Răspunsul simplu e – în comunism. Dar pe ocolite. Un fel de recenzie la Ritualul primăverii, romanul lui Alejo Carpenter
Sonia ridică mâna, își mușcă buzele și tace

Al doilea roman al Laviniei Braniște mi-a plăcut, dar parcă nu așa de mult ca primul. „Sonia ridică mâna” te face să te întrebi dacă chiar așa e lumea în care trăiești sau e doar o imagine luată de un fotograf care are o zi nașpa.
Zuleiha deschide ochii în GULAG

Deschiaburită și „reabilitată” de comuniști, cu de-a sila, tătăroaica Zuleiha se emancipează de viața de femeie asuprită de bărbat și soacră în cel mai improbabil loc: o colonie de muncă forțată. Povestea ei și a altor 18 milioane de oameni, scrisă de nepoata unei bunici deportate în Siberia.
Jurnalul familiei -escu și alte filme care mi-au plăcut anul ăsta

Cel mai bun film de Centenar, plus alte trei recomandări de filme de văzut în vacanța asta de iarnă, dacă n-ați plecat pe nicăieri
Un roman de dragoste într-o epocă de ură

O provocare pentru mine, ca editor al cărții de la clubul de luna asta: ce ar fi făcut Sidonia Drăgușanu dacă ar mai fi trăit și i s-ar fi reeditat opera, ar fi vrut s-o scrie la fel sau să editeze pasajele impuse de regim și de care, poate, se simțea străină? Voi ce ați fi făcut în locul meu?
În artă trebuie să sapi tot hectarul dacă vrei să salvezi un metru roditor

Ioana Crăciunescu, despre singurul film din viața ei la premiera căruia publicul i-a contestat alegerea din final a personajului – Să-ți vorbesc despre mine (1987)