Tag Archives: film

The Queen’s Gambit

queens gambit

Un film care-ți exploatează subtil fiecare clișeu și îți contrazice așteptările cu niște happy end sănătos, american. O delectare pentru ochi în zilele astea mohorâte.

Mai mult 10 comentarii

Purici și paraziți

parasite2

Trei filme și seriale bune pe care le-am văzut vara asta și le recomand

Mai mult 5 comentarii

Părul sălbatic și omul prea educat

parul salbatic4

Încă un film elegiac de Nuri Bilge Ceylan într-o Turcie complet diferită de aia colorată, turistică. Despre încercarea fiului de a-și depăși tatăl, despre câtă conștiință, atâta suferință.

Mai mult 1 comentariu

Jurnalul familiei -escu și alte filme care mi-au plăcut anul ăsta

familia escu

Cel mai bun film de Centenar, plus alte trei recomandări de filme de văzut în vacanța asta de iarnă, dacă n-ați plecat pe nicăieri

Mai mult 0 comentarii

În artă trebuie să sapi tot hectarul dacă vrei să salvezi un metru roditor

runcan-aurora

Ioana Crăciunescu, despre singurul film din viața ei la premiera căruia publicul i-a contestat alegerea din final a personajului – Să-ți vorbesc despre mine (1987)

Mai mult 1 comentariu

Cum se aproba un film pe vremea lui Ceaușescu

gabriela petre

Povestește Mihai Constantinescu, regizor care și-a început cariera cu niște pușcărie pentru delict de opinie, a stat pe bară zece ani după asta, fiindu-i interzis să lucreze în branșă, apoi a făcut un balet ideologic ca să nu-i fie rușine azi cu filmele semnate în vremea aia

Mai mult 4 comentarii

Despre violul care n-a fost (consimțit) în „Ultimul tango la Paris”

Marlon Brando and Maria Schneider appear in an extremely controversial scene in erotic drama 'Last Tango In Paris.'

Cum m-a făcut presa internațională să văd un film care nu mi-a plăcut, dar despre care păstrez totuși o amintire vie. Și nu e a scenei cu violul 😉

Mai mult 12 comentarii

O întâlnire ca sarea-n bucate

salgado2

Sebastiao Salgado, semnând autografe pe albume de fotografii vândute cu mii de euro, într-o seară, într-o librărie din Bruxelles. Și eu 😉

Mai mult 1 comentariu

Părinții tăi cu cine votează?

bac-mungiu

Despre corupția cu față umană din filmul lui Mungiu și din viețile noastre, deste alegerile greșite pe care le fac părinții, în numele iubirii pentru copiii lor, și cauza pentru care nici anul ăsta n-o să iasă cine vrem noi la primărie.

Mai mult 3 comentarii

Două filme bune, bune și unul frumos

relatos-salvajes

Ca să nu vi se pară goale zilele astea de vacanță fără zăpadă.

Mai mult 2 comentarii

Oldies but goldies

Biblioteca națională s-a deschis, dar nu funcționează

Biblioteca Națională Samsung

Biblioteca te păcălește că-ți face legitimație online, dar nu ți-o face decât la sediu, îți zice pe site că are anumite cărți, dar în depozit ele nu există, și nu împrumută cărți acasă. Niciodată. Avem un sediu ultracentral și modern de 100 de milioane de euro, doar ca suport pentru o reclamă Samsung deocamdată.

Epoca post adevăr, UE ține presa de mână și o încurajează să meargă spre lumină

eu-oficials

Jurnaliști europeni cer Comisiei Europene să-i apere de bogați, de politicieni și de ura cititorilor. UE știe că moartea presei = sfârșitul democrației, dar habar n-are ce e de făcut nici pentru salvarea uniunii, nici a presei.

Ziua presei: Cum pui pe butuci o publicație

free press

Îi interzici secțiunea cea mai profitabilă, sub pretextul săvârșirii unei infracțiuni, apoi tărăgănezi ancheta penală și procesul până când concurența îi ia locul. La final nici nu mai contează verdictul judecătorului. Se întâmplă în România.

Fiecare moment dificil din istoria unei țări are nevoie de victime

mineriada

Ce or mai face oamenii ăia care au bătut la Mineriadă? Or fi bine, sănătoși, or avea copii, planuri, or fi mulțumiți de viața lor, de deciziile pe care le-au luat, or dormi liniștiți? Or face politică?

De ce ea? (2)

tarau-curte

Cazul Daniela Tarău: viața în arestul Capitalei, pentru un om care se știe nevinovat, ancheta lui Cristian Panait și procesul absurd, în care niciun judecător nu catadicsea să citească dosarul.

Tata

tata

Mama, aplecată asupra crucii lui, exclamând cu o imperceptibilă urmă de satisfacție: „Deh, Nelule, ai murit așa cum ai trăit, ca un câine!”. Mi-am dat seama că ea nu l-a iertat niciodată.