Scrise pe buda

Archive | Scrise pe buda RSS feed for this section

Scrise pe buda 02/01/2020

Urmările faptelor noastre

Petarde, artificii și javre. La noi și în Germania. Două povești despre educație și ipocrizie.

Google maps samaritean

Interacțiuni nemțești cu și fără finalizare. La Leipzig.

Cum se întâmplă în lumea civilizată: zâmbești frumos, spui că e foarte interesant, te duci acasă, interiorizezi, încerci să îmbunătățești ce nu făceai bine, dacă vezi că nu merge, aia e, nu a mers, spui de ce nu a mers. Adică nu sari la jugulara omului.

Ce ați fi votat în 1989?

Cubanezii au votat „covârșitor” pentru socialismul ireversibil. Dacă ați fi avut ocazia să alegeți prin vot soarta în 1989 ce ați fi votat?

A fi sau a nu fi sinucis

Nu cred că există om pe lume care să viseze să aibă o moarte violentă. Toți ne-am dori să murim brusc și fără dureri. Puțini au norocul ăsta. De aia nu înțeleg de ce unii oameni le refuză altora accesul la acest minim confort

Suntem mai proști decât ne credem, dar ne și cam place

Oamenii sunt mai puțin înclinați să caute informații după ce află că se înșală, deoarece le place să se simtă bine, nu incompetenți. În plus, când li se confirmă părerile, chiar false, creierul lor secretă dopamină și se simt ca atunci când fac sex sau mănâncă ciocolată.

În cât timp ți-ai denunța colegul?

Dacă ți-ai recunoaște un prieten sau un coleg în imaginile cu pedofilul din lift, cum ai proceda, ai suna la 112 sau l-ai sfătui să se predea?

Când (re)începem să ardem cărțile?

Omenirea se comportă ca o pițipoancă la mall, vrea să aibă pe Facebook numai pozele din profilul ăla care o avantajează. Demolează statui, interzice filme și în curând o să ardă cărți ca să nu se mai rușineze cu propriul trecut

Povestea de duminică

Despre un azilant care face două crime, despre iresponsabilitatea industriei farmaceutice, despre incredibila toleranță a părinților care-și pierd fiica și o carte care a ieșit din asta. În Olanda.

Drumul spre mama

Mă opresc la mijloc, acolo unde face un cot ușor spre dreapta, și-i privesc cele două jumătăți ca și când ar fi două alternative de viață. Ca și când la capătul fiecăreia m-ar putea aștepta altceva și nu voi ști niciodată ce, pentru că mereu aleg să ajung la mama.

Cauți ceva în arhivă?

Cine e Dollo

Dollo vine de la Dollores. „Zice bine”, dincolo de orice modestie, vine de la Benezic – nume de familie care provine din zona Neamțului. Se zice că un strămoș de-al tatălui meu trăia într-un sat, acoperit acum de apele Bicazului, și era un soi de slujbaș al cetății. Treaba lui era să bată toba pe ulițe ori de câte ori stăpânirea mai lua câte o decizie. Era un fel de jurnalist medieval care îi informa pe oameni ce biruri li s-au mai pus pe cap. Un Monitor oficial oral. Când ieșea cu toba pe ulițe i se spunea „bine zici, măi!”

Citește mai mult...

Oldies but goldies

Românisme 14/12/2015

De ce nu s-a surpat Bucureștiul când „ne-a făcut Ceaușescu” metroul

Pentru că pe vremea aia s-au folosit mulți mineri cu târnăcoape, care au săpat cu grijă tuneluri, pentru că specialiștii de atunci și-au făcut doctoratele pe bune la metrou, nu plagiindu-i pe alții, și chiar și atunci au existat tasări de teren.

Reportaje 10/12/2012

Viața și moartea într-un sat românesc. În 2012

Despre mutarea clasei muncitoare de la oraș la sat, înmormântarea organizată de firma de pompe funebre a preotului, despre UE care ne obligă să nu mai ținem mortul în casă, dar noi vrem să facem economie. Și despre politicieni.

Portrete 15/11/2012

„Căpșunarii” care construiesc metroul din Drumul Taberei

Faur, Gheorghe și Vișovan în fața scutului cu care vor săpa tunelul de metrou

Au plecat de 10-20 de ani din țară, s-au specializat în săpat tuneluri în Spania sau Italia, și acum vin ca specialiști „străini”. Vestea proastă e că vor să plece înapoi. Sunt dezamăgiți că România nu a ajuns Europa din urmă cât timp ei au fost plecați.

Carte & alte arte 19/02/2018

Dollo zice Bine

Urmările faptelor noastre

Google maps samaritean

Știi să primești feedback?

Ce ați fi votat în 1989?

A fi sau a nu fi sinucis

Suntem mai proști decât ne credem, dar ne și cam place

În cât timp ți-ai denunța colegul?

Când (re)începem să ardem cărțile?

Povestea de duminică

Drumul spre mama

Articles

Ce citim luna asta

InstaDollo

Ce mai zice Dollo pe Fb

Buton pentru like-uri în euro

Cauți ceva în arhivă?

Cine e Dollo

Oldies but goldies

De ce nu s-a surpat Bucureștiul când „ne-a făcut Ceaușescu” metroul

Viața și moartea într-un sat românesc. În 2012

„Căpșunarii” care construiesc metroul din Drumul Taberei

Suntem mai proști decât ne credem, dar ne și cam place

Nu există o legătură între creșterea avuției bisericii și calitatea vieții enoriașilor

Românul s-a născut poet, de aia e mai lent