cronică film

Tag Archives: cronică film

Carte & alte arte 27/12/2020

Meniu de filme de Crăciun

Un serial politic apreciat de critici, un film inspirat din viața reală și vreo două comedii ireverențioase, dar reconfortante și romantice. Toate pe Netflix.

Petrunija – puterea crucii în statul de drept

O poveste caldă despre egalitatea de gen în apele reci ale Bobotezei – Dumnezeu există și numele lui e Petrunija – dacă aveți nevoie de un pic de optimism în vara asta complicată.

Părul sălbatic și omul prea educat

Încă un film elegiac de Nuri Bilge Ceylan într-o Turcie complet diferită de aia colorată, turistică. Despre încercarea fiului de a-și depăși tatăl, despre câtă conștiință, atâta suferință.

Paterson, poezia și umorul unei vieți banale

Filmul lui Jim Jarmusch îți arată că există viață și fără toate „realizările”, „împlinirile” și „accesoriile” de care ne înconjurăm selfiurile zi de zi, și tot nefericiți suntem

De ce în 2017 e nevoie să le explici unora că oamenii sunt egali în fața legii și au aceleași drepturi indiferent de rasă, sex sau etnie – pentru că la televiziunea națională vine un avocat al poporului și neagă Holocaustul, și nimeni nu-l contrazice, deși avem și o lege care-l face pasibil de pușcărie pentru asta.

Marți după Crăciun

Filmul lui Radu Muntean, difuzat azi de ProCinema – un cadou frumos, dar crud pentru acea femeie îndeobște nefericită de sărbători – amanta.

Poziția copilului, părerea mamei

Cronică la patru mâini, cum a văzut mama mea prestația Luminiței Gheorghiu, mama lui Barbu, din filmul „Poziția copilului”.

Un film tare până la ultima secundă

Dacă nu l-ați văzut la ProTV astă noapte, și nici în altă parte până acum, vă recomand un film care vă ține cu atenția trează până la ultima secundă. Și asta în ciuda faptului că nu există decât două finaluri posibile: moare sau nu.

După dealuri suntem noi

Mergeți să vedeți filmul lui Mungiu „După dealuri”. Este o oglindă realistă a Românei de azi, afectată de bigotism, lipsă de valori, de resurse și de speranță. Un film despre oameni de care n-are nimeni nevoie.

Oameni, melci și semicocalari

Andi Vasluianu și Monica Bârlădeanu - foto Adi Marineci

Tugor Giurgiu zice că al doilea lui film, „Despre oameni și melci”, e un film pentru semicocalari! Eu aș zice că e un film despre oameni învinși de lipsa de solidaritate.

Cauți ceva în arhivă?

Cine e Dollo

Dollo vine de la Dollores. „Zice bine”, dincolo de orice modestie, vine de la Benezic – nume de familie care provine din zona Neamțului. Se zice că un strămoș de-al tatălui meu trăia într-un sat, acoperit acum de apele Bicazului, și era un soi de slujbaș al cetății. Treaba lui era să bată toba pe ulițe ori de câte ori stăpânirea mai lua câte o decizie. Era un fel de jurnalist medieval care îi informa pe oameni ce biruri li s-au mai pus pe cap. Un Monitor oficial oral. Când ieșea cu toba pe ulițe i se spunea „bine zici, măi!”

Citește mai mult...

Dollo zice Bine

Meniu de filme de Crăciun

Petrunija – puterea crucii în statul de drept

Părul sălbatic și omul prea educat

Paterson, poezia și umorul unei vieți banale

Recursul la argumente

Marți după Crăciun

Poziția copilului, părerea mamei

Un film tare până la ultima secundă

După dealuri suntem noi

Oameni, melci și semicocalari

Articles

Ce citim luna asta

Buton pentru like-uri în euro

Cauți ceva în arhivă?

Cine e Dollo

Oldies but goldies

Cum stăm cu moralitatea, noi ăștia educați în comunism

Suntem mai proști decât ne credem, dar ne și cam place

Ziua 8 – Dumneata scrie ce trebuie, eu mă fac că nu văd… și semnez

Turism nemţesc în Transilvania: “Adevărata Românie poate fi descoperită numai la sat”

De ce ea?

Din Buenos Aires con mucho calor