Bloggerista

Archive | Bloggerista RSS feed for this section

În neagra străinătate 15/06/2026

Când relele lumii te ajung și-n paradis

Am cunoscut în sfârșit și eurosceptici francezi, agricultori nemulțumiți de politicile agricole europene, tineri care vor să termine școala ca să muncească „afară” și adulți nemulțumiți de tineretul din ziua de zi. Și am zis să și povestesc despre asta 🙂

Care-i treaba cu cardul de fidelitate

Cel mai important act al românului a devenit cardul de fidelitate. La farmacie. Nu buletinul, nu cardul de asigurat. Încă o mizerie pe care o tolerăm cu fatalitate mioritică, deși acolo sunt cele mai sensibile date ale noastre

Industrienacht, cum își laudă elvețienii munca

Și, în al doilea an de pribegie, a apărut în sfârșit și primul „you should learn german” din viața noastră. Era și timpul. În rest, despre cum știu unii să-și pună industria în valoarea și s-o împrietenească cu publicul

De toți banii

Scenă de porc în Piața Obor, București, România, Aprilie 2026, hala veche de carne:

Ce-am găsit să fie al meu

În care Dollo învață să nu-și însușească obiectele găsite pe jos și chiar să nu mai fure altoaie de plante din grădinile altora

Cum și-au instalat primarul, păgânii ăștia de francezi

Fără imn, fără sobor de preoți, fără jurăminte pe ce are alesul mai scump pe lume, fără falsă solemnitate și cu niscai vin la final. Vive la democratie!

Țara oamenilor drăguți (unii cu alții)

N-o să-ți vină să crezi care e aia.

Onoare de taximetrist

Ca să nu fiu acuzată că-mi put toate când mai vin prin România, iată, am avut o interacțiune surprinzătoare cu un taximetrist-boltist din Capitală și mă grăbesc să dau mai departe exemplul ăsta de bună practică 🙂

Ultimul preț care a ucis povestea

Mâna care nu spune o poveste, nu primește de pomană. Dar are șanse mari să vândă ce are de vândut, cu un mesaj scurt, în cuvinte puține și prescurtate, chiar și agramat.

Primul an de expat, realizări și perspective

A trecut mai bine de un an de când ne-am lăsat frumoasa casă de la moșie ca să trăim în chirie, la marginea Franței. Ca să nu mă mai întrebați voi, vă spun eu cum a fost. Un bilanț de 2025 și de pribegie, în neagra străinătate.

Cauți ceva în arhivă?

Cine e Dollo

Dollo vine de la Dollores. „Zice bine”, dincolo de orice modestie, vine de la Benezic – nume de familie care provine din zona Neamțului. Se zice că un strămoș de-al tatălui meu trăia într-un sat, acoperit acum de apele Bicazului, și era un soi de slujbaș al cetății. Treaba lui era să bată toba pe ulițe ori de câte ori stăpânirea mai lua câte o decizie. Era un fel de jurnalist medieval care îi informa pe oameni ce biruri li s-au mai pus pe cap. Un Monitor oficial oral. Când ieșea cu toba pe ulițe i se spunea „bine zici, măi!”

Citește mai mult...

Dollo zice Bine

Când relele lumii te ajung și-n paradis

Care-i treaba cu cardul de fidelitate

Industrienacht, cum își laudă elvețienii munca

De toți banii

Ce-am găsit să fie al meu

Cum și-au instalat primarul, păgânii ăștia de francezi

Țara oamenilor drăguți (unii cu alții)

Onoare de taximetrist

Ultimul preț care a ucis povestea

Primul an de expat, realizări și perspective

Articles

Ce citim luna asta

Buton pentru like-uri în euro

Cauți ceva în arhivă?

Cine e Dollo

Oldies but goldies

Minune, în decembrie în sectorul 3 au răsărit părăluțele

Din Buenos Aires con mucho calor

Mergând pe sârmă

Dacă ai vrea să trăiești doar atât cât poți

Restul de 60% e tăcere