Portrete

Archive | Portrete RSS feed for this section

Portrete, Promo 07/06/2020

Oameni care construiesc capitalismul

Cuvânt cu cuvânt, anunț cu anunț, trei ediții săptămânal, timp de 30 de ani – Anunțul Telefonic

Markus Meckel: Nu există rai pe pământ, deci nici în democrație

De ce Revoluția română a pornit de la un pastor protestant și nu de la un preot ortodox? Un posibil răspuns în interviul cu pastorul Markus Meckel, implicat în Revoluția pașnică din Germania (și poate puțin și în aia din România).

47 de grame

Povestea neromanțată a lui Andrei, unul dintre miile de tineri condamnați pentru trafic și posesie de canabis în România.

În artă trebuie să sapi tot hectarul dacă vrei să salvezi un metru roditor

Ioana Crăciunescu, despre singurul film din viața ei la premiera căruia publicul i-a contestat alegerea din final a personajului – Să-ți vorbesc despre mine (1987)

Cum se aproba un film pe vremea lui Ceaușescu

Povestește Mihai Constantinescu, regizor care și-a început cariera cu niște pușcărie pentru delict de opinie, a stat pe bară zece ani după asta, fiindu-i interzis să lucreze în branșă, apoi a făcut un balet ideologic ca să nu-i fie rușine azi cu filmele semnate în vremea aia

Miron Radu Paraschivescu, jurnalul unui comunist fără partid

Cine ar ști să se roage cu adevărat pentru sufletul meu decât o curvă – însemnările unui ratat oarecare din România secolului trecut. Miron Radu Paraschivescu, Jurnalul unui cobai

Cum s-a făcut de am aflat povestea Amitei Bhose

Fascinanta istorie a unei indience care s-a îndrăgostit de România citindu-l pe Eminescu, a lăsat familie și avere în urmă și a venit să trăiască în comunismul fără apă caldă și curent în căminele din Regie.

Cât valorează un om? Dar după moarte?

Cum am descoperit-o pe Sidonia Drăgușanu – scriitoare, ziarist freelancer în timpul războiului, activistă feministă, sfătuitoarea doamnelor, prietena domnilor – deși o uitase toată lumea, inclusiv Uniunea Scriitorilor

Carmen Nistor: „Nu există greșeli, doar distracție”

Despre rolul pasiunii în viața omului și cât de departe ajungi cu ea. O poveste care începe cu bunicul legător de carte, continuă cu nepoata – artistă, pictoriță și business developer în timpul programului – și apare tangențial și Steve Jobs un pic 😉

Când Manhattanu era un soi de Ferentari…

… iar Martha Cooper, prima femeie fotograf de la New York Post. Azi e septuagenară, dar se aleargă cu poliția și grafferii prin Brazilia ca la tinerețe. Și vine la București în 13-15 octombrie la Make a Point

Cauți ceva în arhivă?

Cine e Dollo

Dollo vine de la Dollores. „Zice bine”, dincolo de orice modestie, vine de la Benezic – nume de familie care provine din zona Neamțului. Se zice că un strămoș de-al tatălui meu trăia într-un sat, acoperit acum de apele Bicazului, și era un soi de slujbaș al cetății. Treaba lui era să bată toba pe ulițe ori de câte ori stăpânirea mai lua câte o decizie. Era un fel de jurnalist medieval care îi informa pe oameni ce biruri li s-au mai pus pe cap. Un Monitor oficial oral. Când ieșea cu toba pe ulițe i se spunea „bine zici, măi!”

Citește mai mult...

Dollo zice Bine

47 de grame

În artă trebuie să sapi tot hectarul dacă vrei să salvezi un metru roditor

Cum se aproba un film pe vremea lui Ceaușescu

Miron Radu Paraschivescu, jurnalul unui comunist fără partid

Cum s-a făcut de am aflat povestea Amitei Bhose

Cât valorează un om? Dar după moarte?

Carmen Nistor: „Nu există greșeli, doar distracție”

Când Manhattanu era un soi de Ferentari…

Articles

Ce citim luna asta

Buton pentru like-uri în euro

Cauți ceva în arhivă?

Cine e Dollo

Oldies but goldies

Îmi pasă de turci, dar de noi mi se rupe

Moarte chiaburilor din sănătate!

„Bună, ce faci?!” – varianta nipono-americană cu happy end

Slăbiciunile unei femei puternice

Dacă Traian ar fi vrut să cucerească Dacia în 2013…

Primăria Capitalei cumpără lumina soarelui la suprapreț