Votăm toți schimbarea din temelii a României, de parcă am și avea vreo șansă ca să se întâmple asta în timpul vieții noastre. Ba unii mai cred și că se vor întoarce „acasă”
Archive | Românisme
RSS feed for this section
Cine mai crede în România onestă
În 2025, trebuie să explicăm ce e onestitatea și la ce e bună. Din reacțiile la dezbaterile electorale tragem concluzia că nu mai contează caracterul omului, dacă a furat în tinerețe sau are de gând să fure în continuare. Important e să nu fie omul rușilor – deși asta e mai greu de dovedit ca un furt -, ca să-l alegem președinte.
În realitate nu se întâmplă absolut nimica
Cugetări de care lumea nu avea nevoie, dar pe care le scriu aici ca să nu rămână doar la mine în cap. Bonus, poze cu și fără pisici de la moșie 🙂
Vii în București și primul care te ia în primire la aeroport…
… e un șofer de RATB cu capsa pusă, care vrea să-ți facă educație
Păcatele ONG-urilor și ale oamenilor de bine din ele (II)
Despre finanțarea ONG-urilor, elitisme, pierderea motivației și până unde ne ține democrația – în al doilea episod și ultimul despre ONG-uri și la ce sunt ele bune în viața noastră.
La ce sunt bune ONG-urile. Și eventualele lor păcate
Simțeam în aer o așteptare încordată, că de ce nu zice și Dollo ce părere are ea despre treaba asta, a listelor cu buni și răi, a oengheurilor care vor să ne fure sufletul pur și să ne întineze idealurile, așa că am zis că nu strică să scriu cum se vede sectorul ONG din interior. Mă rog, prin ochii mei care sunt un pic miopi 😉
Dovezi aveți?
În care Dollo e trasă pe dreapta de poliție și reușește să-l exaspereze și pe agentul ăla ghinionist, cu poveștile ei despre gunoaie. Sunteți de la circulație sau de la poliția… poliție? 😉
Vigilențe
Fight or flight? aceasta este întrebarea. Plus alte considerații filosofice pe tema: la ce sunt buni vigilenții dintr-o societate, când se poate foarte bine să radem tot și s-o luăm de la capăt. Din timp în timp…
O stea de la minister, cinci de la oaspeți
În care Dollo e evaluată de o comisie de la Ministerul Economiei Digitalizării Antreprenoriatului și Turismului și rezultă că are un lips major în dotare. Pe care nici nu vrea să-l repare.
Ursitul unei doamne
De Bobotează, mama m-a dus la cimitir ca să-i văd „apartamentul” pe care și l-a pregătit singură, iar eu am visat ce mă macină mai mult când sunt în România.
Articles
-
Industrienacht, cum își laudă elvețienii munca
-
Apocalipsa AI, după Harari
-
De toți banii
-
Ce-am găsit să fie al meu
-
Cum și-au instalat primarul, păgânii ăștia de francezi
-
Vechituri
-
Țara oamenilor drăguți (unii cu alții)
-
Carnavalul din Basel
-
Cami: Eu aș fi făcut un sarcasm, le-aș fi scris în g...
-
Dollo: Nu știu ce-i cu atâtea comentarii apreciative la...
-
-
-
NeluF: Felicitări pentru jurnalismul educativ și d...
-
Om bun: Daca nu suntem in stare sa participam la club, sau...
-
Alexandru Ioan Roman: Vă urmăresc cu interes constant articolele și s...
-
VASILIU MIRCEA PAUL: Din ”veacurile întunecate” atunci cînd biser...
Ce citim luna asta
