A trecut mai bine de un an de când ne-am lăsat frumoasa casă de la moșie ca să trăim în chirie, la marginea Franței. Ca să nu mă mai întrebați voi, vă spun eu cum a fost. Un bilanț de 2025 și de pribegie, în neagra străinătate.
Tag Archives: emigrant
Ely: Citesc Hotnews aproape zilnic și nu e zi să nu zic „bine că am plecat”
Există și emigranți nefericiți, dar fie pâinea cât de rea, tot mai bine e în Germania…
D.C.: Mi-era frică de necunoscut, dar și mai frică să rămân în România
România e parte integrantă din mine, și a contribuit în mod esențial la viața mea – chiar dacă principala ei contribuție a fost să-mi dea imboldul de care aveam nevoie pentru a o părăsi în 1992.
Antoaneta: E ușor să pleci, mai greu e să te regăsești și să-ți construiești viața în altă parte
Povestea unor emigrări succesive și a omului care a luat-o de la zero de mai multe ori, până când și-a găsit tihna.
Traian: Nu m-am desprins de România. Sunt probabil un emigrant atipic
Nu există durere. Există sentimentul că România nu se mișcă suficient de repede sau nu în direcția potrivită. Mai degrabă revoltă decât durere. Când mă întorc în România îmi ia câteva ore, maxim o zi, să îmi amintesc de ce am plecat și de ce este bine că am făcut-o.
Regret că mulți vor trebui să plece din aceleași motive, și după 14 ani de la plecarea mea
Nici dacă aș avea un super job și o casă nu m-aș mai întoarce. Traficul, sistemul educațional și cel de sănătate și altele sunt foarte importante pentru mine. Iar pentru a-mi vedea prietenii și familia, când mi se face dor pe neașteptate, există zborurile low-cost.
Flo: Nu ne era rău în România, dar aici sunt mai puține surse de frustrare
De la Caragiale încoace, țara nu (prea) s-a schimbat în 200 de ani, cine sunt eu să sper că se va schimba în timpul vieții mele?
M. – am trăit o perioadă cu impresia că putem schimba ceva aici
Eram parte din proștii ieșiți în stradă la proteste, pentru că am trăit o perioadă cu impresia că putem schimba ceva, că vocea noastră are totuși putere, că generația noastră e suficient de înfiptă ca să rezolve din mocirla din jur.
Gabriela: Aveam 52 de ani și eram tânără pentru piața muncii din Danemarca!
O femeie de 55 de ani își ia viața în 20 de kg și pleacă la 2.800 de km distanță, singură, să muncească într-o fabrică, la bandă, la temperaturi de 5-6 grade
Naționalitatea este un artificiu creat de alții și am învățat că trăitul pentru alții e o cale sigură către nefericire
Povestea lui V. plecat din Câmpulung ca să înțeleagă lumea „cu ochi sceptic”, un scepticism dobândit la orele de religie din liceu 🙂
Articles
-
Când relele lumii te ajung și-n paradis
-
Ce cărți citim până în 2027, pe vremea asta
-
Care-i treaba cu cardul de fidelitate
-
Lecții dintr-o viață aparent irosită
-
Industrienacht, cum își laudă elvețienii munca
-
Apocalipsa AI, după Harari
-
De toți banii
-
Ce-am găsit să fie al meu
-
Care-i treaba cu cardul de fidelitate
-
Ce cărți citim până în 2027, pe vremea asta
-
Când relele lumii te ajung și-n paradis
-
Ady: deoarece propunerea îmi aparține: 1. propuneri n...
-
Mrs. Green Foot: Uimitoarele aventuri ale vestitei Moll Flanders es...
-
Adrian C.: Cumpar de cate luni din farmaciile Ana Maria fiind...
-
-
Om bun: Piata se bazeaza pe statistici. De unde date pentr...
-
Radu: Eu am renunțat de mai bine de 15 ani la orice car...
-
Stelian: De mult, cu sau fara carduri de fidelitate, puncte...
-
Cris: Asta îmi amintește ce ochi mari a făcut o farma...
Ce citim luna asta
