Tag Archives: amintiri din copilarie

Cum funcționează amintirile

sfanta vineri

O fotografie din vechiul București mi-a clarificat o amintire din copilărie pe care nu știam cu ce s-o asociez.

Read More 14 Comments

Tot ce e românește posibil

antic romanian skateboard

Nu, nu cred că o să ne ia dracu pentru că trăim în România și avem conducători corupți și proști. Cred că ne înscriem în media globală și că atât cât va fi românește posibil ne vom descurca să trecem și peste asta. Iar uneori, surprinzător, asta poate însemna chiar mai mult decât credeam.

Read More 23 Comments

Dinți de lapte

porumb

Amintiri din vremea când vacanța de vară însemna hoinăreala în valea satului, grădinărit forțat cu mamaie și răsfăț cu porumb fiert cu bunicuța.

Read More 4 Comments

Zăpezile din capul nostru

von-rezzori

Zăpezile de altădată, de Gregor von Rezzori, cartea de luna asta – despre amintirile din copilărie, bijuterii prețioase sau bolovani atârnați de picioare, pe care-i târâm toată viața.

Read More 1 Comment

Drumul spre mama

parc-ior-alee

Mă opresc la mijloc, acolo unde face un cot ușor spre dreapta, și-i privesc cele două jumătăți ca și când ar fi două alternative de viață. Ca și când la capătul fiecăreia m-ar putea aștepta altceva și nu voi ști niciodată ce, pentru că mereu aleg să ajung la mama.

Read More 2 Comments

Înainte de Nutline

floarea-soarelui

Era un ritual, duminica – pe vremea aia singura zi liberă din săptămână – când mama cocea semințe pe tablă, întindeam Scânteia pe cuvertura țesută la război de mamaie, cu care înveleam recamierul din sufragerie, și ne uitam la televizor

Read More 4 Comments

Prostie, hoție și beton

cinema gloria

De ce risipește primarul Negoiță 1,7 milioane de euro din buget ca să facă o fântănă arteziană în fața unui cinematograf mort de cartier – Cinema Gloria?

Read More 7 Comments

Jocurile după care am tânjit în copilărie

paleta tenis de masa

N-am avut niciodată palete de badminton. Iar paletele de tenis de masă erau niște placaje făcute la matrițerie, în fabrică la mama. Primele palete adevărate le-am luat din salariu, când a fost prea târziu.

Read More 35 Comments

Plătim pentru păcatele părinților, dar pentru ale iubiților?

Pe urmele părinților

Părinți delincvenți, incestuoși, alcoolici sau doar abuzivi, toate se sparg mai devreme sau mai târziu în capul copiilor. O poveste din Grecia emigrată în America, una din comunismul românesc și alta actuală, din Germania democrată. Cât de normal e să arunci cu piatra în copil pentru păcatele părinților? Dar într-o femeie pentru politica iubitului ei?

Read More 39 Comments

Mamaaaa, ma lasi afaraaa!?

Jocuri

Va mai amintiti de vremea cand va rugati de mama sa va lase afara inca un pic!? Acum mamele isi suna copiii pe mobil ca sa-i roage sa vina acasa. Si ei tin telefoanele inchise

Read More 3 Comments

Oldies but goldies

(III) Clientul român e mitocan și nespălat

sexwork is work

Ultima parte a interviului cu „Profesoara” – una dintre cele mai vechi prostituate din București – face un portret robot al clientului român, de la gunoier și căcănar, până la politician și preot.

Când și de ce s-au dat ultimele amnistii în Europa

oug_gratiere-curcan

De la Ceaușescu, în 1988, care voia să fie iubit, la Vaclav Klaus, în 2013, care a vrut să scape niște corupți, Europa a trecut prin mai multe aministii și grațieri colective. Președinții care le-au dat nu s-au bucurat, însă, de simpatia populară.

Pedeapsa norvegiană, cum s-a ajuns la ajutor și n-au rămas la răzbunare

opera2

Zicătoare norvegiană: cu ce fel de fost deținut ai vrea să te întâlnești seara, pe o alee pustie? Aplicată în România, zicătoarea ar suna așa: cu ce fel de ziarist sau politician ai vrea să ai de-a face într-o campanie electorală?

Pe barba mea, poliția face ce vrea

barba

În era datelor biometrice, în care computerul face recunoașteri faciale chiar și sub burka, poliția română îi refuză unui bucureștean înnoirea permisului de conducere pentru că nu vrea să-și radă barba

Regrete eterne fără semnul exclamării

Discuție despre pronumele de politețe pe marginea unei jerbe mortuare în Piața de flori George Coșbuc: se zice „nu vă vom uita niciodată” sau „nu te vom uita, fată?” 😉

Când Manhattanu era un soi de Ferentari…

Martha-Cooper-Kids

… iar Martha Cooper, prima femeie fotograf de la New York Post. Azi e septuagenară, dar se aleargă cu poliția și grafferii prin Brazilia ca la tinerețe. Și vine la București în 13-15 octombrie la Make a Point