Archive | Carte & alte arte RSS feed for this section

Ce cărți citim până în 2027, pe vremea asta

cartile te fac neprost

Care mai apucăm 🙂 Sărbătorim 15 ani de club de carte cu niscai literatură deocheată, ca orice adolescent în care colcăie hormonii și nu știe cum să-i folosească, Așa că se masturbează cu o mână pe carte și cu alta… dând pagina 😛

Read More 3 Comments

Lecții dintr-o viață aparent irosită

lectii

„Lecții”, de Ian McEwan, romanul bărbatului alb, privilegiat, născut și crescut în pliul cel mai generos al istoriei, dar care nu a reușit să facă nimic bun pentru generațiile următoare, chiar dacă și-ar fi dorit. Plus o chemare la un club de carte orgasmic, pe care ni-l dorim în continuare 😉

Read More 18 Comments

Apocalipsa AI, după Harari

nexus-harari

Nexus, de Yuval Harari, cartea de la clubul de luna asta, distruge mitul cum că mai multă informație te ajută să afli adevărul, și zice că dacă nu învățăm să controlăm AI-ul o să ne ia dracu

Read More 6 Comments

Vechituri

clitoris

„Casa amintirilor”, de Yeal van der Wouden. O carte care ar fi putut să fie bună, dacă autoarea n-ar fi ținut neapărat să ne bage pe gât și sexul ei incert.

Read More 5 Comments

Cum a ratat domnul Jean de la Sorbona ocazia de a rămâne filosof

finn-woke

Clubul de carte, acest „Pax litteraria universalis”, a pus față în față o capodoperă a literaturii universale – Aventurile lui Huckleberry Finn, de Mark Twain – și o lamentație a unui profesor de filosofie de la Sorbona, care se teme că lumea ar putea deveni un loc mai bun, dacă e lăsată pe mâinile wokiștilor

Read More 4 Comments

Cum să înfrunți un dictator. Și alte vise umede, jurnalistice

maria ressa zucherberg

O carte despre democrație, jurnalism, activism, și cum sunt toate subminate de om. M-am regăsit un pic și eu în ea, dar per total Maria Ressa mi s-a părut cam pătimașă. Se pare însă că fără patimă riști să mori necunoscut și degeaba.

Read More 11 Comments

Anii și viața, după Annie Ernaux

Ernaux si fiii

După vacanța din Normandia, cartea de la clubul de luna asta a venit la fix să-mi arate ce s-a întâmplat după debarcarea americanilor în Europa, cum au trăit occidentalii anii 50-90, în care noi, esticii, i-am invidiat tot timpul, pentru cât au fost de norocoși.

Read More 1 Comment

Let’s talk about why (not) having children

copii

Despre „acest scandalos joc de noroc care este conceperea unui copil” și urmările sale, discutăm azi la clubul de carte, pe marginea capodoperei telenovelistice a lui Lionel Shriver – Trebuie să vorbim despre Kevin. De parcă vorbitul despre ceva a rezolvat vreodată vreo problemă.

Read More 5 Comments

Nimic despre Iliescu

libera-Lea Ypi

Povestea schimbării de regim din Albania, prin ochii unei fete de 11 ani, care l-a iubit pe „unchiul” Enver și a ajuns să predea marxismul la Londra. Deși noi ne credem mai speciali și mai victime decât alții din Est, cartea scrisă de Lea Ypi ne contrazice. Doar că ei, neavând un Iliescu, ca noi, nu au azi pe cine să dea vina.

Read More 3 Comments

Trăind în lumea est-europeană – o tragică pierdere de timp, oameni, energii

anii romantici adamesteanu

Un dialog al surzilor la clubul de carte – Gabriela Adameșteanu și Ioan Petru Culianu. Unul scrie cum ar fi trebuit să se întâmple lucrurile în „România liberă” și altul povestește cum s-au întâmplat de fapt. Anii „romantici” 90, explicați, pentru cine mai crede că aflarea adevărului contează.

Read More 9 Comments

Oldies but goldies

Miron Radu Paraschivescu, jurnalul unui comunist fără partid

Miron Radu Paraschivescu

Cine ar ști să se roage cu adevărat pentru sufletul meu decât o curvă – însemnările unui ratat oarecare din România secolului trecut. Miron Radu Paraschivescu, Jurnalul unui cobai

Casa Becali, fostă Groza, fostă Auschnit, fostă Manu

casa becali

“Intrați, bey, fotografiați ce vreți voi, vizitați tot, mi se rupe! O să văd eu ce-o să scrieți după aia, dacă sunteți cu sufletul curat… Intrați, faceți ce vreți, numa’ să nu furați!”. Așa ne-a primit Gigi Becali în curtea casei sale din Aleea Alexandru nr.1

De ce a fost mai bine în iarna lui 54

București în iarna din 1954

Pe vremea aia oamenii știau să-și facă provizii pentru iarnă, să se scoată singuri din rahatul alb și reușeau să îndeplinească și planul în uzină. Acum avem televiziuni de știri al căror unic rol educativ e ăla de a perpetua mentalitatea asistată a cetățeanului care în curând va aștepta să fie șters și la cur de către autoritățile incompetente.

Slăbiciunile unei femei puternice

katharine-graham

„Personal history”, de Kay Graham, cândva cea mai puternică femeie din America, la cârma Washington Post: despre jurnalism, politică, feminitate și neîncredere. O carte despre cum era America great în secolul trecut.

Viceroy vrea să-și ia permisul, Bianca – doar să se mărite

IMG_2114

Pentru că statusul social adevărat stă în Dacia papuc, cu care se poate căra „marfa”, și în numărul de puradei agățați de fusta nevestei. Restul e deșertăciune.

De ce ea?

tarau-victoriei-an

Povestea neromanțată a unei românce care a făcut pușcărie nevinovată, ca urmare a unui lanț de erori judiciare, deschis în 2000 de o anchetă a procurorului Cristian Panait, închis abia după 15 ani de procese