Ioana Crăciunescu, despre singurul film din viața ei la premiera căruia publicul i-a contestat alegerea din final a personajului – Să-ți vorbesc despre mine (1987)
Archive | Portrete
RSS feed for this section
Cum se aproba un film pe vremea lui Ceaușescu
Povestește Mihai Constantinescu, regizor care și-a început cariera cu niște pușcărie pentru delict de opinie, a stat pe bară zece ani după asta, fiindu-i interzis să lucreze în branșă, apoi a făcut un balet ideologic ca să nu-i fie rușine azi cu filmele semnate în vremea aia
Miron Radu Paraschivescu, jurnalul unui comunist fără partid
Cine ar ști să se roage cu adevărat pentru sufletul meu decât o curvă – însemnările unui ratat oarecare din România secolului trecut. Miron Radu Paraschivescu, Jurnalul unui cobai
Cum s-a făcut de am aflat povestea Amitei Bhose
Fascinanta istorie a unei indience care s-a îndrăgostit de România citindu-l pe Eminescu, a lăsat familie și avere în urmă și a venit să trăiască în comunismul fără apă caldă și curent în căminele din Regie.
Cât valorează un om? Dar după moarte?
Cum am descoperit-o pe Sidonia Drăgușanu – scriitoare, ziarist freelancer în timpul războiului, activistă feministă, sfătuitoarea doamnelor, prietena domnilor – deși o uitase toată lumea, inclusiv Uniunea Scriitorilor
Carmen Nistor: „Nu există greșeli, doar distracție”
Despre rolul pasiunii în viața omului și cât de departe ajungi cu ea. O poveste care începe cu bunicul legător de carte, continuă cu nepoata – artistă, pictoriță și business developer în timpul programului – și apare tangențial și Steve Jobs un pic 😉
Când Manhattanu era un soi de Ferentari…
… iar Martha Cooper, prima femeie fotograf de la New York Post. Azi e septuagenară, dar se aleargă cu poliția și grafferii prin Brazilia ca la tinerețe. Și vine la București în 13-15 octombrie la Make a Point
Din câte încercări reușește un nevăzător să intre la metrou
Din cel puțin două, la fel ca noi ăștia care nu nimerim să băgăm cartela cum trebuie în noii turnicheți. Asta de când s-a lansat aplicația gratuită Tandem acces, care le permite nevăzătorilor să folosească metroul ca toată lumea
Dacă ai vrea să trăiești doar atât cât poți
Când mai vedeți reclame cu bătrâni râzând cu toată placa într-o lumină caldă, solară, să știți că ăia nu sunt nici români, nici la azil. Și poate nici așa bătrâni 😉
Aerul german al Clujului
Clujul m-a cucerit în seara asta cum n-a mai făcut-o niciun oraș românesc vreodată. E fotogenic, respiră un aer calm, de normalitate din aia vestică, în care pare că lucrurile funcționează pentru oameni, locuitorii nu sunt isterizați, iar administrația nu pare făcută la mișto
Articole
-
Ce ne aduce nouă președinția Consiliului UE
-
Un roman de dragoste într-o epocă de ură
-
Cam chiori și un pic nebuni, ne ținem tare de volan
-
Jurnal de moșiereasă: primul clenci cu vecinii
-
Alice T. despre adopție, adolescență și avort în secolul informației
-
Hoții de după cutremur
-
Cea mai piratată carte din Nigeria, la clubul nostru de carte
-
În artă trebuie să sapi tot hectarul dacă vrei să salvezi un metru roditor
-
Jurnal de moșiereasă: primul clenci cu vecinii
-
Cam chiori și un pic nebuni, ne ținem tare de volan
-
Hoții de după cutremur
-
Alice T. despre adopție, adolescență și avort în secolul informației
-
Un roman de dragoste într-o epocă de ură
-
Cea mai piratată carte din Nigeria, la clubul nostru de carte
-
Ce ne aduce nouă președinția Consiliului UE
-
eu: Ai dreptate, opozitia din pacate exagereaza cu boc...
-
Claudiu: Eu zic ca, înainte de a blama pe cei de la Tei, a...
-
IoanaS: Ooo da :)...
-
Dollo: Așa repede? :P...
-
-
Catalina: La acest fel de program trebuie sa avansezi banii ...
-
Tudor: Subscriu la aceasta idee. Sa ne gandim ca atunci c...
-
Ady: Dar cine zice că ești apt să conduci din nou? T...
Ce citim luna asta
