Există și emigranți nefericiți, dar fie pâinea cât de rea, tot mai bine e în Germania…
Tag Archives: emigrant
D.C.: Mi-era frică de necunoscut, dar și mai frică să rămân în România
România e parte integrantă din mine, și a contribuit în mod esențial la viața mea – chiar dacă principala ei contribuție a fost să-mi dea imboldul de care aveam nevoie pentru a o părăsi în 1992.
Antoaneta: E ușor să pleci, mai greu e să te regăsești și să-ți construiești viața în altă parte
Povestea unor emigrări succesive și a omului care a luat-o de la zero de mai multe ori, până când și-a găsit tihna.
Traian: Nu m-am desprins de România. Sunt probabil un emigrant atipic
Nu există durere. Există sentimentul că România nu se mișcă suficient de repede sau nu în direcția potrivită. Mai degrabă revoltă decât durere. Când mă întorc în România îmi ia câteva ore, maxim o zi, să îmi amintesc de ce am plecat și de ce este bine că am făcut-o.
Regret că mulți vor trebui să plece din aceleași motive, și după 14 ani de la plecarea mea
Nici dacă aș avea un super job și o casă nu m-aș mai întoarce. Traficul, sistemul educațional și cel de sănătate și altele sunt foarte importante pentru mine. Iar pentru a-mi vedea prietenii și familia, când mi se face dor pe neașteptate, există zborurile low-cost.
Flo: Nu ne era rău în România, dar aici sunt mai puține surse de frustrare
De la Caragiale încoace, țara nu (prea) s-a schimbat în 200 de ani, cine sunt eu să sper că se va schimba în timpul vieții mele?
M. – am trăit o perioadă cu impresia că putem schimba ceva aici
Eram parte din proștii ieșiți în stradă la proteste, pentru că am trăit o perioadă cu impresia că putem schimba ceva, că vocea noastră are totuși putere, că generația noastră e suficient de înfiptă ca să rezolve din mocirla din jur.
Gabriela: Aveam 52 de ani și eram tânără pentru piața muncii din Danemarca!
O femeie de 55 de ani își ia viața în 20 de kg și pleacă la 2.800 de km distanță, singură, să muncească într-o fabrică, la bandă, la temperaturi de 5-6 grade
Naționalitatea este un artificiu creat de alții și am învățat că trăitul pentru alții e o cale sigură către nefericire
Povestea lui V. plecat din Câmpulung ca să înțeleagă lumea „cu ochi sceptic”, un scepticism dobândit la orele de religie din liceu 🙂
Stelian Cristea – Colectiv nu e nimic bun, salvările sunt individuale
Sigur sunt un emigrant. Mă trădează accentul, dar și comportamentul, căci mai trag încă de pietrele de moară pe care le-am adus cu mine. Dar sunt într-o țară unde practic toți sunt emigranți. Foarte mulți ne admiră și ne respectă pentru puterea de a ne pune viața în două valize, ca să începem în altă parte. Sigur există discriminare…
Articles
-
Japonia: dacă timpul ar fi avut frunze, ce toamnă!
-
Cartea bărbatului singur, mizantrop și misogin
-
Dovezi aveți?
-
Chestii cu mama
-
Marea înzăpezire din februarie ’25
-
Ce cărți citim în 2025
-
Poze cu pisici
-
Cât farmec încape în 93 de ani de viață
-
Chestii cu mama
-
Dovezi aveți?
-
Japonia: dacă timpul ar fi avut frunze, ce toamnă!
-
Cartea bărbatului singur, mizantrop și misogin
-
Cryogen: Da, dar în articolul de aici, de mai sus, a răma...
-
adobrero: Foarte frumos scris, bravo! Am vazut zapada proasp...
-
Dollo: Nu prea mai trăiesc avizații ăia în domeniu, c...
-
-
Florin: Japonia este pe lista mea (dacă mai apuc). 6-8.00...
-
Mrs. Green Foot: Visez!...
- Ziua când vom întoarce spatele - O constatare - Krossfire's Blog: […] mărunt orice urmă de „ofensă” din...
-
Om bun: Eeeh, cred că depinde de gusturi. Sau poate așa ...
Ce citim luna asta
