evrei

Tag Archives: evrei

Carte & alte arte 17/03/2026

Vechituri

„Casa amintirilor”, de Yeal van der Wouden. O carte care ar fi putut să fie bună, dacă autoarea n-ar fi ținut neapărat să ne bage pe gât și sexul ei incert.

Viața trece ca un glonț, chit că nu știi ce vrei de la ea

Memoriile lui Dorian Galbinski de la BBC. Povestea unui om obișnuit care a avut noroc de o viață bună, și tot ce a făcut pentru asta a fost să se lase trăit de ea.

America de peste Pogrom și România de dincoace

America de peste pogrom – Cătălin Mihuleac

O carte care mi-a dat coșmaruri, un personaj enervant, o satiră cu ceva umor și niște oglinzi soioase în care să ne vedem toată hidoșenia național(ist)ă. Cam așa am receptat eu „America de peste Pogrom”, cartea scrisă de Cătălin Mihuleac, un geolog ieșean devenit ziarist apoi scriitor

Divorțul are o reputație proastă, dar căsnicia e de vină

Încă o carte care demitizează familia „împlinită”, tradițională și demonstrează că omul nu e făcut pentru relații de durată. „Iată-mă”, de Jonathan Safran Foer, e cartea de la clubul de sâmbăta asta.

Cutia neagră a lui Oz – toți au fost de vină

Spre deosebire de pasagerii lui Adrian Iovan, ai lui Oz sunt prea legați cu centuri de siguranță, incapabili să iasă din „scaun” și să renunțe la propriile obsesii, de aia sfârșesc mistuiți de ură și dor.

Când viaţa bate cartea – Jurnalul lui Mihail Sebastian

Deşi trăim într-o epocă în care minorităţile, cel puţin la nivel declamativ, sunt tratate politically correct, am senzaţia că problema evreiească este în continuare de actualitate, cel puţin în societatea românească.

Cum am devenit huligani

N-am devenit, așa ne-am născut, și nici viața (în România) nu ne ajută să depășim acest handicap. Un fel de cronică la cărțile despre evrei și societatea românească ale lui Mihail Sebastian.

Cum poate ieși un copil defect din doi părinți perfecți

Pastorala americană, de Philip Roth, un tablou minunat al aparențelor înșelătoare din viețile noastre, ale tuturor

Jurnalul Annei Frank

Adolescența e la fel în vreme de pace sau război. Soarta tragică a Annei Frank a reușit să facă dintr-un jurnal banal o capodoperă literară. Nu prin scriitură, ci prin simplitate și optimism. Anne Frank gândea la 15 ani, în 1944, mai matur decât multe din femeile de azi.

Înfruntarea

Vai de fundul ziaristului când ajunge în postura de a alege între prieteni și meserie. Indiferent cum ar alege, nici prietenii, nici meseria nu vor mai avea încredere în el după momentul zero.

Cauți ceva în arhivă?

Cine e Dollo

Dollo vine de la Dollores. „Zice bine”, dincolo de orice modestie, vine de la Benezic – nume de familie care provine din zona Neamțului. Se zice că un strămoș de-al tatălui meu trăia într-un sat, acoperit acum de apele Bicazului, și era un soi de slujbaș al cetății. Treaba lui era să bată toba pe ulițe ori de câte ori stăpânirea mai lua câte o decizie. Era un fel de jurnalist medieval care îi informa pe oameni ce biruri li s-au mai pus pe cap. Un Monitor oficial oral. Când ieșea cu toba pe ulițe i se spunea „bine zici, măi!”

Citește mai mult...

Dollo zice Bine

Vechituri

Viața trece ca un glonț, chit că nu știi ce vrei de la ea

America de peste Pogrom și România de dincoace

Divorțul are o reputație proastă, dar căsnicia e de vină

Cutia neagră a lui Oz – toți au fost de vină

Când viaţa bate cartea – Jurnalul lui Mihail Sebastian

Cum am devenit huligani

Cum poate ieși un copil defect din doi părinți perfecți

Jurnalul Annei Frank

Înfruntarea

Articles

Ce citim luna asta

Buton pentru like-uri în euro

Cauți ceva în arhivă?

Cine e Dollo

Oldies but goldies

Cum s-a făcut de am aflat povestea Amitei Bhose

Autorizația de construcție – când primăria e mai parolistă decât arhitectul (II)

De ce nu s-a surpat Bucureștiul când „ne-a făcut Ceaușescu” metroul

Megastructuri și mini-popoare

Eu sunt lucrător sexual, legea e o curvă

Miron Radu Paraschivescu, jurnalul unui comunist fără partid