„Dinți albi”, de Zadie Smith, o carte despre incapacitatea oamenilor de a-și lăsa în urmă trecutul, chiar dacă asta îi face nefericiți oriunde s-ar afla.
Viața trece ca un glonț, chit că nu știi ce vrei de la ea
Memoriile lui Dorian Galbinski de la BBC. Povestea unui om obișnuit care a avut noroc de o viață bună, și tot ce a făcut pentru asta a fost să se lase trăit de ea.
A.C. – Sunt norocoasă să pot lua din ambele culturi ce e mai bun
Romania va fi mereu o parte din mine, indiferent unde aleg sa emigrez
I.N. – n-am considerat că e nevoie să emigrez ca să-mi urmăresc visurile și să rămân fidelă valorilor personale
Cunosc în România o mulțime de oameni normali, muncitori și mișto care-și fac treaba în pătrățica lor și cred că asta e soluția pe termen lung. E un proiect pe termen lung, dar după atâția ani de comunism / socialism luminos, e imposibil să fie altfel.
Vali Constantinescu: În Vietnam am început o viață nouă, așa cum mi-aș fi dorit să am, ca pensionară, în țara mea
De România mă leagă tot și mă desparte tot. Emigrarea, în cazul meu, este una atipică, din cauza vârstei și a fricii de a rămâne singură, bătrână și neajutorată într-o Românie căreia nu-i pasă de cetățenii ei și mai cu seamă că bătrânii României sunt bătaia de joc a guvernanților. Și nu de azi, de ieri, ci dintotdeauna.
M.A. – Visez să se vadă că suntem destui cei care am rămas și suntem niște cetățeni buni
Poate mai vin și alții și se va vedea schimbarea 🙂