Și, în al doilea an de pribegie, a apărut în sfârșit și primul „you should learn german” din viața noastră. Era și timpul. În rest, despre cum știu unii să-și pună industria în valoarea și s-o împrietenească cu publicul
Recent News Subscribe
Categories:
Bucureștene
Cum scoate România ce-i mai rău din tine, plus alte constatări de prin minunatul meu oraș natal, care nu-mi pute, dar nici bine nu-mi mai face.
Let’s talk about why (not) having children
Despre „acest scandalos joc de noroc care este conceperea unui copil” și urmările sale, discutăm azi la clubul de carte, pe marginea capodoperei telenovelistice a lui Lionel Shriver – Trebuie să vorbim despre Kevin. De parcă vorbitul despre ceva a rezolvat vreodată vreo problemă.
În căutarea frappe-ului din tinerețe
Am condus 2000 de kilometri, prin România, Ungaria, Austria, Elveția și n-am reușit să găsesc un caffe frappe ca pe vremuri la noi la Eforie
Ce se mai fură
Cum a învățat Dollo să numere pastilele la farmacie, ca să fie sigură că sunt toate în cutie. Cam ca pe vremea când schimbam dolari și mărci la valutiști și ne temeam să nu ne pună ziare între bancnote
Învățarea la români
În sectorul 6 lupta cu digitalizarea s-a dat și a fost pierdută de om. Dacă nu știi cu online-ul nu poți să-ți faci buletin, deci nu meriți să exiști. Noroc că guvernul ne-a permis să ne facem buletin oriunde în țară, pe modelul de succes al vaccinării anti Covid. O experiență din care aflăm că nimeni de la stat nu vrea să asculte și să învețe, ci doar să paseze vina și să-și păstreze postul.
Nimic despre Iliescu
Povestea schimbării de regim din Albania, prin ochii unei fete de 11 ani, care l-a iubit pe „unchiul” Enver și a ajuns să predea marxismul la Londra. Deși noi ne credem mai speciali și mai victime decât alții din Est, cartea scrisă de Lea Ypi ne contrazice. Doar că ei, neavând un Iliescu, ca noi, nu au azi pe cine să dea vina.
Cum am petrecut de ziua națională a Elveției
Văzut artificii pe Rhin, mers la moaștele lui Freddie Mercury la Montreux, încercat văzut Mont Blanc fără succes, mâncat înghețată la Annecy, plăcut (cât de cât) Lyon, aproape murit de foame la Dijon, întors acasă după 1000 de km
O idee de vacanță pentru copilul din tine
Am emigrat eu aici, la confluența dintre Franța-Germania și Elveția, ca să nu fiți nevoiți voi să căutați și testați destinații turistice interesante prin inima Europei 😉
Viața în comun, la noi și la alții
Văzut din capitalismul rapace românesc, în care fiecare petic de pământ e adjudecat, betonat, ras, ars și dotat cu blocuri și mall-uri, urbanismul elvețian pare o mare naivitate, o pierdere de spațiu și de bani. Cum de dezvoltatorul elvețian nu știe să scoată cât mai mulți bani din peticul de pământ pe care construiește?
Trăind în lumea est-europeană – o tragică pierdere de timp, oameni, energii
Un dialog al surzilor la clubul de carte – Gabriela Adameșteanu și Ioan Petru Culianu. Unul scrie cum ar fi trebuit să se întâmple lucrurile în „România liberă” și altul povestește cum s-au întâmplat de fapt. Anii „romantici” 90, explicați, pentru cine mai crede că aflarea adevărului contează.
Articles
-
Industrienacht, cum își laudă elvețienii munca
-
Apocalipsa AI, după Harari
-
De toți banii
-
Ce-am găsit să fie al meu
-
Cum și-au instalat primarul, păgânii ăștia de francezi
-
Vechituri
-
Țara oamenilor drăguți (unii cu alții)
-
Carnavalul din Basel
-
Cami: Eu aș fi făcut un sarcasm, le-aș fi scris în g...
-
Dollo: Nu știu ce-i cu atâtea comentarii apreciative la...
-
-
-
NeluF: Felicitări pentru jurnalismul educativ și d...
-
Om bun: Daca nu suntem in stare sa participam la club, sau...
-
Alexandru Ioan Roman: Vă urmăresc cu interes constant articolele și s...
-
VASILIU MIRCEA PAUL: Din ”veacurile întunecate” atunci cînd biser...
Ce citim luna asta
