O dilemă foarte pământeană pentru cronica unei cărți SF mai degrabă filosofice – Solaris, de Stanislaw Lem. Discutăm aspectul în seara asta la terasă 😉
Tag Archives: cronică de carte
Drumul revoluționarilor
Sau cum murea visul american înainte de a se naște. Scris minunat de Richard Yates în cartea de la clubul de luna asta
Cum era să avem o autostradă București-Berlin
„Mistica rugăciunii și a revolverului”, o carte din care afli că Zelea Codreanu a fost băiat bun pe lângă tac-su și restul politicienilor interbelici, într-o vreme în care antisemitismul mergea mână în mână cu populismul. Toți ceilalți au rămas în manualele de istorie și chiar literatură.
Divorțul are o reputație proastă, dar căsnicia e de vină
Încă o carte care demitizează familia „împlinită”, tradițională și demonstrează că omul nu e făcut pentru relații de durată. „Iată-mă”, de Jonathan Safran Foer, e cartea de la clubul de sâmbăta asta.
Suntem mai proști decât ne credem, dar ne și cam place
Oamenii sunt mai puțin înclinați să caute informații după ce află că se înșală, deoarece le place să se simtă bine, nu incompetenți. În plus, când li se confirmă părerile, chiar false, creierul lor secretă dopamină și se simt ca atunci când fac sex sau mănâncă ciocolată.
Miron Radu Paraschivescu, jurnalul unui comunist fără partid
Cine ar ști să se roage cu adevărat pentru sufletul meu decât o curvă – însemnările unui ratat oarecare din România secolului trecut. Miron Radu Paraschivescu, Jurnalul unui cobai
Banii înseamnă distanța dintre tine și locul de baștină
Viața și angoasele sărăcimii londoneze, în cartea de la clubul de carte de luna asta: Nord Vest, de Zadie Smith
Cu titlu provizoriu
Povestea unui psihiatru român, crăcănat (senti)mental între România și America – o carte despre cei care pleacă și cum îi văd ei pe cei care rămân. În România
Nefericita jitie* a lui Leun, pățită de el însuși
… descoperită din întâmplare într-un manuscris la Biblioteca Academiei de Doina Ruști și înflorită atât de măiastru într-un roman cu parfum de afion și grătare sfârâinde din vechiul București – „Manuscrisul fanariot”
O poveste prea frumoasă ca să nu fie scrisă
Nu știu cum și ce construiește arhitecta Anamaria Bancea, dar de scris scrie excelent. Romanul de debut Restituirea e o poveste prea frumoasă ca să fie adevărată, dar prea bună ca să nu fi fost scrisă.
Articles
-
Ce a învățat Gorzo de la Graham Greene
-
Voi cei de 43 de ani, vă mai amintiți de scrisoarea asta?
-
De ce mai votează diaspora
-
Cine mai crede în România onestă
-
Camping – dar avem suferință și acasă
-
În realitate nu se întâmplă absolut nimica
-
Vii în București și primul care te ia în primire la aeroport…
-
Păcatele ONG-urilor și ale oamenilor de bine din ele (II)
-
De ce mai votează diaspora
-
Cine mai crede în România onestă
-
Voi cei de 43 de ani, vă mai amintiți de scrisoarea asta?
-
Camping – dar avem suferință și acasă
-
Ce a învățat Gorzo de la Graham Greene
-
Liviu: am castigat !...
-
Felician: Eu sunt născut în '84. Nu mai sunt din 2010 în...
-
Lucian Voia: Într-unul din podcasturile la care a participat, ...
-
cmv: Greene e ambivalent, in scrierile lui, deci depind...
-
-
pavel: Este uimitoare si incredibil de superficiala grila...
-
-
Ce citim luna asta
