Am fost în Slovenia și am plătit toate parcările, intrările și cazările astea ca să știți și voi de câți bani aveți nevoie dacă vreți s-o vizitați.
Țara în care nu se face „curățenie de primăvară”
Ce poți face o săptămână în spectaculos de normalul Hamburg, supranumit și Veneția Nordului. Pentru că are multe poduri, nu pentru gondole 😉
Poliția viitorului și justiția făcută de profani (III)
Câțiva polițiști, avocați și ONG-iști români au vizitat Bristolul ca să afle cum se face dreptatea la englezi
Poliția viitorului și justiția făcută de profani (II)
Câțiva polițiști, avocați și ONG-iști români au vizitat Bristolul ca să afle cum se face dreptatea la englezi
Poliția viitorului și justiția făcută de profani (I)
Câțiva polițiști, avocați și ONG-iști români au vizitat Bristolul ca să afle cum se face dreptatea la englezi
Liberte, egalite, ospitalite, greve
Șapte zile cu mama la Paris în timpul grevei generale. O vacanță salvată și prin grija unora ca românul Marius sau ca cipriota Angelica, oameni care ne-au ghidat părintește prin obiceiurile culinare franțuzești. N-a fost chiar cuisine française gourmande, dar ceva care, cât de cât, a plăcut la toată lumea 😉
Brâncuși, cioplitor de pietre funerare
România explicată europenilor, într-o expoziție la Bruxelles care poate fi vizitată până pe 12 ianuarie, și al cărei cap de afiș este, cum altfel, Constantin Brâncuși.
Toți am crescut în dictaturi și uite că am ajuns bine
Cine i-a învățat pe protestatarii germani să ocupe rapid sediile STASI și să confiște astfel arhiva securității, înainte de a fi distrusă?
Revoluție și reformă, varianta germană
Cum faci să-i înveți pe tineri despre istoria pe care au trăit-o părinții lor și de ce asta tot nu te ferește de repetarea istoriei. Plus, cum îi mai deosebești azi pe germanii crescuți în est, de frații lor din vest.
Left behind – tu ce ai face cu 1000 de euro lunar?
Germania 2019. 30 de ani de la Revoluția pașnică din 1989, care a început în jurul unei biserici din Leipzig, a cuprins toată Germania de Est, a dărâmat zidul Berlinului și a reunit neamul nemțesc, după 40 de ani, într-o singură țară.
Articole
- Slovenia, scumpa de ea 06/09/2024
- Ce au făcut sârbii în ultimii 13 ani 23/08/2024
- Am strâns piscina și-am plecat în lume 21/08/2024
- Cum am obținut aprobarea statului ca să-mi închiriez casa. Provizoriu 11/08/2024
- „Moartea asistată” de la Spitalul Pantelimon 08/08/2024
- 15 ani de când știți totul despre mine 05/08/2024
- Alazarul ruștesc, din nou la clubul de carte 01/08/2024
- Feminismul n-a omorât pe nimeni… 26/07/2024
- Slovenia, scumpa de ea 06/09/2024
- Cum am obținut aprobarea statului ca să-mi închiriez casa. Provizoriu 11/08/2024
- Am strâns piscina și-am plecat în lume 21/08/2024
- Ce au făcut sârbii în ultimii 13 ani 23/08/2024
- Dollo: Da, turismul costă tot mai mult sau ne-am „îmb...
- Ilici: Asta e ca aia din Filantropica: "- Dar ce pretur...
- Dollo: Da, par tare gospodari....
- Dollo: Da, nu ne-a dezamăgit nimic acolo, nici Dylan, c...
- Dollo: Așa e, parcarea trebuie plătită, dar parcă nu ...
- Ilici: In concluzie, Slovenia e o tara dezvoltata, frumoa...
- Cristina: Ți-am urmărit impresiile de călătorie pe larg ...
- Tiberiu: Când merg în expoziții plec cu o zi-două mai d...
„Puteți prelua maximum 500 de caractere din articolele de pe blog dacă precizați sursa și dacă inserați link către articol. Pentru mai mult vă rog să accesați butonul de like-uri în euro, amplasat mai jos pe coloană”
Dollo, blogerizdă fără arginți
Ce citim luna asta
La clubul de carte din 21 septembrie 2024, ora 20.00, discutăm „Viața trece ca un glonț - memoriile unui reporter BBC” de Dorian Galbinski. Se ține prin video-conferință pe Skype, deci dacă ați citit cartea și vreți să participați, intrați pe acest link: https://join.skype.com/OwJaaBo7q5Yl
Cu un click pe poza cărții găsiți ce cărți citim la clubul de carte în 2023-2024
Ce mai zice Dollo pe Fb
Buton pentru like-uri în euro
Cauți ceva în arhivă?
Cine e Dollo
Dollo vine de la Dollores. „Zice bine”, dincolo de orice modestie, vine de la Benezic – nume de familie care provine din zona Neamțului. Se zice că un strămoș de-al tatălui meu trăia într-un sat, acoperit acum de apele Bicazului, și era un soi de slujbaș al cetății. Treaba lui era să bată toba pe ulițe ori de câte ori stăpânirea mai lua câte o decizie. Era un fel de jurnalist medieval care îi informa pe oameni ce biruri li s-au mai pus pe cap. Un Monitor oficial oral. Când ieșea cu toba pe ulițe i se spunea „bine zici, măi!”