Archive | Diverse RSS feed for this section

Trei ani fără aparat de îndreptat dinții – trilanț :)

gutiere1

Există viață după aparatul dentar, ba chiar pare mai bună după ce uiți cât te-a costat toată tevatura + o amintire cu mamaie Aritina la final 😉

Mai mult 3 comentarii

Nocturnă cu cioburi

iasomie

Când se aruncă cu sticle în mașinile din parcare și vine poliția, iar la tine pe balcon se află o colecție cu tot ce ai băut în ultimele luni, care te poate incrimina.

Mai mult 7 comentarii

Glagorie inconturnabilă

bolivia27

Să învățăm limba română căutând cuvintele în dex. Azi glagorie și inconturnabil. Un arhaism și o prețiozitate.

Mai mult 10 comentarii

Scrisori de la o țară pierdută

scrisori sidonia dragusanu

Zeci de oameni de toate vârstele și din toate zonele țării au scris, de mână, câte o scrisoare unei necunoscute, ca să primească la schimb o carte. Dacă aveți nevoie în viața voastră de o doză de duioșie, optimism, bunătate și chiar veselie pe alocuri, vă îndemn că răsfoiți scrisorile astea. O să vă facă bine.

Mai mult 6 comentarii

3 de week-end

20200111_164207 (2)

Întâmplări din cartier: De ce nu pot fi un Larry David, de ce le dăm bani cerșetorilor și ai parcat „ca un gospodar”.

Mai mult 9 comentarii

De ce contează vechiturile pentru bătrâni

cizme stonfly

Am ajuns la vârsta la care mă atașez de lucruri pentru că de fapt sunt niște capsule ale timpului, care închid în ele stări și persoane pe care nu le mai am în preajmă

Mai mult 11 comentarii

De ce nu intru în politică

tiganca la gradi

Ca să nu fiu nevoită să-mi pun cenușă în cap pentru poza asta și eventuale concepții pe care le-oi fi avut în tinerețe, și care nu mai cadrează cu vremurile în care trăim

Mai mult 7 comentarii

Diferența dintre un tren privat și unul CFR

vagon abandonat

trenul 1 – vagoane vechi, fără ventilație, fără prize, WC murdar – 37 de lei
trenul 2 – vagoane noi, aer condiționat, prize, WC curat și decent – 54 de lei

Mai mult 11 comentarii

Cum mi-a blocat ING contul pe mutește

leutu-ing

Mi-a expirat buletinul și am uitat să ajung cu cel nou la bancă. Și banca s-a făcut că uită numărul meu de telefon și mi-a blocat contul pe nesimțite, pretextând că mi-a trimis nenumărate emailuri, pe care evident eu nu le-am primit.

Mai mult 29 comentarii

Ăia care știu ei sigur cum e treaba

baterii-mouse

Despre cumpărarea de baterii și luarea deciziilor în preajma proștilor cu aplomb

Mai mult 20 comentarii

Oldies but goldies

Cât ne-a costat înflorirea sectorului 3, în campania electorală 2016

begonia1

Primarul Negoiță a cumpărat gazon la preț dublu față de piață, apoi l-a tăiat și aruncat ca să planteze în loc begonii. Cât au costat ele și de ce primarul refuză să spună?

Je suis doamna de la litera B

realitate

Doamna care răspunde de litera B mănâncă dintr-o caserolă, lucrează la un birou care nu se vede de dosare, zilnic cu o armată de oameni nerăbdători la ușă, care nu lasă nici măcar timpul să iasă bășina celui dinaintea lor din birou, că dau năvală să-i ia locul. Nu vreau să știu ce s-ar întâmpla dacă pe doamna ar apuca-o pântecăraia.

„Bună, ce faci?!” – varianta nipono-americană cu happy end

gene-hitaki

Epstein și Kobayashi – Ce șanse erau ca un evreu și o japoneză, el economist, ea pictoriță, ambii trecuți de 60 de ani, să se întâlnească și să se iubească, în ditamai New York-ul?

De ce a fost mai bine în iarna lui 54

București în iarna din 1954

Pe vremea aia oamenii știau să-și facă provizii pentru iarnă, să se scoată singuri din rahatul alb și reușeau să îndeplinească și planul în uzină. Acum avem televiziuni de știri al căror unic rol educativ e ăla de a perpetua mentalitatea asistată a cetățeanului care în curând va aștepta să fie șters și la cur de către autoritățile incompetente.

Românul s-a născut poet, de aia e mai lent

casca

Când o lucrare unică intră pe mâinile unor muncitori români termenele contractuale devin opționale. Totul în România durează mai mult, zice spaniolul șef de șantier. Dar la final iese o operă brâncușiană, zice inginerul român

Scrisoarea pe care n-a mai primit-o Eugen Ionescu

dosarul-profesorul

Povestea profesorului Ion Nițulescu – un „element dușmănos” față de orânduirea socialistă – și a delatorilor săi, dintre care numai securistul șef mai trăiește azi bine mersi, măncându-și pensia într-o vilă somptuoasă chiar în satul natal al victimei sale