Cu ce am rămas din 2022 – un soi de bilanț cu link-uri. Probabil cel mai scurt post scris de mine în istoria blogului. Conține și pisici 🙂
Nemurirea și dilemele etice la oamenii de știință

Oamenii din copaci, de Hanya Yanagihara, o poveste din care te extragi cu greu, atunci când ți se bate în ușa de la baie să mai eliberezi tronul și pentru alții 🙂
Ce cărți citim în 2023 la clubul de carte

Cele nouă cărți care vor fi citite în următoarele luni la clubul de carte.
Inocenții – parfumul unei copilării, fie ea și comunistă

„Cât de greu înțelegi unele lucruri pe care nu le-ai trăit direct și cât de diferit le înțelegi, în timp, chiar și pe cele la care ai asistat sau ai contribuit” – Inocenții, de Ioana Pârvulescu.
Ce cărți ar fi de citit în 2023?

Dau o mini-recenzie de carte-țeapă la schimb cu propuneri pentru cărți bune de citit în 2023, la clubul de carte.
De fapt nu știe nimeni ce e de făcut

Două documentare făcute de Adam Curtis ne arată de unde am plecat – de la căderea comunismului – și unde am ajuns prea târziu – într-o democrație care caută soluții de supraviețuire, dar pe care nu le are nimeni
Recitind romanele tinereții, la maturitate, afli că…

Deși jumătate e scris în patul unei curve, romanul „Patul lui Procust”, al lui Camil Petrescu, nu e neapărat unul de dragoste, ci o frescă a societății interbelice românești, actuală și azi, o sută de ani mai târziu.
Femeia la 50 de ani – între testament și măritiș

Bilanț la jumătatea vieții: încă sănătoasă, cu ceva agoniseală, mai puține frustrări, mai multă relaxare și o suprapopulație de pisici. La 50 de ani încă nu e așa de rău ca la 70-80.
Anne Lister, o progresistă conservatoare cuceritoare

Poreclită Gentleman Jack, Anne Lister a fost o prezență cultivată, spirituală, neobișnuită, care-ți făcea curte și chiar livra orgasme fără consecințe sociale sau de altă natură. Era tot ce-și putea dori o femeie de la un bărbat la 1800 și totuși povestea ei e mult mai profundă decât atât.
America de peste Pogrom și România de dincoace

O carte care mi-a dat coșmaruri, un personaj enervant, o satiră cu ceva umor și niște oglinzi soioase în care să ne vedem toată hidoșenia național(ist)ă. Cam așa am receptat eu „America de peste Pogrom”, cartea scrisă de Cătălin Mihuleac, un geolog ieșean devenit ziarist apoi scriitor