Cum a plecat L. din România doar pentru un an și ce a ajutat-o de fapt să rămână 20 de ani în Canada. Încă o poveste despre oameni care sfințesc alte locuri.
Cami: îmi pare rău că am fost „pushed out” pentru că oricât de bine te adaptezi altundeva, cel mai confortabil te simți tot printre ai tăi

Povestea unei emigrări în Australia, cea mai bună dintre lumile posibile, dintr-o Românie cu care nu mai vrei să ai de-a face.
G.G. „Viață noastră era o bulă și plăteam sume enorme ca să nu se spargă”

Am plecat într-o țară pe care nu o vizitasem nici în vacanță, și nu a fost o alegere. De aici a venit oferta. Dar acum, după ce am cunoscut oameni și culturi multiple, consider că a fost cea mai bună alegere și nu m-aș reloca.
Mihai Radu: Pentru mine, România nu mai este de multă vreme „acasă”

N-am avut nici o secundă senzația că în Germania ar alerga câinii cu covrigii în coadă. Am păstrat cetățenia română pentru că e mai simplu decât să renunți la ea.
Dana H. – Am întotdeauna pașapoarte valide în casă. Dacă ar întra rușii, într-o oră aș trece Dunărea

Sunt atât de multe schimbări de făcut în România că nu cred că se vor întâmpla nici măcar în decursul vieții fiicei mele. De asta o educ și pe ea să plece. Vara trecută am fost în Copenhaga și Stockholm. Chiar și pentru un copil de 11 ani, diferențele sunt izbitoare.
Mi se pare că un om trăiește în țara asta în ciuda ei

Țara asta, dacă nu ești bărbat (bărbații romi se exclud, desigur), în deplinătatea facultăților fizice și mintale, descurcăreț și cu părinți bogați, te urăște.
Alex S. – Am plecat din Romania în 1997, ca să nu trebuiască să mă lupt cu morile de vânt

Momentul în care m-am rupt complet din punct de vedere mental a fost acela în care un prieten de familie mi-a spus pe șleau că n-am nici o șansă să răzbat (în România), pentru că nu am avut părinți securiști.
Flo: Nu ne era rău în România, dar aici sunt mai puține surse de frustrare

De la Caragiale încoace, țara nu (prea) s-a schimbat în 200 de ani, cine sunt eu să sper că se va schimba în timpul vieții mele?
D. – Nimic nu merită întoarcerea în țară

Îmi pare rău că nu am emigrat de fiecare dată când conduc, când intru în contact cu autoritățile, în ultimul timp și când văd că mulți din prietenii și colegii mei de generație au luat-o razna cu teoriile conspirației, sau când îi văd că sunt convinși de discursul AUR și al altora de același gen
M. – am trăit o perioadă cu impresia că putem schimba ceva aici

Eram parte din proștii ieșiți în stradă la proteste, pentru că am trăit o perioadă cu impresia că putem schimba ceva, că vocea noastră are totuși putere, că generația noastră e suficient de înfiptă ca să rezolve din mocirla din jur.