Despre descoperirea că nu e bine să ai toți banii la aceeași bancă și să nu umbli cu cash, și despre mirarea că monitorizarea comunicațiilor electronice nu are nicio legătură cu securitatea individului. Dimpotrivă
Cum am făcut primii 150 de euro

La trei ani de când am început acest blog am câștigat primii bani din el. De la o singură cititoare, ca mulțumire că o informez despre ce se întâmplă în țara ei natală. Îi mulțumesc cititoarei, dar și mamei că m-a învățat ce să spun 🙂
Tristețea contabilului de patron român

Ați văzut vreodată cum arată un contabil de patron român, în fața angajaților care-l întreabă „când se bagă leafa?”? Figura sictirită și grețoasă a contabilului, indecis în privința rolului lui în firmă: să țină cu „șefu”, cu care simte o oarecare dorință de identificare, de vreme ce-i administrează banii, sau să țină cu masele, pentru că până la urmă tot un angajat e și el?
Ce plătiți, aia citiți

Dacă credeți că plata curentului sau a internetului vă dă dreptul să și furați munca altora, să nu vă mai mirați că singura presă care mai rămâne în picioare are miros de petrol furat de la stat, iz de inginerii financiare pe seama prostimii neinformate sau duhoare de turnător la Securitate. Este prețul pe care l-am plătit toți până acum, ca să ajungem așa.
NU apărați Bucureștiul de Elena Udrea

„Nimeni nu e veșnic și niciodată nu știi dacă apuci să termini un proiect sau nu!”, grăiește vremelnicia prin gurița Elenei Udrea, care nu știe dacă va ajunge primăreasă, dar vrea să-i facă un bine măcar lui Oprescu, și prin el, nouă tuturor
Când statul tace și face

Emisiunea TVR despre averea bisericii: o frecție la piciorul de lemn al guvernului, căruia i se rupe de societatea civilă. În timp ce noi tot n-am aflat cât are în cont Preafericitul, Boc a mai dat vreo 6 milioane de euro pentru biserici. Să fie primit, Doamne ajută!