De la Ceaușescu, în 1988, care voia să fie iubit, la Vaclav Klaus, în 2013, care a vrut să scape niște corupți, Europa a trecut prin mai multe aministii și grațieri colective. Președinții care le-au dat nu s-au bucurat, însă, de simpatia populară.
De ce nu s-a surpat Bucureștiul când „ne-a făcut Ceaușescu” metroul
Pentru că pe vremea aia s-au folosit mulți mineri cu târnăcoape, care au săpat cu grijă tuneluri, pentru că specialiștii de atunci și-au făcut doctoratele pe bune la metrou, nu plagiindu-i pe alții, și chiar și atunci au existat tasări de teren.
Amintiri din epoca de aur a mamei
Și după ce Ceaușescu a turnat canciocul ne-am împrăștiat și ne-am zis: ne mai ducem la servici azi? Nu ne mai ducem, hai la bere. Dar era prea de dimineață…
Să punem moaștele lui Ceaușescu la Palatul Victoria
Alegătorii cu găleata și microbiștii de jurnale vor canonizarea lui Ceaușescu. Pentru că le-a dat de mâncare și trimitea tinerii la canal ca să aibă ce munci. Și pentru că merităm și noi un sfânt românesc, ca Iisus așa.
Plătiți-vă dările și aplaudați. Nu meritați alte drepturi
Politicienii ne restrâng pe rând drepturile câștigate în 1989. Pentru că nouă oricum ne e lene să le folosim. Aleșii ne vor proști, iar noi le facem hatârul.
Balamuc de București
Bal a Mouk de București: Ceaușescu vinde chiloți cu 9,99, iar pe Facebook, girafa de la Antipa joacă rolul lui Năstase sinucis.
Metroul bucureștean a împlinit 32 de ani
Ghici ce personaj din istoria României a avut în anii 30 ideea construirii metroului în București. Și ce a zis Elena Ceaușescu atunci când l-a inaugurat.
Ce s-a întâmplat cu clauza de la Licurici?
Vă mai amintiți de „clauza națiunii celei mai favorizate”? Înainte de 89 era la Telejurnal, cum e acum UE și Schengen, și noi tot nu știam „ce ne dă”