cronică de carte

Tag Archives: cronică de carte

Carte & alte arte 16/06/2013

Viața Colometei în porumbarul Barcelonei

Piața Diamantului, de Merce Rodoreda, cea mai bună carte pe care am citit-o anul ăsta. Pentru clubul de pe 6 iulie.

Cartea și filmele de luna asta

Fiica norocului – de Isabel Allende, și filmele Coco Chanel & Igor Stravinsky (2009) și De partea cealaltă (2007). Pe 1 iunie, la mine și mai ales la Toshiba acasă 😉

Eleganța ariciului obsedat de IQ

„Eleganța ariciului”, de Muriel Barbery – O carte scrisă în 2007 care demonstrează, prin vânzările record, că omenirea încă vibrează la povestea Cenușăresei

Amour. Sau frică?

Dacă persoana iubită ar vrea să moară, ca să evite o agonie nedemnă și pentru ea și pentru voi, ați fi de acord cu eutanasia?

La paradisul femeilor contemporane

Ce legătură e între o ședință haotică de cumpărături la Auchan, cartea lui Zola, La paradisul femeilor, și cinismul tinerei generații de femei care nu mai crede în dragoste, ci doar în marketing și tehnici de vânzări.

Bărbații și Lolitele din capul lor

Fete, de Nic Kelman, este negarea tuturor romanelor de dragoste cu care ați crescut și cu care vă amăgiți în așteptarea lui Mr. Big, doamnelor!

Toată lumea voia să fie bogată în loc să fie inteligentă

O călătorie fantastică din China romantică și tradițională în Cuba comunistă. O poveste cu morală chinezească: N-o să-i schimbi tu pe ceilalți, mulțumește-te să te schimbi pe tine însuți! – Eternitatea clipei, de Zoe Valdes, cartea de luna asta de la club.

Ce vor fetele după ce se mărită

Un băiat bun cu care să se mărite și un băiat rău la care să viseze. Și sex fără opreliști. Cel puțin așa zice Erica Jong în „Teama de zbor”

Cauți ceva în arhivă?

Cine e Dollo

Dollo vine de la Dollores. „Zice bine”, dincolo de orice modestie, vine de la Benezic – nume de familie care provine din zona Neamțului. Se zice că un strămoș de-al tatălui meu trăia într-un sat, acoperit acum de apele Bicazului, și era un soi de slujbaș al cetății. Treaba lui era să bată toba pe ulițe ori de câte ori stăpânirea mai lua câte o decizie. Era un fel de jurnalist medieval care îi informa pe oameni ce biruri li s-au mai pus pe cap. Un Monitor oficial oral. Când ieșea cu toba pe ulițe i se spunea „bine zici, măi!”

Citește mai mult...