Ca să știți cu ce să vă apărați de soare la plajă sau pe ce să vă așezați halba cu bere 😉
Archive | Plezirista
RSS feed for this section
Recursul la argumente
De ce în 2017 e nevoie să le explici unora că oamenii sunt egali în fața legii și au aceleași drepturi indiferent de rasă, sex sau etnie – pentru că la televiziunea națională vine un avocat al poporului și neagă Holocaustul, și nimeni nu-l contrazice, deși avem și o lege care-l face pasibil de pușcărie pentru asta.
Asumarea trecutului și prezentul judecăților
Un artist al lumii trecătoare, de Kazuo Ishiguro, este o mică bijuterie literară. Autorul reușește să-și transforme personajul dintr-un torționar fără voie într-un patriot de modă veche, care admite că poate a greșit numai de dragul fiicei sale, nu pentru că i-ar părea rău.
Să nu judeci o carte după faima autorului
Ascuns la vedere, de Nuruddin Farah, este o plicticoșenie scrisă incredibil de prost, ca o compunere de clasa a 6-a în care autorul vrea să-i demostreze tovarășei profesoare că a citit toată bibliografia obligatorie. Autorul trece drept cel mai important romancier african al momentului.
Nu vă place sexul?
De ce suntem ofensați de nuditate, fie ea sexuală sau ne, dar nu avem nimic împotriva violenței? De ce le acoperim ochii copiilor la scene de sex, dar îi lăsăm să se joace cele mai sângeroase jocuri pe calculator?
Mucenicul, când drogurile par mai OK ca Biblia
Adolescent în criză mistică și tulburări de personalitate + societate paralizată de incompetență, indiferență și corectitudine politică = rețeta unei drame cel puțin cinematografice. Filmul Mucenic, de vineri pe marile ecrane.
Zăpezile din capul nostru
Zăpezile de altădată, de Gregor von Rezzori, cartea de luna asta – despre amintirile din copilărie, bijuterii prețioase sau bolovani atârnați de picioare, pe care-i târâm toată viața.
O javră extraordinară
O zi din viața pisicii Toshiba: dragostea de pliculeț cu hrană umedă în vremea viscolului și a budei în fundul curții. În rest, trai neneacă, pe bani de la Soros, firește 🙂
Vremurile bune ale lui Bohumil
Doi dentiști beți se întrețineau într-o cârciumă. Unul dintre ei a început să-i scoată dinții din față celuilalt, iar ăla s-a apucat și el să-i scoată măselele unchiului Adolf. Bine că nu nimerise în cârciuma aia peste niște jugănari, conchide Bohumil Hrabal
Cum era să devin vegetariană
Slavă sfintei neîndemânări la cratiță că nu mi-a ieșit drobul vegetal cu care voiam să încep o viață sănătoasă 😉
Articole
-
Hai păpușă sexoasă, bagă!
-
Viața la bloc 2017
-
Ce cărți citim vara asta
-
Recursul la argumente
-
Iarba peticită de acasă
-
Dacă ai vrea să trăiești doar atât cât poți
-
Povestea de duminică
-
Cum schimbi Codul fiscal pentru toți, dar îți iese doar o scutire de impozit pentru popi
-
Povestea de duminică
-
Recursul la argumente
-
Hai păpușă sexoasă, bagă!
-
Viața la bloc 2017
-
Dacă ai vrea să trăiești doar atât cât poți
-
Iarba peticită de acasă
-
Ce cărți citim vara asta
-
mihai: "partidul s-a poziționat împotriva revizuirii C...
-
H.: Ba eu știu că N. D. și-a dat demisia din funcț...
-
lacrima: corecturi : 1. efectul unor mirosuri este de spra...
-
-
-
-
-
Jurnalul Toshibei
Ce citim luna asta
