Ce se întâmplă cu valorile și instinctul de conservare al bătrânilor, atunci când dau în mintea copiilor sau atunci când… nu se mai pot abține?
Archive | Plezirista
RSS feed for this section
Ce cărți citim până în 2027, pe vremea asta
Care mai apucăm 🙂 Sărbătorim 15 ani de club de carte cu niscai literatură deocheată, ca orice adolescent în care colcăie hormonii și nu știe cum să-i folosească, Așa că se masturbează cu o mână pe carte și cu alta… dând pagina 😛
Lecții dintr-o viață aparent irosită
„Lecții”, de Ian McEwan, romanul bărbatului alb, privilegiat, născut și crescut în pliul cel mai generos al istoriei, dar care nu a reușit să facă nimic bun pentru generațiile următoare, chiar dacă și-ar fi dorit. Plus o chemare la un club de carte orgasmic, pe care ni-l dorim în continuare 😉
Apocalipsa AI, după Harari
Nexus, de Yuval Harari, cartea de la clubul de luna asta, distruge mitul cum că mai multă informație te ajută să afli adevărul, și zice că dacă nu învățăm să controlăm AI-ul o să ne ia dracu
Vechituri
„Casa amintirilor”, de Yeal van der Wouden. O carte care ar fi putut să fie bună, dacă autoarea n-ar fi ținut neapărat să ne bage pe gât și sexul ei incert.
Cum a ratat domnul Jean de la Sorbona ocazia de a rămâne filosof
Clubul de carte, acest „Pax litteraria universalis”, a pus față în față o capodoperă a literaturii universale – Aventurile lui Huckleberry Finn, de Mark Twain – și o lamentație a unui profesor de filosofie de la Sorbona, care se teme că lumea ar putea deveni un loc mai bun, dacă e lăsată pe mâinile wokiștilor
Cum să înfrunți un dictator. Și alte vise umede, jurnalistice
O carte despre democrație, jurnalism, activism, și cum sunt toate subminate de om. M-am regăsit un pic și eu în ea, dar per total Maria Ressa mi s-a părut cam pătimașă. Se pare însă că fără patimă riști să mori necunoscut și degeaba.
15 ani cu pisica Toshiba și relația cu alte animale
Un bilanț sincer și pe alocuri trist al relațiilor mele de lungă și scurtă durată cu animalele din viața mea. Plus prima încercare de angajare în Elveția 😉
Anii și viața, după Annie Ernaux
După vacanța din Normandia, cartea de la clubul de luna asta a venit la fix să-mi arate ce s-a întâmplat după debarcarea americanilor în Europa, cum au trăit occidentalii anii 50-90, în care noi, esticii, i-am invidiat tot timpul, pentru cât au fost de norocoși.
Let’s talk about why (not) having children
Despre „acest scandalos joc de noroc care este conceperea unui copil” și urmările sale, discutăm azi la clubul de carte, pe marginea capodoperei telenovelistice a lui Lionel Shriver – Trebuie să vorbim despre Kevin. De parcă vorbitul despre ceva a rezolvat vreodată vreo problemă.
Articles
-
Drepturile sunt doar pentru oamenii care ne plac
-
De ce credem toate tâmpeniile…
-
Când mama se transformă în copilul care-ai fost
-
Cum am ajuns să-mi repar mașina cu ranga
-
Prețuri de supermarket, comparativ în România, Franța și Germania
-
Cea mai interesantă biserică făcută de un ateu
-
Când relele lumii te ajung și-n paradis
-
Ce cărți citim până în 2027, pe vremea asta
-
Jonas Vingegaard: Ultimul exemplu: PNL a votat legea ANI, iar Boloja...
-
Sanitarul: Pe mine mă uimește nivelul atât de coborât al ...
-
moreact: .....totusi, f rapid se putea 'lamuri' teorema p...
-
Dragos: Au trecut 3 ani si nu s-a schimbat nimic! efectiv ...
-
Sebastian: Servus Dollo la pont@hotnews.ro iti recomand sa...
-
VASILIU MIRCEA PAUL: Arnold J. Toynbee Studiu asupra istoriei Sinte...
-
Florin: Ehe, drumul justiției este lung. Eu am pomenit ca...
-
Dollo: Da, bine de știut și asta cu cazurile de tutelă...
Ce citim luna asta
