Tag Archives: emigrare

Primul an de expat, realizări și perspective

gradina interioara

A trecut mai bine de un an de când ne-am lăsat frumoasa casă de la moșie ca să trăim în chirie, la marginea Franței. Ca să nu mă mai întrebați voi, vă spun eu cum a fost. Un bilanț de 2025 și de pribegie, în neagra străinătate.

Read More 10 Comments

Murături franco-germane

muraturi

S-au pus primele murături din viața de emigrant. Scobeam verzele de cotoare și m-a lovit revelația că în sfârșit mă transform în mama. A trebuit să plec din România ca să înțeleg diferența dintre verze, care e aia bună pentru murat și, evident, sarmale.

Read More 17 Comments

Voi cei de 43 de ani, vă mai amintiți de scrisoarea asta?

scrisoare emil constantinescu

Ar fi interesant de aflat câți copii din generația Y, ăștia născuți în 1982, care au primit scrisoarea lui Constantinescu în 2000, când au împlinit 18 ani, or mai fi azi în țară și ce s-o fi ales de ei oare.

Read More 10 Comments

Camping – dar avem suferință și acasă

camping-lavinia-braniste

Cel mai recent roman al Laviniei Braniște schimbă registrul cu care ne obișnuise, de la angoasele tinerei care nu-și găsește locul în România, la deruta, dezrădăcinarea, imposibilitatea emigrantului bătrân de a-și mai găsi un loc, mai ales dacă a avut ghinionul să se nască într-o familie în care n-a moștenit altceva decât rătăcirea.

Read More 3 Comments

De ce au emigrat, dacă nu vor să se schimbe

dinti albi

„Dinți albi”, de Zadie Smith, o carte despre incapacitatea oamenilor de a-și lăsa în urmă trecutul, chiar dacă asta îi face nefericiți oriunde s-ar afla.

Read More 5 Comments

Cum se închiriază o casă în Franța

chirias in franta

Greu. Asta ar fi descrierea într-un singur cuvânt. Pentru mai multe citiți acest articol deopotrivă informativ și incendiar 🙂

Read More 17 Comments

În care Dollo va au marché*

la piata in franta

Când ești mai prost în limba franceză decât te simți în mod normal în limba română, și te mai duci și la piață.

Read More 13 Comments

Viața trece ca un glonț, chit că nu știi ce vrei de la ea

viata-trece-ca-un-glont

Memoriile lui Dorian Galbinski de la BBC. Povestea unui om obișnuit care a avut noroc de o viață bună, și tot ce a făcut pentru asta a fost să se lase trăit de ea.

Read More 9 Comments

Ce rămâne din 2023 – 10′#9

pahare

Rezumatul anului 2023 pentru mine: grădinărit, câteva cărți, câteva vacanțe, pisici și un câine. N-ar trebui să mă plâng și nici n-o fac 😉

Read More 7 Comments

Claudiu Constantin: meseria de primar este o rețetă sigură de eșec personal

primarul cu o sateanca

Fost poet programator, fost corporatist, fost visător, actual primar de comună, dezamăgit de USR și de partide, dar încă amăgit de ideea de a construi o comunitate în care să-și crească mai bine copiii. Cară apa cu bidoanele acasă, a înghițit o broască râioasă în primul mandat și urmează alegerile.

Read More 4 Comments

Oldies but goldies

De ce ea?

tarau-victoriei-an

Povestea neromanțată a unei românce care a făcut pușcărie nevinovată, ca urmare a unui lanț de erori judiciare, deschis în 2000 de o anchetă a procurorului Cristian Panait, închis abia după 15 ani de procese

Secretul Rozaliei din Criţ: “Ne-a ferit Dumnezeu de emigrare aicea, că avem mult de lucru”

Minunata ciorba ardeleneasca a adunat Europa la aceasi masa

Cu timpul oamenii au constatat că activităţi pe care noi le considerăm plictisitoare, pentru că le facem zi de zi, pot fi vândute foarte bine străinilor, care nu le-au văzut niciodată

Miron Radu Paraschivescu, jurnalul unui comunist fără partid

Miron Radu Paraschivescu

Cine ar ști să se roage cu adevărat pentru sufletul meu decât o curvă – însemnările unui ratat oarecare din România secolului trecut. Miron Radu Paraschivescu, Jurnalul unui cobai

De ce ea? (2)

tarau-curte

Cazul Daniela Tarău: viața în arestul Capitalei, pentru un om care se știe nevinovat, ancheta lui Cristian Panait și procesul absurd, în care niciun judecător nu catadicsea să citească dosarul.

Stăm prost cu nervii

sacrificat

O jumătate de oră într-un autobuz Mercedes, în cel mai bogat oraș al țării.

Autorizația de construcție – când primăria e mai parolistă decât arhitectul (II)

unelte

În țara lui „așa se face”: dom profesor îți face o onoare cu forța, iar producătorul îți zice, voalat, că proiectantul tău e praf; Și se întâmplă că ne dispare din proiect și al treilea structurist