Tag Archives: Make a Point

Jurnalismul, pe vârfurile lui

fetita

Ziaristul român față cu o legendă a foto-jurnalismului american venită în vizită în România

Mai mult 7 comentarii

Carmen Nistor: „Nu există greșeli, doar distracție”

bunic carmen 2

Despre rolul pasiunii în viața omului și cât de departe ajungi cu ea. O poveste care începe cu bunicul legător de carte, continuă cu nepoata – artistă, pictoriță și business developer în timpul programului – și apare tangențial și Steve Jobs un pic 😉

Mai mult 2 comentarii

Când Manhattanu era un soi de Ferentari…

Martha-Cooper-Kids

… iar Martha Cooper, prima femeie fotograf de la New York Post. Azi e septuagenară, dar se aleargă cu poliția și grafferii prin Brazilia ca la tinerețe. Și vine la București în 13-15 octombrie la Make a Point

Mai mult 1 comentariu

Cui mai dăm 2% anul ăsta

prostime

Sunteți liberi să dați cei 2% cui vreți voi, numai să-i dați, să nu lăsați fiscul să pună mâna pe ei și după aia să așteptați să vină alde Soros să vă sprijine societatea civilă ce să lupte pentru drepturile voastre.

Mai mult 3 comentarii

Fiți patrioți, beți cu mine un vin fiert de 1 decembrie ;)

fetele3

Turnul de apă și artă din Pantelimon se inaugurează de Ziua României. De pe el vedeți Bucureștiul de după blocuri, o combinație între cartier dormitor și zonă post industrială.

Mai mult 9 comentarii

Românul s-a născut poet, de aia e mai lent

casca

Când o lucrare unică intră pe mâinile unor muncitori români termenele contractuale devin opționale. Totul în România durează mai mult, zice spaniolul șef de șantier. Dar la final iese o operă brâncușiană, zice inginerul român

Mai mult 7 comentarii

Perfect date cu surorile Fokkens ;)

caprese

La film la Make a joi, despre cartierul roșu din Amsterdam, după o salată caprese cu ceapă 🙂

Mai mult 0 comentarii

Cui mai dăm 2% anul ăsta

2lasuta

Dacă statul nu vrea să ne stimuleze să ne descurcăm singuri, ajutaţi-i voi cu 2% din impozitul pe venit pe ăia care fac diverse lucruri în locul vostru. Nu costă mai mult decât un like şi un share.

Mai mult 8 comentarii

Primul Revelion fără dorințe

Și duse au fost, ca miezul nopții

Aproape tot ce mi-am dorit până acum mi s-a întâmplat, dar mi-am dat seama că nu era ce aveam nevoie. Așa că anul ăsta nu mi-am mai dorit nimic. Las viața să mă surprindă 😉

Mai mult 8 comentarii

Al doilea sex, ăla de joia asta

Al doilea sex

De ce femeia continuă să fie al doilea sex, în ciuda atâtor campanii de promovare a egalității de șanse

Mai mult 0 comentarii

Oldies but goldies

Pentru Dan. Și pentru toți cei care au murit „ca fraierii” la Revoluție

O bunică de pe strada care-i poartă numele lui Dan

Azi e doar un nume de stradă în Berceni. Pe ea locuiesc oameni. Probabil unii dintre ei s-au enervat acum câțiva ani când au fost nevoiți să-și schimbe buletinele pentru că primăria le schimbase numele străzii.

Tata

tata

Mama, aplecată asupra crucii lui, exclamând cu o imperceptibilă urmă de satisfacție: „Deh, Nelule, ai murit așa cum ai trăit, ca un câine!”. Mi-am dat seama că ea nu l-a iertat niciodată.

Ce înseamnă să fii cioban

cioban

În pofida unei potenţe proverbiale, datorată chipurile cărnii de oaie, ciobanii nu mai au căutare la fete, iar o viaţă de celibat şi mizerie la oi nu mai e pe placul tinerilor.

De ce a fost mai bine în iarna lui 54

București în iarna din 1954

Pe vremea aia oamenii știau să-și facă provizii pentru iarnă, să se scoată singuri din rahatul alb și reușeau să îndeplinească și planul în uzină. Acum avem televiziuni de știri al căror unic rol educativ e ăla de a perpetua mentalitatea asistată a cetățeanului care în curând va aștepta să fie șters și la cur de către autoritățile incompetente.

Miron Radu Paraschivescu, jurnalul unui comunist fără partid

Miron Radu Paraschivescu

Cine ar ști să se roage cu adevărat pentru sufletul meu decât o curvă – însemnările unui ratat oarecare din România secolului trecut. Miron Radu Paraschivescu, Jurnalul unui cobai

De ce ea?

tarau-victoriei-an

Povestea neromanțată a unei românce care a făcut pușcărie nevinovată, ca urmare a unui lanț de erori judiciare, deschis în 2000 de o anchetă a procurorului Cristian Panait, închis abia după 15 ani de procese