Archive | La moșie RSS feed for this section

jurnal de moșiereasă în devenire

Cum se vând cartofii românești în epoca supermarket

cartofi romanesti supermarket

În timp ce supermarketurile ne îmbie cu cartofi franțuzești, spanioli, grecești sau egipteni, cartoful nostru național, de Lungulețu, se vinde cu duba, din sta în sat, ca pe vremea trocului.

Mai mult 15 comentarii

România găurilor mici și dese

Vasile si putarii5

Cum alegi un puțar bun și de ce instituțiile responsabile ale statului nu vor să le spună oamenilor unde sunt straturile bune de apă în sol.

Mai mult 22 comentarii

Nu se mai sapă șanțuri în România democrată

racord bransament lumina

și ENEL-ul a zis, în sfârșit: Să fie lumină! Și atunci se văzu că nu vrea nimeni să sape șanțurile ca să se tragă cablurile de alimentare. #laMoșie episodul despre lungul șanț către electrificare

Mai mult 22 comentarii

De ce-și vând-cumpără românii rulote – povești aproape pescărești

rulota mea

Privați în comunism de vacanțele la rulotă, românii s-au transformat în ultimii 30 de ani în remat-ul Europei la auto. Se minte mult în anunțuri și se cere și mai mult pe niște rable din cimitirul de rulote din UK, de care englezii sunt bucuroși să scape cu câteva sute de lire. În țară, niște fraieri caută rulote ieftine, „fără hepatită”.

Mai mult 22 comentarii

ENEL nu vrea să te branșeze legal, dar acceptă rețelele ilegale

fantana

Ca să mă branșeze la curent, ENEL îmi cere autorizație de construcție pentru pompa de apă din grădină, un act inventat pe care cică îl eliberează primăria. Arhitecta primăriei zice că ENEL face mișto de mine, că îmi va cere în curând și autorizație de construcție pentru bradul de Crăciun

Mai mult 16 comentarii

Jurnal de moșiereasă: primul clenci cu vecinii

strada-dollo

Ne construim singuri rețele electrice pe care le cedăm gratis către ENEL, și ne certăm între noi pe bani în loc să-l luăm de gât pe primar și pe furnizorul de curent ca să-și facă datoria.

Mai mult 42 comentarii

Latifundiară

teren

Cum s-a făcut de am cumpărat un teren dublu față de cât voiam inițial și alte povești de la țară

Mai mult 26 comentarii

Case bătrânești, multe și nedorite

nea gheorghe fusaru

Satele românești sunt pline de case de paiantă, construite în cel mai fericit caz după război, și de bătături năpădite de bălării. Bătrânii au murit, iar copiii lor, dacă mai sunt în România, nu vor să-și părăsească confortul de la bloc și slujbele de la oraș.

Mai mult 29 comentarii

Cum îți construiești o casă la țară când n-ai bani

terenuri

Începem azi o nouă categorie de postări „Scrise pe buda din fundul curții”. Că de atât o să-mi rămână bani după ce reușesc să cumpăr terenul de casă 😉

Mai mult 39 comentarii

Oldies but goldies

De ce ea? (3)

tarau-victoriei

Viața de după: reabilitarea, mai grea decât pușcăria, a muncit la negru pentru că nu o angaja nimeni, victoria de la CEDO și rejudecarea procesului în țară, pierderea și regăsirea dosarului, apariția unor „victime” noi atrase de ideea de potențial câștig, facultatea de drept, doctoratul și victoria finală.

Și ce ne-a dat nouă UE? Mai mult ne-a luat!

dabuleni

Cum se vede Uniunea Europeană de la margine, de pe malul românesc și mai prost al Dunării – de la Cazane până la Dăbuleni.

Dumnezeu preferă proștii

catedrala

A te mai opune acum Catedralei Neamului echivalează cu a cere demolarea Casei Poporului. Istoria ne arată că în 25 de ani nu am învățat valoarea prevenției în tratarea bolilor, nici a dezbaterii publice în luarea deciziilor.

O zi la probațiune

alb-negru

Ce face un VIP condamnat cu suspendare, când ajunge în biroul consilierului de probațiune, unde trebuie să-și demonstreze îndreptarea: răspunde la telefon cu „dragă, sunt în oraș, la un interviu, vorbim mai târziu” 😉

Cât ne costă să „stârpim” prostituția și cât am câștiga dacă am legaliza-o

ashley

Statul a cheltuit un milion de lei și doi ani de anchete ca să descopere că prostituția se face și prin mica publicitate. Printre „proxeneți” – o femeie de serviciu care cumpăra prezervative la un salon de masaj, o studentă care-i organiza agenda unei fete, un ziar de mică publicitate…

„Bună, ce faci?!” – varianta nipono-americană cu happy end

gene-hitaki

Epstein și Kobayashi – Ce șanse erau ca un evreu și o japoneză, el economist, ea pictoriță, ambii trecuți de 60 de ani, să se întâlnească și să se iubească, în ditamai New York-ul?