Un bilanț sincer și pe alocuri trist al relațiilor mele de lungă și scurtă durată cu animalele din viața mea. Plus prima încercare de angajare în Elveția 😉
Archive | Portrete
RSS feed for this section
Cât farmec încape în 93 de ani de viață
Despre arhitectul Romeo Belea, despre care am auzit prima dată datorită unui excelent documentar TVR, dar și unei prietene arhitect care mi l-a recomandat. Plus câteva considerații despre bătrânețe, maică.
Claudiu Constantin: meseria de primar este o rețetă sigură de eșec personal
Fost poet programator, fost corporatist, fost visător, actual primar de comună, dezamăgit de USR și de partide, dar încă amăgit de ideea de a construi o comunitate în care să-și crească mai bine copiii. Cară apa cu bidoanele acasă, a înghițit o broască râioasă în primul mandat și urmează alegerile.
Locul în care bărbații caută prietene și femeile bani (II)
„Cu cât România se va adânci într-o criză financiară, cu atât industria videochat se va dezvolta” – zice un consultant în domeniu. Dar asta nu ne va acoperi deficitul, căci și videochatiștii învață ingineriile financiare de la mari firme de consultanță.
Locul în care bărbații caută prietene și femeile bani (I)
Dacă în grânarul Europei au ajuns și agronomii să facă videochat, chiar că se duce țara asta de râpă! 😉 Un interviu lung despre un subiect complicat. Prima parte.
Ely: Citesc Hotnews aproape zilnic și nu e zi să nu zic „bine că am plecat”
Există și emigranți nefericiți, dar fie pâinea cât de rea, tot mai bine e în Germania…
A.C.: Decât să fiu cetățean de mâna a doua în țara mea, mai bine cetățean de mâna a doua în altă țară. Doare mai puțin
Mă îndoiesc că în viitorul apropiat România îmi va recunoaște familia și încă mi se pare nedrept că a trebuit să plec din țara mea pentru a avea o familie.
A.C. – Sunt norocoasă să pot lua din ambele culturi ce e mai bun
Romania va fi mereu o parte din mine, indiferent unde aleg sa emigrez
I.N. – n-am considerat că e nevoie să emigrez ca să-mi urmăresc visurile și să rămân fidelă valorilor personale
Cunosc în România o mulțime de oameni normali, muncitori și mișto care-și fac treaba în pătrățica lor și cred că asta e soluția pe termen lung. E un proiect pe termen lung, dar după atâția ani de comunism / socialism luminos, e imposibil să fie altfel.
Vali Constantinescu: În Vietnam am început o viață nouă, așa cum mi-aș fi dorit să am, ca pensionară, în țara mea
De România mă leagă tot și mă desparte tot. Emigrarea, în cazul meu, este una atipică, din cauza vârstei și a fricii de a rămâne singură, bătrână și neajutorată într-o Românie căreia nu-i pasă de cetățenii ei și mai cu seamă că bătrânii României sunt bătaia de joc a guvernanților. Și nu de azi, de ieri, ci dintotdeauna.
Articles
-
Cum să înfrunți un dictator. Și alte vise umede, jurnalistice
-
15 ani cu pisica Toshiba și relația cu alte animale
-
Valea Loarei și foștii ei bogați
-
Parcările de la Mont Saint Michel și câinii din Saint Malo
-
Anii și viața, după Annie Ernaux
-
Cu balonul în Normandia
-
Plajele și poveștile debarcării din Normandia (II)
-
Diferențe de ton
-
Ruxandra: Știu că e la multi ani distanță, dar am joi o ...
-
Dollo: Mai recitiți texte din urmă :))...
-
pavel: chiar minunata, putem spune...
-
alina: Îmi place foarte mult cum scrii și textele îmi ...
-
-
Ciucur Andreea: Buna!Și eu am primit azi,pe cabinet medical.Si cu...
-
-
Ce citim luna asta
