Tag Archives: cronică de carte

Solaris: a f**-o sau nu Kris pe Harey?

solaris

O dilemă foarte pământeană pentru cronica unei cărți SF mai degrabă filosofice – Solaris, de Stanislaw Lem. Discutăm aspectul în seara asta la terasă 😉

Mai mult 22 comentarii

Drumul revoluționarilor

revolutionary road

Sau cum murea visul american înainte de a se naște.  Scris minunat de Richard Yates în cartea de la clubul de luna asta

Mai mult 0 comentarii

Cum era să avem o autostradă București-Berlin

mistica-rugaciunii-revolverului

„Mistica rugăciunii și a revolverului”, o carte din care afli că Zelea Codreanu a fost băiat bun pe lângă tac-su și restul politicienilor interbelici, într-o vreme în care antisemitismul mergea mână în mână cu populismul. Toți ceilalți au rămas în manualele de istorie și chiar literatură.

Mai mult 10 comentarii

Divorțul are o reputație proastă, dar căsnicia e de vină

iata-ma

Încă o carte care demitizează familia „împlinită”, tradițională și demonstrează că omul nu e făcut pentru relații de durată. „Iată-mă”, de Jonathan Safran Foer, e cartea de la clubul de sâmbăta asta.

Mai mult 9 comentarii

Suntem mai proști decât ne credem, dar ne și cam place

ignoranta

Oamenii sunt mai puțin înclinați să caute informații după ce află că se înșală, deoarece le place să se simtă bine, nu incompetenți. În plus, când li se confirmă părerile, chiar false, creierul lor secretă dopamină și se simt ca atunci când fac sex sau mănâncă ciocolată.

Mai mult 32 comentarii

Miron Radu Paraschivescu, jurnalul unui comunist fără partid

Miron Radu Paraschivescu

Cine ar ști să se roage cu adevărat pentru sufletul meu decât o curvă – însemnările unui ratat oarecare din România secolului trecut. Miron Radu Paraschivescu, Jurnalul unui cobai

Mai mult 10 comentarii

Banii înseamnă distanța dintre tine și locul de baștină

NW zadie smith

Viața și angoasele sărăcimii londoneze, în cartea de la clubul de carte de luna asta: Nord Vest, de Zadie Smith

Mai mult 2 comentarii

Cu titlu provizoriu

maia levantini

Povestea unui psihiatru român, crăcănat (senti)mental între România și America – o carte despre cei care pleacă și cum îi văd ei pe cei care rămân. În România

Mai mult 5 comentarii

Nefericita jitie* a lui Leun, pățită de el însuși

Bucharest

… descoperită din întâmplare într-un manuscris la Biblioteca Academiei de Doina Ruști și înflorită atât de măiastru într-un roman cu parfum de afion și grătare sfârâinde din vechiul București – „Manuscrisul fanariot”

Mai mult 5 comentarii

O poveste prea frumoasă ca să nu fie scrisă

Roman-Restituirea-Anamaria-Bancea

Nu știu cum și ce construiește arhitecta Anamaria Bancea, dar de scris scrie excelent. Romanul de debut Restituirea e o poveste prea frumoasă ca să fie adevărată, dar prea bună ca să nu fi fost scrisă.

Mai mult 12 comentarii

Oldies but goldies

Nostalgii maso-comuniste de 1 Mai

steaguri

O frântură dintr-o zi grea, muncitorească, a unui chelner hâtru de la Restaurantul Riviera din Parcul 23 August.

Zen and the Art of Marcela Maintenance*

marcela

Calitatea service-urilor din București: prețuri europene, servicii făcute românește, pentru că „așa facem noi și n-am avut niciodată probleme”. Avatarurile unui șofer care se încăpățânează să citească manualul mașinii.

A venit toamna, acoperă-mi gresia cu niște antiderapant

placi

Robert Negoiță, iubitorul primar al sectorului 3, a lipit bucățele de material antiderapant pe plăcile de gresie de pe Bulevardul Unirii – pe care a dat 10 milioane de euro – ca să nu-și rupă trecătorii picioarele când merg să-și plătească impozitele.

Ce zice FMI de finanțarea găurii negre „biserica”, de la buget?

prefericitul Daniel arata calea

Biserica Ortodoxă Română nu vrea concurență pe piața lumânărilor și a locurilor de veci, dar vrea bani de la buget pentru salarii și catedrale. Oare FMI știe?

Minune, în decembrie în sectorul 3 au răsărit părăluțele

flori-negoita

În triunghiurile decupate în gazonul din sectorul 3 astă vară, s-au ofilit begoniile și au răsărit părăluțele. O afacere horticolă de 49 de euro/mp fără TVA.

Tata

tata

Mama, aplecată asupra crucii lui, exclamând cu o imperceptibilă urmă de satisfacție: „Deh, Nelule, ai murit așa cum ai trăit, ca un câine!”. Mi-am dat seama că ea nu l-a iertat niciodată.