Ce poți face o săptămână în spectaculos de normalul Hamburg, supranumit și Veneția Nordului. Pentru că are multe poduri, nu pentru gondole 😉
Poliția viitorului și justiția făcută de profani (III)
Câțiva polițiști, avocați și ONG-iști români au vizitat Bristolul ca să afle cum se face dreptatea la englezi
Poliția viitorului și justiția făcută de profani (II)
Câțiva polițiști, avocați și ONG-iști români au vizitat Bristolul ca să afle cum se face dreptatea la englezi
Poliția viitorului și justiția făcută de profani (I)
Câțiva polițiști, avocați și ONG-iști români au vizitat Bristolul ca să afle cum se face dreptatea la englezi
Liberte, egalite, ospitalite, greve
Șapte zile cu mama la Paris în timpul grevei generale. O vacanță salvată și prin grija unora ca românul Marius sau ca cipriota Angelica, oameni care ne-au ghidat părintește prin obiceiurile culinare franțuzești. N-a fost chiar cuisine française gourmande, dar ceva care, cât de cât, a plăcut la toată lumea 😉
Brâncuși, cioplitor de pietre funerare
România explicată europenilor, într-o expoziție la Bruxelles care poate fi vizitată până pe 12 ianuarie, și al cărei cap de afiș este, cum altfel, Constantin Brâncuși.
Toți am crescut în dictaturi și uite că am ajuns bine
Cine i-a învățat pe protestatarii germani să ocupe rapid sediile STASI și să confiște astfel arhiva securității, înainte de a fi distrusă?
Revoluție și reformă, varianta germană
Cum faci să-i înveți pe tineri despre istoria pe care au trăit-o părinții lor și de ce asta tot nu te ferește de repetarea istoriei. Plus, cum îi mai deosebești azi pe germanii crescuți în est, de frații lor din vest.
Left behind – tu ce ai face cu 1000 de euro lunar?
Germania 2019. 30 de ani de la Revoluția pașnică din 1989, care a început în jurul unei biserici din Leipzig, a cuprins toată Germania de Est, a dărâmat zidul Berlinului și a reunit neamul nemțesc, după 40 de ani, într-o singură țară.
Covasna-București, 250 de km în 6 ore jumate
Șezi potolit și condu Oltcit. Week-end nostalgic, cu posesorii de Oltcit la Covasna, încheiat trist, cu ore pierdute în trafic din cauza accidentelor. Degeaba ai autostrăzi dacă pe ele se întrec meltenii.
Articole
- Focuri care ard mocnit 16/03/2024
- Cum își întrețin cardiologii clientela 06/03/2024
- Oamenii mărunți din anticamera Fiscului 26/02/2024
- Zmeie de hârtie 17/02/2024
- Două seriale feministe, dar mișto 14/02/2024
- Acuzații de bypass la adresa burghejilor cu boiler de la bloc 12/02/2024
- Vitamina D plus adrenalina primului jaf de la moșie 10′#14 04/02/2024
- Cu cât cumperi mai mult, cu atât ești mai hoț, la Kaufland 10′#13 28/01/2024
- Focuri care ard mocnit 16/03/2024
- Oamenii mărunți din anticamera Fiscului 26/02/2024
- Cum își întrețin cardiologii clientela 06/03/2024
- Dorel: La ora actuala functionarimea din administratia ce...
- Emil: Hello, Ma poti ajuta si pe mine cu nr de contact ...
- Om bun: Uite ce nu stiu ministrii de la ministerul mediulu...
- Dollo: Eh, țara e formată din oameni....
- Dollo: Mda, e nevoie de mai mult de un vot, iar în cazul...
- Dollo: Da, și eu eram de părere că sesizările ajută,...
- pavel: Acum 10 ani am trimis cateva sesizari la Primaria ...
- Ciorchine: nu te uraste tara, nu o lua personal, tara merge c...
„Puteți prelua maximum 500 de caractere din articolele de pe blog dacă precizați sursa și dacă inserați link către articol. Pentru mai mult vă rog să accesați butonul de like-uri în euro, amplasat mai jos pe coloană”
Dollo, blogerizdă fără arginți
Ce citim luna asta
La clubul de carte din 30 martie 2024, ora 20.00, discutăm „Țara celorlalți”, de Leïla Slimani . Se ține prin video-conferință pe Skype, deci dacă ați citit cartea și vreți să participați, intrați pe acest link: https://join.skype.com/OwJaaBo7q5Yl
Cu un click pe poza cărții găsiți ce cărți citim la clubul de carte în 2023-2024
Ce mai zice Dollo pe Fb
Buton pentru like-uri în euro
Cauți ceva în arhivă?
Cine e Dollo
Dollo vine de la Dollores. „Zice bine”, dincolo de orice modestie, vine de la Benezic – nume de familie care provine din zona Neamțului. Se zice că un strămoș de-al tatălui meu trăia într-un sat, acoperit acum de apele Bicazului, și era un soi de slujbaș al cetății. Treaba lui era să bată toba pe ulițe ori de câte ori stăpânirea mai lua câte o decizie. Era un fel de jurnalist medieval care îi informa pe oameni ce biruri li s-au mai pus pe cap. Un Monitor oficial oral. Când ieșea cu toba pe ulițe i se spunea „bine zici, măi!”