Ne certăm pe numele stațiilor de metrou în loc să punem mâna să facem mai multe stații, ca să ajungă pentru toate numele de oameni care au lucrat la ele
Articole recente Abonează-te
M.A. – Visez să se vadă că suntem destui cei care am rămas și suntem niște cetățeni buni

Poate mai vin și alții și se va vedea schimbarea 🙂
D.C.: Mi-era frică de necunoscut, dar și mai frică să rămân în România

România e parte integrantă din mine, și a contribuit în mod esențial la viața mea – chiar dacă principala ei contribuție a fost să-mi dea imboldul de care aveam nevoie pentru a o părăsi în 1992.
G.P.: Am rămas în țară cu ideea că la un moment dat va fi și aici bine

… acum nu mai sunt așa sigură.
Ramona: Am emigrat în SUA pentru viitorul copilului

Am realizat în 4 ani în SUA cât nu am realizat în 30 de ani în România, doar pentru că știm exact ce vrem de la viață și suntem dispuși să muncim pentru asta.
A.M. – Noi ne urâm țara în masă, de aia și arată așa…

…și nu ne dăm seama că tot la mâna noastră stă să o facem locuibilă. Și nu, nu e vina politicienilor aici – nu te împiedică politicianul să dai cu o mătură în fața ușii sau să nu pui muzică sau bormașina la 12 noaptea, să deranjezi vecinii.
Patria – o carte a victimelor naționalismului prost înțeles

Nu e o carte de istorie despre conflictul spaniolo-basc, de unde a pornit el și ce vrea să obțină, ci este povestea naționalismului extremist raportată la celula de bază a societății – familia și prietenii ei.
A.P. – Româncă nu mai sunt, canadiancă am devenit, dar unde sunt eu „acasă”?

O familie mixtă, româno-germană, plecată din România comunistă în Canada „socialistă”, în căutarea liniștii și a normalității. Happy-end-ul lipsește.
L.S. – Deși suntem săracii Europei, totul e mai scump la noi, la propriu și la figurat

Încă o poveste despre motivele pentru care se mai rămâne în România, dar cu alternativa emigrării deasupra capului.