Tag Archives: amintiri din copilarie

Cum funcționează amintirile

sfanta vineri

O fotografie din vechiul București mi-a clarificat o amintire din copilărie pe care nu știam cu ce s-o asociez.

Read More 14 Comments

Tot ce e românește posibil

antic romanian skateboard

Nu, nu cred că o să ne ia dracu pentru că trăim în România și avem conducători corupți și proști. Cred că ne înscriem în media globală și că atât cât va fi românește posibil ne vom descurca să trecem și peste asta. Iar uneori, surprinzător, asta poate însemna chiar mai mult decât credeam.

Read More 23 Comments

Dinți de lapte

porumb

Amintiri din vremea când vacanța de vară însemna hoinăreala în valea satului, grădinărit forțat cu mamaie și răsfăț cu porumb fiert cu bunicuța.

Read More 4 Comments

Zăpezile din capul nostru

von-rezzori

Zăpezile de altădată, de Gregor von Rezzori, cartea de luna asta – despre amintirile din copilărie, bijuterii prețioase sau bolovani atârnați de picioare, pe care-i târâm toată viața.

Read More 1 Comment

Drumul spre mama

parc-ior-alee

Mă opresc la mijloc, acolo unde face un cot ușor spre dreapta, și-i privesc cele două jumătăți ca și când ar fi două alternative de viață. Ca și când la capătul fiecăreia m-ar putea aștepta altceva și nu voi ști niciodată ce, pentru că mereu aleg să ajung la mama.

Read More 2 Comments

Înainte de Nutline

floarea-soarelui

Era un ritual, duminica – pe vremea aia singura zi liberă din săptămână – când mama cocea semințe pe tablă, întindeam Scânteia pe cuvertura țesută la război de mamaie, cu care înveleam recamierul din sufragerie, și ne uitam la televizor

Read More 4 Comments

Prostie, hoție și beton

cinema gloria

De ce risipește primarul Negoiță 1,7 milioane de euro din buget ca să facă o fântănă arteziană în fața unui cinematograf mort de cartier – Cinema Gloria?

Read More 7 Comments

Jocurile după care am tânjit în copilărie

paleta tenis de masa

N-am avut niciodată palete de badminton. Iar paletele de tenis de masă erau niște placaje făcute la matrițerie, în fabrică la mama. Primele palete adevărate le-am luat din salariu, când a fost prea târziu.

Read More 35 Comments

Plătim pentru păcatele părinților, dar pentru ale iubiților?

Pe urmele părinților

Părinți delincvenți, incestuoși, alcoolici sau doar abuzivi, toate se sparg mai devreme sau mai târziu în capul copiilor. O poveste din Grecia emigrată în America, una din comunismul românesc și alta actuală, din Germania democrată. Cât de normal e să arunci cu piatra în copil pentru păcatele părinților? Dar într-o femeie pentru politica iubitului ei?

Read More 39 Comments

Mamaaaa, ma lasi afaraaa!?

Jocuri

Va mai amintiti de vremea cand va rugati de mama sa va lase afara inca un pic!? Acum mamele isi suna copiii pe mobil ca sa-i roage sa vina acasa. Si ei tin telefoanele inchise

Read More 3 Comments

Oldies but goldies

Cu prejudecățile la Roma

Vaticanul după ploaie

Cum am cheltuit pensia pe o lună a mamei la o masă de fițe la Pierluigi în Roma

Din Buenos Aires con mucho calor

eu

Zgomotos, fierbinte, cu iz de grătar și cu aromă de tango – Buenos Aires, orașul cu 13 milioane de oameni

De ce nu s-a surpat Bucureștiul când „ne-a făcut Ceaușescu” metroul

metrou5

Pentru că pe vremea aia s-au folosit mulți mineri cu târnăcoape, care au săpat cu grijă tuneluri, pentru că specialiștii de atunci și-au făcut doctoratele pe bune la metrou, nu plagiindu-i pe alții, și chiar și atunci au existat tasări de teren.

Ziua 4: Și chinez, și ateu, și friguros

Cica daca Adam si Eva ar fi fost chinezi

Azi am explicat unui conclocuitor chinez cum funcționează termoficarea românească; i-am băgat mințile în cap recenzoarei care voia să mă înregistreze doar pentru că trecusem pe la mama, și apoi am bârfit copios cu niște recenzoare bătrâne și puțin ciupite de molii, ca mine 😛

Miron Radu Paraschivescu, jurnalul unui comunist fără partid

Miron Radu Paraschivescu

Cine ar ști să se roage cu adevărat pentru sufletul meu decât o curvă – însemnările unui ratat oarecare din România secolului trecut. Miron Radu Paraschivescu, Jurnalul unui cobai

Ziua 8 – Dumneata scrie ce trebuie, eu mă fac că nu văd… și semnez

Sursa foto: http://monstersketch.blogspot.com/2009_05_01_archive.html

Cea mai drăguță văduvă din blocul recenzat de mine, mă roagă să nu-i arăt ce am bifat la starea civilă, pentru că ea încă îl simte alături pe bărbatul ei mort de 35 de ani.