După ce a încercat să schimbe câte ceva în România, Alma Cazacu a emigrat în Olanda, unde poate bea apă de la robinet, poate circula fără frică cu bicicleta și își poate duce copilul la școala ideală. Pare puțin, dar e de fapt tot ce contează.
Alma: Viața mea din România era plină de activități, oameni dragi și frustrări pe care nu puteam să le ignor

Cami: îmi pare rău că am fost „pushed out” pentru că oricât de bine te adaptezi altundeva, cel mai confortabil te simți tot printre ai tăi

Povestea unei emigrări în Australia, cea mai bună dintre lumile posibile, dintr-o Românie cu care nu mai vrei să ai de-a face.
G.G. „Viață noastră era o bulă și plăteam sume enorme ca să nu se spargă”

Am plecat într-o țară pe care nu o vizitasem nici în vacanță, și nu a fost o alegere. De aici a venit oferta. Dar acum, după ce am cunoscut oameni și culturi multiple, consider că a fost cea mai bună alegere și nu m-aș reloca.
Traian: Nu m-am desprins de România. Sunt probabil un emigrant atipic

Nu există durere. Există sentimentul că România nu se mișcă suficient de repede sau nu în direcția potrivită. Mai degrabă revoltă decât durere. Când mă întorc în România îmi ia câteva ore, maxim o zi, să îmi amintesc de ce am plecat și de ce este bine că am făcut-o.
Regret că mulți vor trebui să plece din aceleași motive, și după 14 ani de la plecarea mea

Nici dacă aș avea un super job și o casă nu m-aș mai întoarce. Traficul, sistemul educațional și cel de sănătate și altele sunt foarte importante pentru mine. Iar pentru a-mi vedea prietenii și familia, când mi se face dor pe neașteptate, există zborurile low-cost.