Povestea neromanțată a lui Andrei, unul dintre miile de tineri condamnați pentru trafic și posesie de canabis în România.
Archive | Portrete
RSS feed for this section
În artă trebuie să sapi tot hectarul dacă vrei să salvezi un metru roditor
Ioana Crăciunescu, despre singurul film din viața ei la premiera căruia publicul i-a contestat alegerea din final a personajului – Să-ți vorbesc despre mine (1987)
Cum se aproba un film pe vremea lui Ceaușescu
Povestește Mihai Constantinescu, regizor care și-a început cariera cu niște pușcărie pentru delict de opinie, a stat pe bară zece ani după asta, fiindu-i interzis să lucreze în branșă, apoi a făcut un balet ideologic ca să nu-i fie rușine azi cu filmele semnate în vremea aia
Miron Radu Paraschivescu, jurnalul unui comunist fără partid
Cine ar ști să se roage cu adevărat pentru sufletul meu decât o curvă – însemnările unui ratat oarecare din România secolului trecut. Miron Radu Paraschivescu, Jurnalul unui cobai
Cum s-a făcut de am aflat povestea Amitei Bhose
Fascinanta istorie a unei indience care s-a îndrăgostit de România citindu-l pe Eminescu, a lăsat familie și avere în urmă și a venit să trăiască în comunismul fără apă caldă și curent în căminele din Regie.
Cât valorează un om? Dar după moarte?
Cum am descoperit-o pe Sidonia Drăgușanu – scriitoare, ziarist freelancer în timpul războiului, activistă feministă, sfătuitoarea doamnelor, prietena domnilor – deși o uitase toată lumea, inclusiv Uniunea Scriitorilor
Carmen Nistor: „Nu există greșeli, doar distracție”
Despre rolul pasiunii în viața omului și cât de departe ajungi cu ea. O poveste care începe cu bunicul legător de carte, continuă cu nepoata – artistă, pictoriță și business developer în timpul programului – și apare tangențial și Steve Jobs un pic 😉
Când Manhattanu era un soi de Ferentari…
… iar Martha Cooper, prima femeie fotograf de la New York Post. Azi e septuagenară, dar se aleargă cu poliția și grafferii prin Brazilia ca la tinerețe. Și vine la București în 13-15 octombrie la Make a Point
Din câte încercări reușește un nevăzător să intre la metrou
Din cel puțin două, la fel ca noi ăștia care nu nimerim să băgăm cartela cum trebuie în noii turnicheți. Asta de când s-a lansat aplicația gratuită Tandem acces, care le permite nevăzătorilor să folosească metroul ca toată lumea
Dacă ai vrea să trăiești doar atât cât poți
Când mai vedeți reclame cu bătrâni râzând cu toată placa într-o lumină caldă, solară, să știți că ăia nu sunt nici români, nici la azil. Și poate nici așa bătrâni 😉
Articole
-
Cum am ieșit de pe piața liberă de energie și m-am întors la dictatură
-
Ceva bun pentru mama
-
Cum mi-am vândut partea din bunurile întregului popor
-
Învățare, cartea minune a celor două Americi
-
Cum se vând cartofii românești în epoca supermarket
-
#sâmbătaalamama cu lebede
-
Despre morții mă-sii computerelor de la ANAF, numai de bine
-
Discuții complicate despre simplificarea limbajului la poliție
-
Cum mi-am vândut partea din bunurile întregului popor
-
Cum am ieșit de pe piața liberă de energie și m-am întors la dictatură
-
Învățare, cartea minune a celor două Americi
-
Ceva bun pentru mama
-
ruxandra: M-au abordat repetat cei de la Enel cu ofertele l...
-
MariusCC: Multam. Ca am primit si eu o scrisorica de asta s...
-
Stefan Bragarea: Dna Benezic revine la semnalarea tâlhăriilor pra...
-
mihai: Îmi vine în minte un citat pe care nu mai știu ...
-
Dollo: Da, e oarecum psihologică oferta, se adresează n...
-
varsator: Fara sa studiez prea mult oferta si preturile din ...
-
-
vali: Bragadiru, la șosea https://imgur.com/a/mGbkL5z...
Ce citim luna asta
