În ultimii zece ani am citit cel puțin o carte pe lună, datorită clubului de carte și nu numai. N-au fost toate bune, dar cele pe care le găsiți aici merită și citite și recomandate. Părerea mea.
Despre popoare și nesăbuiții lor conducători
Sâmbătă, la clubul de carte, Memorialul mănăstirii, de Jose Saramago – despre cum au finanțat portughezii de la buget o megabiserică, acum 300 de ani, în timp ce poporul ardea pe rugul Inchiziției pentru diverse erezii
Cimitirul Buna Vestire, să se fi inspirat Saramago din Arghezi?
E posibil ca Jose Saramago să-l fi citit pe Tudor Arghezi și să-i fi plăcut ideea acestui ultim capitol din best seller-ul arghezian, încât s-o dezvolte magistral în „Intermitențele morții” în 2005?
Fuga politicienilor și întoarcerea căpșunarilor
Un vot în alb masiv i-a alungat pe politicienii lui Saramago din oraș. La noi politicienii au plecat, preventiv, să candideze la țară. Acolo unde trăiesc familiile românilor plecați în străinătate.
In vino erotico și legile lui Murphy
Aseară, la Beros & van Schaik, am cochetat cu gândul că mai bine fac un club de degustări de vinuri și cititori de etichete, decât să continui cu ăsta de carte, să trag de oameni să citească și să vină la întâlniri.
Saramago, la clubul de carte
Povestim despre Saramago, sâmbătă, 8 septembrie, la orele 7.00, la Le Theatre, pe terasă.
Experimentul Saramago
Citește cel puțin o carte de Saramago până la 1 septembrie și câștigi o întâlnire cu Dollo la clubul cărții 🙂
Utopia luciditatii
Daca orbirea se vindeca, iar moartea se poate indragosti abandonandu-si job-ul, de influentele mizere ale politicii nu se poate scapa, zice Saramago
Evanghelia dupa Saramago
Omul este un lemn bun pentru orice lingura, de cand se naste si pana moare e intotdeauna dispus sa se supuna, (…) omul, atat pentru pace cat si pentru razboi, vorbind in termeni generali, e lucrul cel mai bun ce li se putea intampla zeilor