Există și emigranți nefericiți, dar fie pâinea cât de rea, tot mai bine e în Germania…
Tag Archives: emigrant
D.C.: Mi-era frică de necunoscut, dar și mai frică să rămân în România
România e parte integrantă din mine, și a contribuit în mod esențial la viața mea – chiar dacă principala ei contribuție a fost să-mi dea imboldul de care aveam nevoie pentru a o părăsi în 1992.
Antoaneta: E ușor să pleci, mai greu e să te regăsești și să-ți construiești viața în altă parte
Povestea unor emigrări succesive și a omului care a luat-o de la zero de mai multe ori, până când și-a găsit tihna.
Traian: Nu m-am desprins de România. Sunt probabil un emigrant atipic
Nu există durere. Există sentimentul că România nu se mișcă suficient de repede sau nu în direcția potrivită. Mai degrabă revoltă decât durere. Când mă întorc în România îmi ia câteva ore, maxim o zi, să îmi amintesc de ce am plecat și de ce este bine că am făcut-o.
Regret că mulți vor trebui să plece din aceleași motive, și după 14 ani de la plecarea mea
Nici dacă aș avea un super job și o casă nu m-aș mai întoarce. Traficul, sistemul educațional și cel de sănătate și altele sunt foarte importante pentru mine. Iar pentru a-mi vedea prietenii și familia, când mi se face dor pe neașteptate, există zborurile low-cost.
Flo: Nu ne era rău în România, dar aici sunt mai puține surse de frustrare
De la Caragiale încoace, țara nu (prea) s-a schimbat în 200 de ani, cine sunt eu să sper că se va schimba în timpul vieții mele?
M. – am trăit o perioadă cu impresia că putem schimba ceva aici
Eram parte din proștii ieșiți în stradă la proteste, pentru că am trăit o perioadă cu impresia că putem schimba ceva, că vocea noastră are totuși putere, că generația noastră e suficient de înfiptă ca să rezolve din mocirla din jur.
Gabriela: Aveam 52 de ani și eram tânără pentru piața muncii din Danemarca!
O femeie de 55 de ani își ia viața în 20 de kg și pleacă la 2.800 de km distanță, singură, să muncească într-o fabrică, la bandă, la temperaturi de 5-6 grade
Naționalitatea este un artificiu creat de alții și am învățat că trăitul pentru alții e o cale sigură către nefericire
Povestea lui V. plecat din Câmpulung ca să înțeleagă lumea „cu ochi sceptic”, un scepticism dobândit la orele de religie din liceu 🙂
Stelian Cristea – Colectiv nu e nimic bun, salvările sunt individuale
Sigur sunt un emigrant. Mă trădează accentul, dar și comportamentul, căci mai trag încă de pietrele de moară pe care le-am adus cu mine. Dar sunt într-o țară unde practic toți sunt emigranți. Foarte mulți ne admiră și ne respectă pentru puterea de a ne pune viața în două valize, ca să începem în altă parte. Sigur există discriminare…
Articles
-
Abu Dhabi, sora mai bogată, dar modestă, a Dubaiului
-
My Dubai
-
De ce au emigrat, dacă nu vor să se schimbe
-
Cum se închiriază o casă în Franța
-
Povești la mâna a doua din aeroport
-
În care Dollo va au marché*
-
Viața trece ca un glonț, chit că nu știi ce vrei de la ea
-
Un po’ d’Italia non fa mai male
-
Daniel: In aprilie 2025 se fac 3 ani de cand am devenit pr...
-
Stefan: Se pot aduna in sezon si usca . Sunt utile doar pe...
-
Angela: Perfect de acord. Nu pot sa am dacat compasiune ...
-
Mmmaria: Chiar a picat bine aceasta poveste (ca de fapt eu ...
-
Om bun: Mai da cat ai mai scris. Am crezut că w un roman ...
-
Marius: Foarte interesant! Astept cu nerabdare si material...
-
Adrian: Perfecta descrierea in procent de 100%, dar daca e...
-
Adina H: La multi ani! Frumoase scrieri, descrieri, povest...
Ce citim luna asta
