emigrant

Tag Archives: emigrant

În neagra străinătate 24/12/2025

Primul an de expat, realizări și perspective

A trecut mai bine de un an de când ne-am lăsat frumoasa casă de la moșie ca să trăim în chirie, la marginea Franței. Ca să nu mă mai întrebați voi, vă spun eu cum a fost. Un bilanț de 2025 și de pribegie, în neagra străinătate.

Ely: Citesc Hotnews aproape zilnic și nu e zi să nu zic „bine că am plecat”

Există și emigranți nefericiți, dar fie pâinea cât de rea, tot mai bine e în Germania…

D.C.: Mi-era frică de necunoscut, dar și mai frică să rămân în România

România e parte integrantă din mine, și a contribuit în mod esențial la viața mea – chiar dacă principala ei contribuție a fost să-mi dea imboldul de care aveam nevoie pentru a o părăsi în 1992.

Antoaneta: E ușor să pleci, mai greu e să te regăsești și să-ți construiești viața în altă parte

Povestea unor emigrări succesive și a omului care a luat-o de la zero de mai multe ori, până când și-a găsit tihna.

Traian: Nu m-am desprins de România. Sunt probabil un emigrant atipic

Nu există durere. Există sentimentul că România nu se mișcă suficient de repede sau nu în direcția potrivită. Mai degrabă revoltă decât durere. Când mă întorc în România îmi ia câteva ore, maxim o zi, să îmi amintesc de ce am plecat și de ce este bine că am făcut-o.

Regret că mulți vor trebui să plece din aceleași motive, și după 14 ani de la plecarea mea

Nici dacă aș avea un super job și o casă nu m-aș mai întoarce. Traficul, sistemul educațional și cel de sănătate și altele sunt foarte importante pentru mine. Iar pentru a-mi vedea prietenii și familia, când mi se face dor pe neașteptate, există zborurile low-cost.

Flo: Nu ne era rău în România, dar aici sunt mai puține surse de frustrare

De la Caragiale încoace, țara nu (prea) s-a schimbat în 200 de ani, cine sunt eu să sper că se va schimba în timpul vieții mele?

M. – am trăit o perioadă cu impresia că putem schimba ceva aici

Eram parte din proștii ieșiți în stradă la proteste, pentru că am trăit o perioadă cu impresia că putem schimba ceva, că vocea noastră are totuși putere, că generația noastră e suficient de înfiptă ca să rezolve din mocirla din jur.

Gabriela: Aveam 52 de ani și eram tânără pentru piața muncii din Danemarca!

O femeie de 55 de ani își ia viața în 20 de kg și pleacă la 2.800 de km distanță, singură, să muncească într-o fabrică, la bandă, la temperaturi de 5-6 grade

Naționalitatea este un artificiu creat de alții și am învățat că trăitul pentru alții e o cale sigură către nefericire

Povestea lui V. plecat din Câmpulung ca să înțeleagă lumea „cu ochi sceptic”, un scepticism dobândit la orele de religie din liceu 🙂

Cauți ceva în arhivă?

Cine e Dollo

Dollo vine de la Dollores. „Zice bine”, dincolo de orice modestie, vine de la Benezic – nume de familie care provine din zona Neamțului. Se zice că un strămoș de-al tatălui meu trăia într-un sat, acoperit acum de apele Bicazului, și era un soi de slujbaș al cetății. Treaba lui era să bată toba pe ulițe ori de câte ori stăpânirea mai lua câte o decizie. Era un fel de jurnalist medieval care îi informa pe oameni ce biruri li s-au mai pus pe cap. Un Monitor oficial oral. Când ieșea cu toba pe ulițe i se spunea „bine zici, măi!”

Citește mai mult...

Oldies but goldies

Drepturi civile 05/11/2013

Consilierul Victor Stan: cum să mă adoptați, doamnă, dar ce, sunt câine?

În proiectul „Nu aștepta supereroi, cere-ți orașul înapoi”, orice bucureștean poate să adopte un consilier general și să-l întrebe ce face el pentru oraș. Eu l-am adoptat pe Victor Stan, unul dintre veteranii consiliului, și așa a decurs prima mea discuție cu el.

Portrete 10/10/2016

Scrisoarea pe care n-a mai primit-o Eugen Ionescu

Povestea profesorului Ion Nițulescu – un „element dușmănos” față de orânduirea socialistă – și a delatorilor săi, dintre care numai securistul șef mai trăiește azi bine mersi, măncându-și pensia într-o vilă somptuoasă chiar în satul natal al victimei sale

Românisme 23/02/2016

Je suis doamna de la litera B

Doamna care răspunde de litera B mănâncă dintr-o caserolă, lucrează la un birou care nu se vede de dosare, zilnic cu o armată de oameni nerăbdători la ușă, care nu lasă nici măcar timpul să iasă bășina celui dinaintea lor din birou, că dau năvală să-i ia locul. Nu vreau să știu ce s-ar întâmpla dacă pe doamna ar apuca-o pântecăraia.

Portrete 15/11/2012

„Căpșunarii” care construiesc metroul din Drumul Taberei

Faur, Gheorghe și Vișovan în fața scutului cu care vor săpa tunelul de metrou

Au plecat de 10-20 de ani din țară, s-au specializat în săpat tuneluri în Spania sau Italia, și acum vin ca specialiști „străini”. Vestea proastă e că vor să plece înapoi. Sunt dezamăgiți că România nu a ajuns Europa din urmă cât timp ei au fost plecați.

Politice 25/01/2017

Când și de ce s-au dat ultimele amnistii în Europa

De la Ceaușescu, în 1988, care voia să fie iubit, la Vaclav Klaus, în 2013, care a vrut să scape niște corupți, Europa a trecut prin mai multe aministii și grațieri colective. Președinții care le-au dat nu s-au bucurat, însă, de simpatia populară.

Nelinisti de dama 23/09/2018

Dacă-ți iubești copilul

Dacă s-ar face un referendum pentru introducerea în Constituție a dreptului de a fi tras de curent, probabil mi-ar fi greu s-o conving pe mama să nu meargă să voteze. Dar pentru ăsta din 6-7 octombrie nu a trebuit să-i explic că dragostea are forme atât de diverse, încât nu e treaba omului s-o înghesuie într-un tipar alb-negru

Dollo zice Bine