… e un șofer de RATB cu capsa pusă, care vrea să-ți facă educație
Archive | Românisme
RSS feed for this section
Păcatele ONG-urilor și ale oamenilor de bine din ele (II)
Despre finanțarea ONG-urilor, elitisme, pierderea motivației și până unde ne ține democrația – în al doilea episod și ultimul despre ONG-uri și la ce sunt ele bune în viața noastră.
La ce sunt bune ONG-urile. Și eventualele lor păcate
Simțeam în aer o așteptare încordată, că de ce nu zice și Dollo ce părere are ea despre treaba asta, a listelor cu buni și răi, a oengheurilor care vor să ne fure sufletul pur și să ne întineze idealurile, așa că am zis că nu strică să scriu cum se vede sectorul ONG din interior. Mă rog, prin ochii mei care sunt un pic miopi 😉
Dovezi aveți?
În care Dollo e trasă pe dreapta de poliție și reușește să-l exaspereze și pe agentul ăla ghinionist, cu poveștile ei despre gunoaie. Sunteți de la circulație sau de la poliția… poliție? 😉
Vigilențe
Fight or flight? aceasta este întrebarea. Plus alte considerații filosofice pe tema: la ce sunt buni vigilenții dintr-o societate, când se poate foarte bine să radem tot și s-o luăm de la capăt. Din timp în timp…
O stea de la minister, cinci de la oaspeți
În care Dollo e evaluată de o comisie de la Ministerul Economiei Digitalizării Antreprenoriatului și Turismului și rezultă că are un lips major în dotare. Pe care nici nu vrea să-l repare.
Ursitul unei doamne
De Bobotează, mama m-a dus la cimitir ca să-i văd „apartamentul” pe care și l-a pregătit singură, iar eu am visat ce mă macină mai mult când sunt în România.
Cum am obținut aprobarea statului ca să-mi închiriez casa. Provizoriu
A durat patru luni, din care două am umblat după autorizația de construire a blocului și câteva săptămâni după semnăturile vecinilor, care și ei închiriaseră, dar nu îmi ceruseră și mie voie. Restul a fost așteptare încordată la ușa virtuală a Ministerului Economiei, Antreprenoriatului și Turismului. Încă o operațiune prin care statul se acoperă cu hârtii
„Moartea asistată” de la Spitalul Pantelimon
Se știa de comportamentul abuziv și arogant al medicilor de la Spitalul Pantelimon, era notorie lipsa de empatie de acolo, și totuși un singur om dintre toți care știau a avut curajul să reclame. Ce spune asta despre noi?
Articles
-
Cum a ratat domnul Jean de la Sorbona ocazia de a rămâne filosof
-
Onoare de taximetrist
-
Ultimul preț care a ucis povestea
-
Primul an de expat, realizări și perspective
-
Cum să înfrunți un dictator. Și alte vise umede, jurnalistice
-
15 ani cu pisica Toshiba și relația cu alte animale
-
Valea Loarei și foștii ei bogați
-
Parcările de la Mont Saint Michel și câinii din Saint Malo
-
Ultimul preț care a ucis povestea
-
Onoare de taximetrist
-
Cum a ratat domnul Jean de la Sorbona ocazia de a rămâne filosof
-
Nicoleta Pascu: Un institut medical de renume mondial și un repre...
-
Dollo: Și eu care mă bazam pe tine să ne zici de la fi...
-
Elena Halmaghi: Am citit fiecare cuvânt de aici. Nu am terminat d...
-
-
Florin: De fapt, n-a fost construit de comuniști. Pistele...
-
-
pavel: Cu o floare nu se face primavara :-). Dar poat...
-
Ce citim luna asta
