Cugetări de care lumea nu avea nevoie, dar pe care le scriu aici ca să nu rămână doar la mine în cap. Bonus, poze cu și fără pisici de la moșie 🙂
Archive | Românisme
RSS feed for this section
Vii în București și primul care te ia în primire la aeroport…
… e un șofer de RATB cu capsa pusă, care vrea să-ți facă educație
Păcatele ONG-urilor și ale oamenilor de bine din ele (II)
Despre finanțarea ONG-urilor, elitisme, pierderea motivației și până unde ne ține democrația – în al doilea episod și ultimul despre ONG-uri și la ce sunt ele bune în viața noastră.
La ce sunt bune ONG-urile. Și eventualele lor păcate
Simțeam în aer o așteptare încordată, că de ce nu zice și Dollo ce părere are ea despre treaba asta, a listelor cu buni și răi, a oengheurilor care vor să ne fure sufletul pur și să ne întineze idealurile, așa că am zis că nu strică să scriu cum se vede sectorul ONG din interior. Mă rog, prin ochii mei care sunt un pic miopi 😉
Dovezi aveți?
În care Dollo e trasă pe dreapta de poliție și reușește să-l exaspereze și pe agentul ăla ghinionist, cu poveștile ei despre gunoaie. Sunteți de la circulație sau de la poliția… poliție? 😉
Vigilențe
Fight or flight? aceasta este întrebarea. Plus alte considerații filosofice pe tema: la ce sunt buni vigilenții dintr-o societate, când se poate foarte bine să radem tot și s-o luăm de la capăt. Din timp în timp…
O stea de la minister, cinci de la oaspeți
În care Dollo e evaluată de o comisie de la Ministerul Economiei Digitalizării Antreprenoriatului și Turismului și rezultă că are un lips major în dotare. Pe care nici nu vrea să-l repare.
Ursitul unei doamne
De Bobotează, mama m-a dus la cimitir ca să-i văd „apartamentul” pe care și l-a pregătit singură, iar eu am visat ce mă macină mai mult când sunt în România.
Cum am obținut aprobarea statului ca să-mi închiriez casa. Provizoriu
A durat patru luni, din care două am umblat după autorizația de construire a blocului și câteva săptămâni după semnăturile vecinilor, care și ei închiriaseră, dar nu îmi ceruseră și mie voie. Restul a fost așteptare încordată la ușa virtuală a Ministerului Economiei, Antreprenoriatului și Turismului. Încă o operațiune prin care statul se acoperă cu hârtii
„Moartea asistată” de la Spitalul Pantelimon
Se știa de comportamentul abuziv și arogant al medicilor de la Spitalul Pantelimon, era notorie lipsa de empatie de acolo, și totuși un singur om dintre toți care știau a avut curajul să reclame. Ce spune asta despre noi?
Articles
-
Camping – dar avem suferință și acasă
-
În realitate nu se întâmplă absolut nimica
-
Vii în București și primul care te ia în primire la aeroport…
-
Păcatele ONG-urilor și ale oamenilor de bine din ele (II)
-
La ce sunt bune ONG-urile. Și eventualele lor păcate
-
Un atac de panică
-
Astfel de lucruri mărunte care fac diferența
-
O lume mai bună, according to Dollo
-
Vii în București și primul care te ia în primire la aeroport…
-
Un atac de panică
-
La ce sunt bune ONG-urile. Și eventualele lor păcate
-
În realitate nu se întâmplă absolut nimica
-
Păcatele ONG-urilor și ale oamenilor de bine din ele (II)
-
Camping – dar avem suferință și acasă
-
dojo: FELICITARI! Acu' aflu si eu ca decizia s-a luat s...
-
Valentina: Nu scapi nici daca faci copil. Te intreaba de ce n...
-
Dollo: Da, noroc că există concurență și oferte dife...
-
-
-
Liviu: salutam, cred ca nenea facea misto de tine. Tu i...
-
Om bun: Eu ii judec si tot eu le gasesc scuze, hehehee...
-
Stelian: Pai ati ajuns departe. Ultima oara am coborit depa...
Ce citim luna asta
