Am testat apa din puțul de la moșie: are mai puțin fier decât asta furnizată de Apa Nova la robinet, însă mustește de azotați. Cică nu mori imediat dacă o bei, totuși 😉
Archive | La moșie
RSS feed for this section
jurnal de moșiereasă în devenire
Cum se vând cartofii românești în epoca supermarket
În timp ce supermarketurile ne îmbie cu cartofi franțuzești, spanioli, grecești sau egipteni, cartoful nostru național, de Lungulețu, se vinde cu duba, din sta în sat, ca pe vremea trocului.
România găurilor mici și dese
Cum alegi un puțar bun și de ce instituțiile responsabile ale statului nu vor să le spună oamenilor unde sunt straturile bune de apă în sol.
Nu se mai sapă șanțuri în România democrată
și ENEL-ul a zis, în sfârșit: Să fie lumină! Și atunci se văzu că nu vrea nimeni să sape șanțurile ca să se tragă cablurile de alimentare. #laMoșie episodul despre lungul șanț către electrificare
De ce-și vând-cumpără românii rulote – povești aproape pescărești
Privați în comunism de vacanțele la rulotă, românii s-au transformat în ultimii 30 de ani în remat-ul Europei la auto. Se minte mult în anunțuri și se cere și mai mult pe niște rable din cimitirul de rulote din UK, de care englezii sunt bucuroși să scape cu câteva sute de lire. În țară, niște fraieri caută rulote ieftine, „fără hepatită”.
ENEL nu vrea să te branșeze legal, dar acceptă rețelele ilegale
Ca să mă branșeze la curent, ENEL îmi cere autorizație de construcție pentru pompa de apă din grădină, un act inventat pe care cică îl eliberează primăria. Arhitecta primăriei zice că ENEL face mișto de mine, că îmi va cere în curând și autorizație de construcție pentru bradul de Crăciun
Jurnal de moșiereasă: primul clenci cu vecinii
Ne construim singuri rețele electrice pe care le cedăm gratis către ENEL, și ne certăm între noi pe bani în loc să-l luăm de gât pe primar și pe furnizorul de curent ca să-și facă datoria.
Latifundiară
Cum s-a făcut de am cumpărat un teren dublu față de cât voiam inițial și alte povești de la țară
Case bătrânești, multe și nedorite
Satele românești sunt pline de case de paiantă, construite în cel mai fericit caz după război, și de bătături năpădite de bălării. Bătrânii au murit, iar copiii lor, dacă mai sunt în România, nu vor să-și părăsească confortul de la bloc și slujbele de la oraș.
Cum îți construiești o casă la țară când n-ai bani
Începem azi o nouă categorie de postări „Scrise pe buda din fundul curții”. Că de atât o să-mi rămână bani după ce reușesc să cumpăr terenul de casă 😉
Articole
-
În care Dollo se hotărăște să meargă la poliție
-
Scrisori de la o țară pierdută
-
Prima mea pâine de casă
-
Despre regretele unei vieți râvnite
-
3 de week-end
-
Calpuzanii, povestea mandatului valah al lui Mavrogheni, care n-a mai fost reales de turci
-
Urmările faptelor noastre
-
50 de cărți bune citite în ultimul deceniu
-
În care Dollo se hotărăște să meargă la poliție
-
De ce contează vechiturile pentru bătrâni
-
3 de week-end
-
Scrisori de la o țară pierdută
-
50 de cărți bune citite în ultimul deceniu
-
Prima mea pâine de casă
-
Urmările faptelor noastre
-
Calpuzanii, povestea mandatului valah al lui Mavrogheni, care n-a mai fost reales de turci
-
Ady: ”date în proprietatea locatarilor” am vrut s...
-
-
Alina: Multumesc, dat traficul e groaznic, personal nu am...
-
Cornel: Articol de bun simt. Multumesc Dollo....
-
Stelian: Va dati seama de absurdul situatiei? Iesi din bloc...
-
-
mihai: _Blocul_ nu deține nicio suprafață în jurul lu...
-
Sebastian: Daca nu l-au semnat nimanui, nu e greseala, e inte...
Ce citim luna asta
