săseşti din Transilvania a fost, pentru cei şase ziarişti, o ocazie să cunoască România reală, cu drumuri proaste, cu monumente dărăpănate, cu prea mulţi “roma people” în locuri în care li se spunea că au trăit “the saxons”, dar şi cu oameni ospitalieri şi calzi, cu mâncare multă şi gustoasă, şi cu peisaje fabuloase.

Vacante 21/08/2013

Mama mi-a zis să nu mă duc, dar eu nu și nu…

Cu parapanta e ca și cu un bărbat, prima dată nu e bine, dar ceva te face să mai vrei măcar o dată 😉

Dollo zice Bine