Fost poet programator, fost corporatist, fost visător, actual primar de comună, dezamăgit de USR și de partide, dar încă amăgit de ideea de a construi o comunitate în care să-și crească mai bine copiii. Cară apa cu bidoanele acasă, a înghițit o broască râioasă în primul mandat și urmează alegerile.
Archive | Portrete
RSS feed for this section
Locul în care bărbații caută prietene și femeile bani (II)
„Cu cât România se va adânci într-o criză financiară, cu atât industria videochat se va dezvolta” – zice un consultant în domeniu. Dar asta nu ne va acoperi deficitul, căci și videochatiștii învață ingineriile financiare de la mari firme de consultanță.
Locul în care bărbații caută prietene și femeile bani (I)
Dacă în grânarul Europei au ajuns și agronomii să facă videochat, chiar că se duce țara asta de râpă! 😉 Un interviu lung despre un subiect complicat. Prima parte.
Ely: Citesc Hotnews aproape zilnic și nu e zi să nu zic „bine că am plecat”
Există și emigranți nefericiți, dar fie pâinea cât de rea, tot mai bine e în Germania…
A.C.: Decât să fiu cetățean de mâna a doua în țara mea, mai bine cetățean de mâna a doua în altă țară. Doare mai puțin
Mă îndoiesc că în viitorul apropiat România îmi va recunoaște familia și încă mi se pare nedrept că a trebuit să plec din țara mea pentru a avea o familie.
A.C. – Sunt norocoasă să pot lua din ambele culturi ce e mai bun
Romania va fi mereu o parte din mine, indiferent unde aleg sa emigrez
I.N. – n-am considerat că e nevoie să emigrez ca să-mi urmăresc visurile și să rămân fidelă valorilor personale
Cunosc în România o mulțime de oameni normali, muncitori și mișto care-și fac treaba în pătrățica lor și cred că asta e soluția pe termen lung. E un proiect pe termen lung, dar după atâția ani de comunism / socialism luminos, e imposibil să fie altfel.
Vali Constantinescu: În Vietnam am început o viață nouă, așa cum mi-aș fi dorit să am, ca pensionară, în țara mea
De România mă leagă tot și mă desparte tot. Emigrarea, în cazul meu, este una atipică, din cauza vârstei și a fricii de a rămâne singură, bătrână și neajutorată într-o Românie căreia nu-i pasă de cetățenii ei și mai cu seamă că bătrânii României sunt bătaia de joc a guvernanților. Și nu de azi, de ieri, ci dintotdeauna.
M.A. – Visez să se vadă că suntem destui cei care am rămas și suntem niște cetățeni buni
Poate mai vin și alții și se va vedea schimbarea 🙂
D.C.: Mi-era frică de necunoscut, dar și mai frică să rămân în România
România e parte integrantă din mine, și a contribuit în mod esențial la viața mea – chiar dacă principala ei contribuție a fost să-mi dea imboldul de care aveam nevoie pentru a o părăsi în 1992.
Articole
-
Slovenia, scumpa de ea
-
Ce au făcut sârbii în ultimii 13 ani
-
Am strâns piscina și-am plecat în lume
-
Cum am obținut aprobarea statului ca să-mi închiriez casa. Provizoriu
-
„Moartea asistată” de la Spitalul Pantelimon
-
15 ani de când știți totul despre mine
-
Alazarul ruștesc, din nou la clubul de carte
-
Feminismul n-a omorât pe nimeni…
-
„Moartea asistată” de la Spitalul Pantelimon
-
Slovenia, scumpa de ea
-
Cum am obținut aprobarea statului ca să-mi închiriez casa. Provizoriu
-
Am strâns piscina și-am plecat în lume
-
Ce au făcut sârbii în ultimii 13 ani
-
Dollo: Da, turismul costă tot mai mult sau ne-am „îmb...
-
Ilici: Asta e ca aia din Filantropica: "- Dar ce pretur...
-
-
-
-
-
Cristina: Ți-am urmărit impresiile de călătorie pe larg ...
-
Tiberiu: Când merg în expoziții plec cu o zi-două mai d...
Ce citim luna asta
InstaDollo
