Tag Archives: cirese

Românești, pe gustate

cirese-romanesti

De prin Piața Râmnicu Sărat adunate, gustate, pozate, garantate! Trufandale agramate.

Mai mult 9 comentarii

Fruit nazi

Cireșe fără chiriași

Toate piersicile alea moi și coapte au fost luate de babe la prima oră. Alea știu să vină la piață, nu ca bloggerii, la prânz…

Mai mult 12 comentarii

Am văzut roșu la piață

Trufandale in Piata Vitan

Cum să ceri aproape în luna iunie 25-35 de lei pe kilogramul de cireșe (fie ele și cu carne, că sunt cărnoase și or avea și viermi), când un kil de carne costă până în 20 de lei, la fel și unul de kaizer sau mușchi procesat ca mezel? Păi cât costă să crești un purcel, să-l tai, să-l procesezi, și cât poate să coste culesul unei cireșe din copac, ha?

Mai mult 11 comentarii

Oldies but goldies

Peru: buricul incașilor, capcana turiștilor

machupicchu12

Ca să vizitezi Machu Picchu – casa de vacanță a lui Pachacuti, omorât de spanioli cu varicelă, descoperită 500 de ani mai târziu de un american – trebuie să bagi 140 de dolari în pușculița din Bermude a vreunui politician peruan, pe cel mai scump bilet de tren din lume.

Ziua presei: Cum pui pe butuci o publicație

free press

Îi interzici secțiunea cea mai profitabilă, sub pretextul săvârșirii unei infracțiuni, apoi tărăgănezi ancheta penală și procesul până când concurența îi ia locul. La final nici nu mai contează verdictul judecătorului. Se întâmplă în România.

O zi la probațiune

alb-negru

Ce face un VIP condamnat cu suspendare, când ajunge în biroul consilierului de probațiune, unde trebuie să-și demonstreze îndreptarea: răspunde la telefon cu „dragă, sunt în oraș, la un interviu, vorbim mai târziu” 😉

De ce nu-i prieşte Mioriţei iarba din UE

turma-alergand

Oieritul românesc supravieţuieşte cu greu, între subvenţia europeană care vine târziu, dezinteresul tineretului pentru meseria de cioban, şi supremaţia supermarketurilor care ne bagă pe gât brânză de import.

Dacă ai vrea să trăiești doar atât cât poți

maini

Când mai vedeți reclame cu bătrâni râzând cu toată placa într-o lumină caldă, solară, să știți că ăia nu sunt nici români, nici la azil. Și poate nici așa bătrâni 😉

„Bună, ce faci?!” – varianta nipono-americană cu happy end

gene-hitaki

Epstein și Kobayashi – Ce șanse erau ca un evreu și o japoneză, el economist, ea pictoriță, ambii trecuți de 60 de ani, să se întâlnească și să se iubească, în ditamai New York-ul?