Memoriile lui Dorian Galbinski de la BBC. Povestea unui om obișnuit care a avut noroc de o viață bună, și tot ce a făcut pentru asta a fost să se lase trăit de ea.
A.C. – Sunt norocoasă să pot lua din ambele culturi ce e mai bun
Romania va fi mereu o parte din mine, indiferent unde aleg sa emigrez
I.N. – n-am considerat că e nevoie să emigrez ca să-mi urmăresc visurile și să rămân fidelă valorilor personale
Cunosc în România o mulțime de oameni normali, muncitori și mișto care-și fac treaba în pătrățica lor și cred că asta e soluția pe termen lung. E un proiect pe termen lung, dar după atâția ani de comunism / socialism luminos, e imposibil să fie altfel.
Vali Constantinescu: În Vietnam am început o viață nouă, așa cum mi-aș fi dorit să am, ca pensionară, în țara mea
De România mă leagă tot și mă desparte tot. Emigrarea, în cazul meu, este una atipică, din cauza vârstei și a fricii de a rămâne singură, bătrână și neajutorată într-o Românie căreia nu-i pasă de cetățenii ei și mai cu seamă că bătrânii României sunt bătaia de joc a guvernanților. Și nu de azi, de ieri, ci dintotdeauna.
M.A. – Visez să se vadă că suntem destui cei care am rămas și suntem niște cetățeni buni
Poate mai vin și alții și se va vedea schimbarea 🙂
Ramona: Am emigrat în SUA pentru viitorul copilului
Am realizat în 4 ani în SUA cât nu am realizat în 30 de ani în România, doar pentru că știm exact ce vrem de la viață și suntem dispuși să muncim pentru asta.
L.S. – Deși suntem săracii Europei, totul e mai scump la noi, la propriu și la figurat
Încă o poveste despre motivele pentru care se mai rămâne în România, dar cu alternativa emigrării deasupra capului.
Antoaneta: E ușor să pleci, mai greu e să te regăsești și să-ți construiești viața în altă parte
Povestea unor emigrări succesive și a omului care a luat-o de la zero de mai multe ori, până când și-a găsit tihna.